Sindromul Fortunata: obsesia de a căuta persoane căsătorite

De multe ori, când se vorbește de sindromul Fortunata, se fac legături liniare și sexiste despre relația cu un bărbat însurat. Cu toate acestea, realitatea este mai complexă.

Sindromul Fortunata este un exemplu al acelui complex care apare în infidelitate. Pe holul de la serviciu, la coadă la supermarket sau la emisiunile TV, când un fapt de acest gen iese la iveală, cei mai mulți oameni acuză femeia.

„Ea l-a căutat, nu este prima dată”… ideile de acest gen trec prin mintea tuturor. Din acest motiv, ajungem să patologizăm și să punem etichete ca modalitate de simplificare a situației.

Ce este sindromul Fortunata?

Numele sindromului vine de la romanul Fortunata y Jacinta de Benito Pérez Galdós, în care sunt povestite aventurile a trei persoane: Juanito Santa Cruz și două femei (Jacinta, soția și Fortunata, amanta). Este vorba despre relația unei femei cu un bărbat căsătorit. Intriga romanului abordează complexitatea legăturilor și explică relațiile de dependență și obsesie.

În termeni generali, când vorbim despre sindromul Fortunata, ne referim la următoarele caracteristici:

• Emoții, sentimente și interese orientate către persoanele care sunt într-o relație sau căsătorite. Sindromul se concentrează pe interesul femeilor față de bărbații căsătoriți.
• Persoana în cauză susține și simte că este capabilă să lase totul pentru a fi cu celălalt.
• Există credința conform căreia protagoniștii sunt destinați să fie împreună.
• Apar proiecții viitoare, crezând că la un moment dat vor putea fi împreună „în libertate” și fără probleme.
• Apare idealizarea legăturii. Situația se justifică prin diverse scuze.
• Interesul pentru toate celelalte legături și activități care nu au legătură cu iubitul se pierde.
• Bărbatul are emoții ambivalente: uneori, simte furie și resentimente față de oricine îl „împiedecă” să fie împreună cu amanta. Simultan, trăiește cu vinovăție și empatizează cu soția.

Impactul asupra sănătății

Acest sindrom nu este considerat o boală sau o tulburare mintală, dar prezintă comportamente care, în timp, pot afecta sănătatea persoanelor implicate. Se generează anxietate, există stima de sine scăzută și nesiguranță, precum și disconfort.

Sindromul Fortunata și relația sa cu sexul

Pe baza celor menționate, nu putem să nu menționăm o perspectivă de gen în raport cu situația, având în vedere schimbările sociale și istorice și noile configurații familiale.

Ceea ce este pus sub semnul întrebării este faptul că accentul se pune pe relația cu bărbatul căsătorit, mai degrabă decât pe stabilirea unei relații disfuncționale, dependente și obsesive. Lucrul condamnabil este faptul că celălalt este căsătorit.

Puțini observă calitatea acestei relații. Trebuie să ne întrebăm de ce unii oameni au legături disfuncționale sau dureroase.

Standarde duble

În ceea ce privește sindromul Fortunata în sine, este important de știut că regula nu se aplică tuturor oamenilor în mod egal. Există un dublu standard în ceea ce privește comportamentul feminin.

De exemplu, dacă cel care a comis infidelitatea este bărbat, cea expusă și învinovățită este femeia. Este acuzată chiar că „a destrămat o familie”, că „are puțină empatie față de femei”.

În cele mai multe cazuri, nimeni nu se întreabă de rolul jucat de bărbat, care participă și el la legătura toxică. De exemplu, promite că totul se va schimba la un moment dat, cerând timp pentru a clarifica situația cu partenera oficială.

Aprecierile moraliste sunt adesea mascate, fiind legate de modul în care femeile aleg să-și trăiască sexualitatea. Este mai ușor să arunci vina decât să întrebi care este responsabilitatea emoțională a fiecăruia în relație. Responsabilitate afectivă care se diluează este legată de figura feminină. Oamenii iau propriile decizii. Un bărbat căsătorit nu este obligat să înșele.

Sexualitatea ca dispozitiv de control

Foucault a spus-o deja în lucrările sale: normele și valorile legate de sexualitate fac parte dintr-un mecanism de control și reglare a oamenilor. Există comportamente normative,  care definesc și cataloghează cine este corect și cine nu.

Cu toate acestea, atunci când ne gândim la acest tip de relație, trebuie să abordăm multicauzalitatea. De ce unii oameni sunt atrași întotdeauna de cineva care nu este disponibil? De ce unii vor să rămână anonimi?

Dacă am putea să analizăm situația, am oferi soluții mai bune. Trebuie să empatizăm și să ajutăm oamenii să înțeleagă ce opțiuni au.