Ce este, ce cauze are și cum se tratează sindromul gândirii accelerate?

A avea gânduri accelerate este ca și cum am fi într-un tren de mare viteză din care nu putem coborî. Însă, totul se întâmplă doar în capul nostru.

Scris și verificat de psihologul Maria Fatima Seppi Vinuales.

Ultima actualizare: 05 februarie, 2023

Simți că mintea îți fuge într-un ritm rapid, chiar dacă încerci să-ți oprești gândurile? Această situație este tipică sindromului gândirii accelerate. Ce este, ce cauze are și cum se tratează sindromul gândirii accelerate?

Acest tip de gândire este un „potop” de idei. Cu toate acestea, în unele cazuri poate duce la creativitate și la îmbunătățirea productivității noastre, acest efect este atins doar atunci când se întâmplă într-o perioadă limitată de timp. În caz contrar, apare epuizarea.

Ce înseamnă sindromul gândirii accelerate?

Sindromul gândirii rapide sau accelerate înseamnă a avea o minte permanent activă, cu hiperproducție de idei. Acest sindrom s numește și tahipsihie. Totuși, există specialiști care susțin că tahipsihia este tipică schizofreniei și tulburării bipolare.

Gândirea accelerată poate afecta orice grupă de vârstă. Poate că obișnuim să asociem acest tip de disconfort cu stadiul maturității, între 35 și 45 de ani. Cu toate acestea, din cauza programului încărcat al zilelor noastre, gândirea accelerată apare și  în copilărie.

Cauzele gândirii accelerate sunt multiple. Ele pot varia de la o personalitate obsesivă, până la obiceiuri culturale care întăresc ideea că a fi valoros înseamnă a fi hiperproductiv.

Simptome tipice

Unele dintre simptomele gândirii accelerate sunt următoarele:

• Oboseală
• Probleme de memorie
• Modificări ale dispoziției
• Tulburări de somn
• Anxietate, nervozitate și neliniște
• Dificultăți de concentrare și de a termina o sarcină
• Simptome psihosomatice: alergii, erupții cutanate și căderea părului

Ce consecințe are sindromul gândirii accelerate?

Este important să menționăm consecințele acestui sindrom. Dacă avem în vedere faptul că gândurile, emoțiile și comportamentele sunt interconectate, este de așteptat ca toate planurile să fie afectate. De exemplu, vom fi iritabili și vom avea dificultăți de somn.

Epuizarea ne afectează performanța. La urma urmei, a face sau a gândi mai mult nu este sinonim cu a face mai bine.

Gândirea rapidă ne afectează relațiile interpersonale și stima de sine. Începem să ne îndoim de scopul pentru care facem lucrurile. Ajungem rapid să ne pierdem entuziasmul.

Cum se tratează sindromul gândirii accelerate?

Unele dintre recomandările specialiștilor pentru a evita gândirea rapidă sunt următoarele:

• Detașează-te și odihnește-te zilnic. Lasă deoparte ecranele, emailul, știrile și de rețelele de socializare. Găsește momente în care să privești cerul fără alte griji. Mergi la plimbare, fă lucruri care îți fac bine. Respirația controlată și meditația sunt sănătoase și reparatoare.
• Fă pauze între activități. Trebuie să eviți suprasolicitarea.
• Evită să închei ziua cu o listă de lucruri în așteptare. Te vei stresa inutil și vei merge la culcare cu o mulțime de griji. Vei ajunge să visezi ce ai de făcut. Cel mai bine este să te organizezi dimineața.
• Ierarhizează și prioritizează. Trebuie să definești importanța și ordinea lucrurilor.
• Învață să-ți gestionezi emoțiile și cerințele pe care le ai față de tine. Trebuie să stabilești limite sănătoase. De multe ori, gândurile accelerate au la bază nesiguranța, perfecționismul sau sindromul impostorului. Găsește bazele acestor idei și dezbate-le pentru a le înlocui cu altele mai funcționale.
• Discută cu un psiholog. În acest fel, vei lucra asupra anxietății și vei învăța tehnici care ajută la gestionarea gândurilor.

„Infoxicația” și lumea digitală sunt agenți cauzali

Logica lumii 2.0 este aceea a consumului non-stop de informații, reclame și videoclipuri. În perioade scurte de timp, creierul este expus la o cantitate copleșitoare de stimuli audiovizuali. Treptat, ne obișnuim și este greu să „încetinim ritmul”.

De multe ori, prezentăm munca sub presiune ca pe o abilitate. Cu toate acestea, omitem consecințele pe termen lung pe care acest lucru le are asupra sănătății. Cheia reușitei este echilibrul. Trebuie să învățăm că în anumite situații este normal să fim mai stresați și presați, dar nu trebuie să normalizăm această situație.