Ce este și de ce simțim ură?

Mulți oameni înțeleg adesea greșit conceptul de ură și recurg la acest cuvânt în mod dezinvolt și greșit în viața de zi cu zi. De exemplu, când cineva spune: „Îmi urăsc profesorul pentru că m-a picat la examen” sau „Îmi urăsc fostul pentru că m-a înșelat” nu realizează ce implică acest sentiment. Ce este și de ce simțim ură?

Ura este un sentiment profund. De fapt, contrar a ceea ce spun mulți, nu este opusul iubirii; ceea ce se opune iubirii este indiferența. Această distincție este vitală pentru a înțelege acest sentiment complex. Acestea fiind spuse, haideți să vedem ce este, care sunt cauzele sale și cum o putem combate!

Ce este ura și de simțim ură?

Ura este un sentiment relativ stabil care denotă o antipatie intensă față de o altă persoană, entitate sau grup. De obicei, include emoții negative, cum ar fi furia, dezgustul sau disprețul; cu toate acestea, ura nu trebuie confundate cu acestea din urmă, care sunt situaționale și de scurtă durată.

Ura este o emoție mai complexă decât cele care sunt trăite reactiv în anumite situații. Pe lângă faptul că este de lungă durată, presupune o evaluare rațională a obiectului urât și o motivație de a-l elimina.

Crimele motivate de ură implică întotdeauna prejudecăți negative și sunt calculate la rece.

Diferențele dintre ură, furie, dispreț și invidie

Ura diferă de furie. Atunci când urâm, îl respingem pe celălalt pentru ceea ce este. În schimb, când ne enervăm, o facem pentru că celălalt a făcut ceva care ne-a rănit. Simțim furie atunci când acțiunile celuilalt ne rănesc și ne dorim scuze, o schimbare a comportamentului, etc.

Când există ură, vrem ca celălalt să dispară. Nu există scuze care să merite, nici schimbări care să funcționeze, pentru că tot ceea ce ne provoacă aversiune este legat de propria existență.

Disprețul este versiunea blândă a urii, deoarece celălalt este respins pentru ceea ce este. Totuși, în acest caz, putem fi indiferenți față de celălalt.

Invidiosul diferă de cel care urăşte prin faptul că nu-i doreşte celuilalt rău în mod direct; tânjește doar să aibă acele bunuri ale altora. Atunci când urâm, nu vrem să avem nimic din ceea ce are celălalt, pentru că tot ceea ce are legătură cu acesta din urmă este demn de respingere.

Furia continuă, disprețul și invidia se pot transforma în sentimente de ură.

Fiziologia urii

Spre deosebire de furie, nu există un model fiziologic care să fie caracteristic urii, deoarece aceasta din urmă implică o experiență pe termen lung. În ciuda acestui fapt, neurologii au identificat un model și l-au numit „circuitul urii”.

Aceasta presupune activarea girusului frontal mijlociu, a circuitului putamen drept, a cortexului premotor și a insulei, acestea fiind legate și de comportamentul agresiv. În orice caz, mecanismele furiei, pericolului și fricii urmează modele diferite în comparație cu ura.

Neurologul cognitiv Emile Bruneau a descoperit că zonele creierului implicate în judecarea și evaluarea altor oameni sunt activate de ură.

Citiți și: Ce este boala psihogenă în masă?

De ce urăsc oamenii?

Sentimentele de ură se dezvoltă adesea dintr-o varietate de motive. Cele mai frecvente sunt următoarele:

• Simțim invidie sau dorim ceea ce are o altă persoană. Credem că este nedrept ca cineva să aibă ceea ce are.
• Așa am fost învățați. În acest caz, părinții, cultura sau alte grupuri sociale ne insuflă acest sentiment prin prejudecăți sau credințe nefondate despre un grup de oameni: de exemplu, rasismul, xenofobia și homofobia sunt cazuri tipice de ură învățată.
• Am fost umiliți sau maltratați de alți oameni. Neputința generată de a nu ne putea apăra tinde să cultive treptat sentimentele de ură.
• Dezumanizarea. A crede că alți oameni sunt inferiori, necivilizați sau doar animale.

Cum să nu mai simțim ură?

Potrivit lui Emile Bruneau, este important să descoperim neînțelegerea din spatele conflictului care îi face pe oameni să se urască. În toate manifestările de ură există idei preconcepute incorecte despre celălalt.

Prin urmare, cel mai bun mod de a face față și de a depăși ura nu este să facem ca cele două părți să se placă, deoarece acest lucru nu a funcționat niciodată. În schimb, trebuie să recunoaștem acele concepții greșite și să înțelegem că animozitatea s-a bazat întotdeauna pe prejudecăți nefondate.

Acest mod de depășire a urii a fost verificat chiar de Bruneau într-un experiment realizat după atacurile teroriste ale Statului Islamic din Paris (2015). În acest studiu, Bruneau a dorit să analizeze ura față de musulmani dezvoltată de musulmanii americani.

Pentru a face acest lucru, el a redat un videoclip cu o femeie musulmană care afirmă că a da vina pe toți musulmanii pentru acțiunile teroriste ale Statului Islamic este ca și cum am da vina pe toți americanii albi pentru acțiunile Ku Klux Klan.

Această afirmație a putut schimba viziunea pe care o aveau multe dintre grupurile analizate despre musulmani. În acest caz, expunerea la inconsecvențele din spatele urii a funcționat.

Citiți și: Cum să te distanțezi de persoanele toxice care îți afectează viața

Importanța de a ști să identificăm emoțiile

După cum am spus la început, există multă confuzie cu privire la ură și de ce simțim ură. Dacă oamenii realizează că acest sentiment este ceva dăunător, ei pot schimba modul în care folosesc cuvântul.

Este necesar să discernem sentimentele, o componentă esențială a inteligenței emoționale. Trebuie să punem la îndoială acele credințe care ne fac să urâm și să le reformulam. Asistența profesională poate fi necesară. Ura nu lasă niciodată nimic bun în urmă!