Ce este condiționarea operantă și cum funcționează?

Condiționarea operantă este o teorie a învățării și o tehnică de modificare a comportamentului. Are multiple aplicații, de la persuasiunea publicitară până la tratarea fobiilor și a dependențelor.

Condiționarea operantă este cunoscută și sub denumirea de condiționare instrumentală sau condiționare skinneriană. În termeni generali, servește la intensificarea sau rărirea anumitor comportamente prin introducerea de consecințe pozitive sau negative.

A apărut în cadrul școlii behavioriste. Se numește astfel pentru a o diferenția de condiționarea clasică, o tehnică anterioară.

Ce este condiționarea operantă?

Condiționarea operantă este o metodă de învățare. Se bazează pe asocierea dintre un anumit comportament și consecințe pozitive sau negative. Dacă consecința este pozitivă, comportamentul este întărit; dacă este negativă, este redus sau eliminat.

Obiectivul acestei abordări este de a crește sau scădea probabilitatea ca un comportament să se repete. Dacă există o recompensă pentru acel comportament, acesta va apărea din nou. Dacă există o pedeapsă, acesta nu va mai fi practicat.

Din acest punct de vedere, în condiționarea operantă există mai multe tipuri de răspuns, în funcție de obiectivul urmărit. Include nu numai recompensa și pedeapsa, ci și eliminarea pedepsei sau recompensei.

Cum funcționează?

Condiționarea operantă urmărește să modifice comportamentul. Dacă cineva prezintă un comportament care trebuie să fie menținut sau promovat, se introduce ceva pentru a-l consolida, cum ar fi o recompensă.

Dacă comportamentul trebuie să fie eliminat, se introduce o pedeapsă sau se înlătură o recompensă. În acest fel, comportamentele urmate de o recompensă sunt întărite și cele urmate de o pedeapsă nu sunt stimulate.

Citiți și: Ce este „sindromul burnout” și cum să-l eviți?

Elementele condiționării operante

În condiționarea operantă, există factori sau elemente pozitive și negative. Acestea sunt următoarele:

• Întăritor pozitiv: când se adaugă o recompensă după un comportament. Crește frecvența acelui comportament. De exemplu, felicitări, un premiu, comisioane, etc.
• Întăritor negativ: un stimul neplăcut este eliminat după comportament. De asemenea, promovează acest comportament.
• Pedeapsă pozitivă: când apare un comportament urmat de o pedeapsă. Acest lucru descurajează un astfel de comportament. De exemplu, a certa sau a impune muncă suplimentară.
• Pedeapsă negativă: după comportament se înlătură o recompensă.

Programe de condiționare

Programele de condiționare au de-a face cu frecvența sau intensitatea cu care sunt introduse recompensele și pedepsele. Depind de efectul urmărit. Astfel, există 5 programe posibile:

1. Continuu. De fiecare dată când apare comportamentul, apare consecința.
2. Motiv fix. Recompensa este introdusă numai după repetarea comportamentului de câteva ori.
3. Intervale fixe. Recompensa este introdusă dacă comportamentul are loc într-o anumită perioadă de timp.
4. Raport variabil. Recompensa este introdusă aleatoriu, după un număr nedeterminat de comportamente repetate.
5. Interval variabil. Recompensa este introdusă aleatoriu după o perioadă nedeterminată de timp.

Tehnici de condiţionare operantă

În condiționarea operantă, există mai multe tehnici de modificare a comportamentului în diferite moduri. Cele mai importante sunt următoarele:

Pentru a promova comportamentul

Cele mai utilizate tehnici de promovare a comportamentelor prin utilizarea de întăritori pozitivi sunt următoarele:

• Instigare: include instrucțiuni, ghidare fizică și modelare. Oferă parametrii necesari pentru ca cineva să învețe cum este efectuată o acțiune. De exemplu, recompensați cel mai bun elev din clasă pentru ca alții să-l imite.
• Modelare: un comportament este modificat treptat până la atingerea comportamentului așteptat. Doar progresul este recompensat.
• Retragere treptată: ajutoarele sau instigatorii sunt retrași treptat. Scopul este de a învăța comportamentul pe cont propriu. Progresul autonom este recompensat.
• Înlănțuire: comportamentul este separat în diferite părți. Persoana trebuie să învețe aceste părți una câte una, până când ajunge la comportamentul complet. Fiecare legătură trebuie să o întărească pe cea anterioară.
• Program de întărire: pot fi continue, raportate sau pe intervale.

Pentru a elimina comportamentul

Cele mai utilizate tehnici de reducere sau eliminare a comportamentelor introduc adesea elemente neplăcute. Ori de câte ori este posibil, se folosesc proceduri mai puțin neplăcute.

Principalele tehnici sunt următoarele:

• Extincție: un comportament care fusese întărit anterior nu mai este recompensat. De exemplu, un copil care are un tantrum este ignorat.
• Antrenament de omisiune: constă în privarea de ceva ca răspuns la un comportament inadecvat. De exemplu, copilul este împiedicat să se uite la televizor dacă s-a comportat urât.
• Program de întărire diferențială: unele comportamente sunt reduse, crescând recompensa pentru altele. De exemplu, un copil este recompensat pentru că mănâncă alimente sănătoase.
• Costul răspunsului: este privarea de o recompensă. De exemplu, copilului i se ia o jucărie.
• Time out: este izolarea într-un mediu care nu oferă stimuli.
• Sațietate: comportamentul se repetă de multe ori sau stimulul este furnizat de multe ori până nu mai este dorit.
• Supracorecție: este pedeapsa pozitivă. De exemplu, puneți copilul să ridice jucăriile care au fost aruncate și, de asemenea, să curețe camera.

Recomandăm: A învăța să prioritizezi: esențial pentru bunăstarea psihică

Pentru ce este folosită condiționarea operantă?

Condiționarea operantă este utilizată în multe domenii. În exemplele pe care le-am folosit, este clar că se aplică pentru creșterea copiilor. Dar se folosește și în lumea educației și a muncii. Reclamele, ofertele și reducerile sunt și ele exemple în acest sens.

În plan terapeutic, condiționarea operantă este folosită pentru a depăși fobiile și dependențele. Diferite strategii caută să elimine frica irațională sau comportamentul compulsiv.

Cu toate acestea, tehnica are și critici. Unii cred că modelarea comportamentului ființei umane prin intervenții externe este o modalitate de a restrânge libertatea.