Simptomele și tratamentul acromegaliei
Acromegalia este o boală rară și cronică produsă de o secreție excesivă de hormon de creștere. Glanda pituitară este responsabilă de secretarea acestui hormon. În aproximativ 95% din cazuri, acest exces hormonal are legătură cu dezvoltarea unei tumori benigne în glanda secretoare. Astăzi, îți vom spune tot ce trebuie să știi despre tratamentul și simptomele acromegaliei.
Termenul de acromegalie este utilizat atunci când boala debutează la maturitate. În cazul în care boala apare în copilărie, este cunoscută sub numele de gigantism.
Acromegalia este o boală subdiagnosticată, cu o prevalență estimată la 40 de cazuri/1.000.000 persoane și o incidență de aproximativ 4 sau 5 cazuri/1.000 de persoane pe an.
În majoritatea cazurilor, specialiștii diagnostichează această boală la pacienții cu vârsta cuprinsă între 40 și 70 de ani. Cu toate acestea, acromegalia poate apărea și la adolescenți sau vârstnici. Ambele sexe pot suferi de aceasta, deși boala este ceva mai frecventă la femei decât la bărbați. Tratamentul acromegaliei este neapărat necesar și nu poate fi amânat.
Care sunt cauzele acromegaliei?
Acromegalia se dezvoltă, după cum am văzut, din cauza unei supraproducții a hormonului de creștere. La adulți, o tumoare la nivelul hipofizei este cea mai frecventă cauză a excesului de hormon de creștere. Există două tipuri:
- Tumori hipofizare: Majoritatea cazurilor de acromegalie sunt rezultatul unei tumori benigne, necanceroase sau al adenomului glandei pituitare. Aceste tumori pun presiune asupra țesuturilor din apropiere pe măsură ce cresc și provoacă unele dintre simptomele acromegaliei.
- Tumori nepituitare: La unii oameni, acromegalia este generată de tumori benigne sau canceroase ce apar în alte părți ale corpului (de exemplu, în plămâni, pancreas sau glandele suprarenale).
Care sunt simptomele acromegaliei?
Unul dintre cele mai frecvente semne de acromegalie este mărirea mâinilor și a picioarelor. Persoanele pot suferi, de asemenea, modificări treptate ale formei feței. Acestea includ, de exemplu, proeminența maxilarului inferior și a sprâncenelor, mărirea nasului sau îngroșarea buzelor.
Deoarece acromegalia progresează treptat, este posibil ca semnele timpurii să nu fie evidente decât după câțiva ani. Bolnavii observă o problemă atunci când compară fotografiile vechi cu cele actuale.
În plus față de aceste simptome, pacienții se pot confrunta cu:
- Piele îngroșată și grasă
- Transpirație excesivă și miros corporal urât
- Oboseală și slăbiciune musculară
- Vedere neclară
- Sforăit intens din cauza obstrucției căilor respiratorii
- Disfuncție erectilă
- Nereguli în ciclul menstrual la femei
- Alte probleme
Pe lângă cele menționate, apar frecvent tensiune arterială crescută, colesterol crescut, glicemie ridicată sau diabet zaharat. De asemenea, pot apărea aritmii cardiace sau modificări ale funcționării valvelor cardiace.
Diagnosticul bolii
Diagnosticul de acromegalie este stabilit la aproximativ 10-15 ani de la apariția simptomelor. Simptomele sunt, așa cum am văzut mai sus, lente și progresive.
Această întârziere poate genera complicații „grave” la pacienți. Pentru a ajunge la un diagnostic, medicul trebuie să examineze istoricul clinic și corpul pacientului. Este necesară și măsurarea nivelului hormonului de creștere bazal, printre alți parametri.
Odată ce medicii confirmă excesul hormonal, aceștia trebuie să efectueze un RMN al zonei hipotalamo-hipofizare pentru a confirma originea acestuia.
Tratamentul acromegaliei
Cel mai folosit tratament este intervenția chirurgicală, care implică îndepărtarea glandei pituitare. Rezultatele tratamentului chirurgical al acromegaliei sunt pozitive.
Dacă tumora este prea mare, nu este posibilă îndepărtarea completă a acesteia. Prin urmare, boala devine incurabilă. Având în vedere această situație, profesioniștii pot recurge la radiații și la administrarea de medicamente.
Analogii somatostatinei sunt prima linie de tratament – acesta este hormonul care inhibă eliberarea de hormon de creștere. În prezent, există medicamente cu diferite mecanisme de acțiune care, separat sau combinate, permit controlul bolii.
După efectuarea tratamentului indicat de medic, este important să mergi la controale anuale pentru a verifica dacă boala nu a reapărut și dacă hipofiza este sub control și produce hormoni în mod normal.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Castinetti, F., & Brue, T. (2010). Adenomas hipofisarios. EMC – Tratado de Medicina. https://doi.org/10.1016/S1636-5410(10)70509-2.
- Cerdà Gabaroi, D., Corominas Macías, H., Reina Sanz, D., & Fíguls Poch, R. (2013). Acromegalia. Reumatologia Clinica. https://doi.org/10.1016/j.reuma.2012.01.004
- Chanson, P., & Salenave, S. (2008). Acromegaly. Orphanet journal of rare diseases, 3(1), 1-17.
- Lavrentaki, A., Paluzzi, A., Wass, J. A., & Karavitaki, N. (2017). Epidemiology of acromegaly: review of population studies. Pituitary, 20(1), 4-9.
- Rúa, M., Latorre, S., & Campuzano, M. (2011). Diagnóstico de acromegalia. New.Medigraphic.Com. https://doi.org/10.1209/0295-5075/107/38001