Sindromul Sundown la vârstnici: cum poate fi tratat?

Persoanele în vârstă diagnosticate cu sindromul Sundown au diverse simptome după apusul soarelui. Este vorba despre o boală geriatrică a pacienților cu demență, depresie sau Alzheimer.

Persoanele cu această tulburare experimentează anxietate, disperare, agitație, iritabilitate și pesimism. Simptomele se manifestă între orele 16:30 și 23:00. Pe măsură ce lumina soarelui dispare, apar modificări comportamentale care se agravează în funcție de starea cognitivă.

Simptomele sindromului Sundown

Deși unii oameni au mai multe semne ale sindromului, alții au doar unul. De obicei, apar țipete, nervozitate, tristețe, plâns, șoapte, încăpățânare, frustrare și un sentiment de pericol. Pacienții repetă fraze, se ascund, acționează violent, au halucinații, ascund obiecte sau se rătăcesc.

O investigație publicată în Jurnalul Argentinian de Medicină Clinică Neuropsihiatrică corelează stările de dispoziție ale vârstnicilor cu apusul. Studiul precizează că dezorientarea și confuzia se exprimă prin anxietate, frică, iritabilitate, apatie și depresie.

Episoadele încep la aceeași oră în fiecare zi și durează până la apusul complet al soarelui.

Ce poate cauza sindromul Sundown?

Un potențial declanșator biologic este o perturbare a ritmului circadian. Aceasta se referă la nepotrivirea ciclurilor zilnice care corespund luminii și întunericului, provocând modificări fizice, mintale și comportamentale.

În plus, urmărirea tiparului a făcut posibilă specificarea următorilor factori:

• Puțină sau multă lumină, ceea ce duce la uimire și frică, mai ales la persoanele cu probleme de vedere.
• Epuizare la sfârșitul zilei, mai ales când sunt lucruri de făcut.
• Izolare socială declanșată de mobilitate limitată.
• Lipsa de cunoaștere a mediului, precum și schimbări neașteptate în mediu.
• Nevoi fizice nesatisfăcute, precum foamea, setea, somnul sau igiena.
• Dezechilibre hormonale și întreruperi ale ceasului biologic intern.

Citiți și: Ce este anxietatea anticipativă?

Cum să acționăm în cazul sindromului Sundown?

Trebuie să știm cine are sindromul pentru a-l ajuta. De exemplu, stabilirea comportamentelor într-un anumit moment permite acționarea adecvată.

Implementarea măsurilor de mediu, cum ar fi schimbarea camerei pacientului sau reglarea luminii, sunt și ele utile. Puteți planifica activități care implică puțin efort, astfel încât persoana în vârstă să fie ocupată în timpul zilei și să-și îmbunătățească somnul de noapte.

În mod similar, este esențial să existe o rutină în alimentație. Fundația Alzheimer España explică faptul că pacienții tind să mănânce mai puțin pe măsură ce boala progresează.

Tratamentul medicamentos este considerat util atunci când există simptome de depresie, tulburări de somn sau niveluri foarte ridicate de anxietate. Medicul trebuie să aprobe remediile, iar îngrijitorul trebuie să acorde atenție posibilelor efecte secundare.

Când este necesar consultul medical?

Dacă semnele de neliniște sau disperare apar odată cu apusul soarelui, este necesar să solicitați asistență medicală. Apusul soarelui este adesea confundat cu imagini delirante.

Diferența este că iluziile apar în orice moment al zilei. Cu ajutorul specialistului, se va stabili ce medicamente servesc pentru relaxarea pacientului.

Stil de viață și recomandări

Cei responsabili de monitorizarea persoanelor în vârstă cu sindromul Sundown ar trebui să colaboreze pentru a minimiza modificările:

• Evitați somnul în timpul zilei: cu cât pacientul doarme mai puțin ziua, cu atât odihna va fi mai bună noaptea.
• Urmăriți dieta: notați modificările sau tiparele legate de anumite alimente. Echilibrați alimentele, evitând proporțiile mari de zaharuri și cofeină. Evitați alcoolul, băuturile răcoritoare și substanțele care perturbă somnul.
• Planificați activități: programați plimbări sau excursii atunci când pacientul este activ, dar încercați să nu-l copleșiți.
• Exerciții fizice: antrenamentele moderate care măresc forța musculară promovează controlul comportamentului agresiv, deschid apetitul, ameliorează tensiunea și reduc stresul.
• Minimizați zgomotul: înlocuiți sunetul radiourilor, telefoanelor și televizoarelor cu muzică relaxantă. Orice lucru care implică zgomot trebuie eliminat apropierea apusului.
• Lucrați la iluminat: iluminarea camerelor reduce efectele nopții. În zori, pacientul trebuie să fie expus luminii artificiale sau naturale, astfel încât să nu se trezească înconjurat de întuneric. Terapia cu lumină este o alternativă pentru tratamentul insomniei la bătrânețe.
• Anticipați surprizele: dacă creați o rutină în care anticipați ce se va întâmpla, impactul poate fi mai mic.
• Administrați medicamente: apusul este mai suportabil dacă medicația este administrată la timp.

Citiți mai mult: Boala Alzheimer și tiparele de somn

Rolul îngrijitorului în sindromul Sundown

Îngrijitorul necesită răbdare. Este esențial să fie calm, deoarece adultul în vârstă nu controlează sindromul, iar atitudinile sale nu sunt intenționate.

Este indicat să validați sentimentele pacientului, să-i explicați că îl ascultați, să-i transmiteți calm și să-l conduceți către o activitate care să-i redea calmul. Este necesar ca familia sau cei care locuiesc în casă să respecte măsurile de îmbunătățire a confortului.

Cel mai important, dacă îngrijitorul are nevoie de ajutor, trebuie să-l ceară. Instituții precum Confederația Alzheimer spaniolă sau Fundația Alzheimer din America oferă îndrumări în acest caz.