Simptomele infecției HIV (virusul imunodeficienței)

19 Noiembrie, 2020
Virusul imunodeficienței umane (HIV) provoacă o infecție care se manifestă vizibil abia într-un stadiu avansat. Din acest motiv, cei care sunt infectați și nu au primiti încă un tratament continuă să răspândească virusul. Află mai multe despre transmiterea și simptomele infecției cu HIV în acest articol!

Simptomele infecției HIV (virusul imunodeficienței umane) variază, deoarece boala nu se manifestă până când nu ajunge într-un stadiu avansat. Așadar, este greu să detectezi infecția la timp. Cu toate acestea, laboratoarele au făcut multe progrese în ceea ce privește calitatea testelor pe care le folosesc.

Cunoașterea posibilelor semne ale bolii este cheia pentru depistarea precoce a acesteia. Pe baza lor, medicii pot prescrie tratamente care îmbunătățesc foarte mult calitatea vieții pacienților. De asemenea, îi pot ajuta să facă față complicațiilor acestei patologii.

Ce este virusul HIV?

Virusul imunodeficienței umane aparține unei familii speciale de virusuri, numite Retrovirusuri. Prezintă un singur lanț de acid ribonucleic (sau ARN) în interiorul lor. Nucleul conține informații genetice și un strat lipidic cu diferiți receptori.

Acești receptori permit virusului să pătrundă în celulele umane (mai exact, limfocitele CD4+, care sunt celulele de apărare a organismului responsabile de organizarea sistemului imunitar). Limfocitele nu își pot îndeplini funcția, iar corpul este lipsit de apărare împotriva altor infecții.

Stigmatizarea pacienților cu simptome ale infecției HIV a dus la apariția a tot felul de mituri. Oamenii obișnuiau să creadă că virusul este transmis prin aer și apă. De asemenea, au crezut că țânțarii și alte insecte îl pot transmite. În mod similar, credeau că pot contracta boala prin contactul cu transpirația unei persoane infectate.

  • Virusul nu supraviețuiește mult timp în afara corpului uman și nu se poate reproduce fără o gazdă.
  • Prin urmare, este imposibil ca acesta să fie transmis prin aer sau apă.
  • HIV se poate transmite numai prin anumite fluide corporale, cum ar fi sângele sau materialul seminal, dar nu prin transpirație, lacrimi sau salivă. Îmbrățișările, strângerile de mână, împărțirea toaletei sau acordarea unui sărut de curtoazie unei persoane infectate nu sunt riscante.

Citește mai mult:

Al doilea pacient cu HIV vindecat

Simptomele infecției HIV analizate în laborator
Depistarea precoce a infecției HIV este cheia pentru o mai bună calitate a vieții pacienților.

Transmiterea virusului imunodeficienței umane

Aceste fluide corporale reprezintă moduri de transmitere a infecției HIV:

  • Spermă și lichid de lubrifiere. Acest lucru este important de știut, deoarece retragerea înainte de ejaculare nu împiedică răspândirea virusului HIV. Doar utilizarea măsurilor profilactice, cum ar fi prezervativele, este eficientă.
  • Secreții vaginale și rectale și mucusul acestor zone.
  • Sânge. Poți transmite sau contracta virusul prin transfuzii, deși rata incidenței este neglijabilă în prezent. Testele efectuate asupra sângelui donat sunt destul de stricte. Utilizarea în comun a seringilor la persoanele dependente de droguri intravenoase reprezintă un risc major de infectare cu HIV.

Lichidele corporale menționate trebuie să intre în contact cu membranele mucoase ale pacientului sănătos sau cu țesuturile lezate pentru ca transmisia să se producă. O altă cale de transmitere este prin transfuzia de sânge. La un alt nivel, femeile cu HIV pot transmite virusul copiilor în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării.

Simptomele infecției HIV

Simptomele infecției HIV nu apar înainte ca boala să ajungă într-un stadiu avansat, atunci când persoanele infectate dezvoltă și alte infecții sau chiar neoplasme. Nu există posibilități simple de detectare timpurie, iar acest lucru agravează prognosticul.

Inițial, virusul provoacă simptome asemănătoare gripei: febră, oboseală și dureri articulare atunci când virusul intră în sânge și se reproduce. Oamenii confundă adesea aceste simptome cu o răceală obișnuită.

Acest tablou clinic similar gripei dispare și persoana se simte din nou bine după câteva săptămâni sau zile. Cu toate acestea, virusul nu dispare. De fapt, HIV rămâne latent în limfocite și ganglionii limfatici. După câțiva ani, iese din hibernare și începe să se înmulțească. Totuși, lucrurile depind de fiecare persoană infectată.

Pe măsură ce persoana afectată rămâne fără apărare, alți viruși, bacterii și ciuperci sunt capabili să-l infecteze. Microorganismele care nu cauzează de obicei probleme la o persoană sănătoasă duc la infecții grave la o persoană cu HIV. De aceea, putem spune că aceste tipuri de patologii sunt oportuniste.

Câteva exemple

  • Pneumocystis jiroveci provoacă pneumonie severă, afectând ambii plămâni fără expectorație sau durere în piept. De asemenea, persoana infectată va avea febră constant și un sentiment de sufocare.
  • Pneumococ recurent.
  • Tuberculoza pulmonară și extrapulmonară. Majoritatea persoanelor expuse acestei bacterii reușesc să oprească infecția și să prevină evoluția acesteia. Cu toate acestea, apărarea nu este suficientă în cazul virusului HIV.
  • Toxoplasmoza cerebrală. Toxoplasma este un parazit care se găsește în fecalele de pisică. Majoritatea populației a avut contact cu acest parazit la un moment dat, dar boala nu se dezvoltă niciodată. Virusul reapare și se depune în creier în situații de imunosupresie.
  • Candidoza digestivă. Unul dintre simptomele infecției HIV la nivel digestiv este gastroenterita cauzată de ciuperci rare, cum ar fi Candida albicans.

Orice infecție se răspândește în tot corpul și devine gravă la un pacient infectat cu HIV. Bolnavul nu dispune de suficiente mijloace de apărare pentru a controla infecțiile. Mortalitatea ridicată nu apare ca urmare a existenței virusului în sine, ci din cauza infecțiilor oportuniste.

Există neoplasme care se dezvoltă în mod caracteristic la pacienții cu HIV. Acestea sunt tipuri de cancer care nu sunt la fel de frecvente la alte persoane și care se dezvoltă din cauza problemelor sistemului imunitar în identificarea celulelor anormale. Cel mai frecvent tip de cancer este sarcomul Kaposi.

Citește mai mult:

Ziua mondială de combatere a HIV și SIDA

Simptomele infecției HIV se manifestă la nivel global
HIV s-a răspândit în întreaga lume și posibilitatea de transmitere este mare, așadar este importantă detectarea sa timpurie.

Ce trebuie făcut atunci când detectăm posibile simptome ale infecției cu virusul imunodeficienței umane?

În prezent, oricine markeri pozitivi pentru HIV determină începerea tratamentului antiretroviral precoce. Utilizarea acestor medicamente cât mai repede posibil previne răspândirea virusului și crește speranța de viață a pacienților.

Nerespectarea tratamentului antiretroviral face ca infecția să scape de sub control. Sistemul imunitar devine mai slab. Persoanele cu o încărcătură virală mai mare pot răspândi ușor infecția – de exemplu, având relații sexuale neprotejate.

Simptomele infecției HIV ar trebui să te alerteze pentru a solicita un test de screening. Nu-ți fie teamă să soliciți un asemenea test. Multe țări au aprobat deja mecanisme pentru a asigura confidențialitatea pacienților. Prin urmare, nu există prejudecăți cu privire la dosarele medicale ale pacienților.

  • Esteban, C. S. (2014). VIH: Infeccion aguda, pesquisa y manejo. Revista Médica Clínica Las Condes, 25(3), 419–424. https://doi.org/10.1016/s0716-8640(14)70058-6
  • Cohen, M. S., Chen, Y. Q., McCauley, M., Gamble, T., Hosseinipour, M. C., Kumarasamy, N., Hakim, J. G., Kumwenda, J., Grinsztejn, B., Pilotto, J. H. S., Godbole, S. V., Chariyalertsak, S., Santos, B. R., Mayer, K. H., Hoffman, I. F., Eshleman, S. H., Piwowar-Manning, E., Cottle, L., Zhang, X. C., … Fleming, T. R. (2016). Antiretroviral therapy for the prevention of HIV-1 transmission. New England Journal of Medicine, 375(9), 830–839. https://doi.org/10.1056/NEJMoa1600693
  • Transmisión del VIH | Información básica | VIH/SIDA | CDC. (n.d.). Retrieved July 6, 2020, from https://www.cdc.gov/hiv/spanish/basics/transmission.html#anchor_1566553338
  • Erazo, Ana María Bastidas, and Gladys Eugenia Canaval Erazo. “Más allá de los síntomas: vivir con VIH es motor de cambio.” Avances en Enfermería (2018): 338-346.
  • Bastán, Jesús Enrique Pérez, and Luisa Fernanda Viana Castaño. “Adherencia terapéutica a los antirretrovirales de gran actividad en personas con VIH/SIDA.” Archivos del Hospital Universitario” General Calixto García” 7.2 (2019): 222-233.
  • Linares Guerra, Elisa Maritza, et al. “Cambios del peso y de las células T CD4+ en sujetos VIH/sida con antirretrovirales. Angola.” Revista de Ciencias Médicas de Pinar del Río 21.6 (2017): 5-14.
  • Briel, Matthias, et al. “Adjunctive corticosteroids for Pneumocystis jiroveci pneumonia in patients with HIV‐infection.” Cochrane database of systematic reviews 3 (2006).
  • Nuñez, Fabio Domingo. “El enfoque de derechos en salud y la respuesta al VIH y SIDA en la Argentina.” (2016).
  • Martínez Machin, Gerardo, et al. “Aislamiento, identificación y tipificación de levaduras en pacientes VIH positivos con candidiasis oral.” Revista Cubana de Medicina Tropical 49.3 (1997): 174-180.
  • Pascual, I. Pintos, E. Muñez Rubio, and A. Ramos Martínez. “Diagnóstico de la infección aguda y crónica por el VIH y de sus estados evolutivos.” Medicine-Programa de Formación Médica Continuada Acreditado 12.56 (2018): 3329-3331.
  • del Sida, Sociedad Española Interdisciplinaria. “Documento Informativo sobre la Infección por el VIH.” Madrid: Gesida (2017).
  • Berbesi-Fernández, Dedsy, et al. “Situación de VIH en usuarios de drogas inyectables en Colombia.” Infectio 20.2 (2016): 70-76.
  • Morales, Humberto Patricio Anangono, Glubis Wiliber Gómez Peláez, and Hugo Antonio Luna Rodríguez. “Transmisión vertical del virus de inmunodeficiencia adquirida (VIH).” RECIAMUC 2.2 (2018): 214-229.