Dizabilitatea intelectuală: caracteristici și tratamente
Scris și verificat de psihologul Elena Sanz
Multe denumiri au fost folosite de-a lungul timpului pentru a descrie dizabilitatea intelectuală. Aceasta este o tulburare de neurodezvoltare care se manifestă prin funcționarea cognitivă sub nivelul mediu. De asemenea, afectează și alte domenii, cum ar fi sociabilitatea și capacitatea de a funcționa într-un mediu normal.
Există diferite niveluri de dizabilitate intelectuală. Din acest motiv, ceea ce determină impactul real al bolii asupra vieții unei persoane sunt dificultățile de realizare a sarcinilor de bază, cum ar fi cititul, scrisul, organizarea, relaționarea cu ceilalți și îngrijirea de zi cu zi.
Vezi și:
Modul în care profesioniștii măsoară capacitatea intelectuală a unei persoane
Abilitatea intelectuală este măsurată prin teste standardizate, cum ar fi Wechsler Intelligence Scale for Children Fifth Edition (WISC-V). Aceste teste generează un scor care indică IQ-ul unei persoane. Cu alte cuvinte, este vorba despre raportul dintre vârsta mintală și vârsta cronologică (fizică).
Experții estimează că media populației generale este de aproximativ 100, ceea ce înseamnă că IQ-ul sub 70 indică dizabilitatea intelectuală.
Deși dizabilitatea intelectuală este prezentă încă de la naștere sau din copilăria timpurie, mulți copii nu manifestă simptome evidente până la vârsta preșcolară. În acest sens, testele de screening prenatal și de dezvoltare efectuate în mod curent de către pediatri contribuie la asigurarea unui diagnostic precoce.
Simptomele asociate
Există și alte simptome, în afară de IQ-ul scăzut, ce caracterizează dizabilitatea intelectuală. Acestea sunt semnele care pot indica o dezvoltare inadecvată a copilului:
- Dificultăți în atingerea unor etape majore de dezvoltare. De exemplu, copilul poate avea nevoie de mai mult timp să stea în fund, să se târască sau să meargă.
- Întârzieri în dobândirea limbajului și exprimării verbale
- Probleme de memorie
- Incapacitatea de a percepe consecințele acțiunilor.
- Dificultăți de învățare, gândire logică și rezolvare de probleme
- Dificultăți de înțelegere a regulilor sociale și de relaționare cu ceilalți
- Incapacitatea de a funcționa complet independent în viața de zi cu zi
Principalele cauze
Deși dizabilitatea intelectuală are multe posibile cauze, originea exactă a acestei afecțiuni este descoperită doar în aproximativ 25% dintre situații. Principalii factori includ anomaliile cromozomiale (sindrom Down, de exemplu) și tulburările moștenite.
Problemele în timpul sarcinii, cum ar fi preeclampsia sau consumul de alcool sau droguri, pot provoca dizabilitatea intelectuală. În mod similar, infecțiile, malnutriția maternă sau infantilă, leziunile severe ale capului sau neglijarea emoțională severă a copilului pot crește riscul apariției acestei probleme.
Dizabilitatea intelectuală: niveluri
După cum am menționat mai sus, această afecțiune se poate manifesta la mai multe niveluri. Experții au stabilit patru niveluri de dizabilitate intelectuală, în funcție de IQ-ul și autonomia persoanei afectate:
Ușoară
Majoritatea persoanelor cu dizabilități intelectuale se află la acest nivel. Nivelurile lor de IQ sunt cuprinse între 50 și 70. Deși abilitățile lor cognitive și de învățare sunt oarecum limitate, reușesc să se adapteze la sistemul educațional și să se angajeze într-o activitate profesională. Majoritatea au abilități sociale adecvate și au nevoie de ajutor ocazional pentru a funcționa.
Vezi și:
Moderată
Având un IQ între 35 și 50, aceste persoane au dificultăți cognitive mai mari, mai ales atunci când vine vorba de procesarea conceptelor complexe. Pot primi instruire și pot avea locuri de muncă supravegheate cu calificare scăzută.
În mod similar, sunt capabile să stabilească relații sociale, chiar dacă abilitățile lor de comunicare sunt limitate. De fapt, pot călători singure în locuri familiare, dar ar putea necesita ajutor în situații sociale.
Severă
Având un IQ între 20 și 35, persoanele cu dizabilități intelectuale severe necesită supraveghere și sprijin constant. Dezvoltarea limbajului lor este întârziată și limitată. Pot învăța să citească anumite cuvinte și să înțeleagă comunicarea socială simplă. În plus, pot face sarcini simple cu ajutor și supraveghere. Cu toate acestea, nu sunt independente.
Profundă
Dizabilitatea intelectuală profundă reprezintă doar 1-2% din cazuri. Aceste persoane au dificultăți cognitive, sociale și practice severe și alte dizabilități asociate. Cu toate acestea, pot avea relații cu oameni pe care îi cunosc și pot trăi atât timp cât au mult sprijin.
Tratamente pentru dizabilitatea intelectuală
Tratamentul se bazează în principal pe a ajuta persoana afectată să-și atingă potențialul educațional, social și practic.
O echipă multidisciplinară formată din diferiți profesioniști, inclusiv medici, psihologi, logopezi și terapeuți ocupaționali, creează un program individualizat. Acesta se bazează atât pe punctele forte, cât și pe cele slabe și abordează atât nevoile pacientului, cât și ale familiei sale.
Cum se reduce riscul de dizabilitate intelectuală
Prevenirea ar trebui să înceapă chiar înainte de sarcină, cu îngrijire prenatală adecvată, incluzând aportul de acid folic și vaccinarea adecvată. Femeile gravide trebuie să evite malnutriția, consumul de alcool și tutun și expunerea la agenții toxici de mediu.
În mod similar, îngrijirea medicală adecvată în timpul travaliului contribuie la reducerea riscului de complicații. După naștere, bebelușul trebuie îngrijit corespunzător, ceea ce înseamnă că nevoile sale fizice și emoționale trebuie să fie satisfăcute. Dar trebuie să știi că nu este posibil să elimini complet riscul.
Importanța sprijinului familial și profesional
Dizabilitatea intelectuală este invalidantă nu din cauza IQ-ului scăzut al persoanei, ci din cauza lipsei de sprijin. Din acest motiv, medicamentele, terapiile sau adaptările curriculare sunt importante pentru a ajuta pacientul să se dezvolte și să se bucure de o calitate a vieții mai bună.
În plus, sprijinul familial este esențial pentru ca aceste persoane să poată relaționa în mod adecvat cu mediul lor. Este important să primească instrumente practice și funcționale care să le ajute să-și atingă potențialul maxim. Familia trebuie să le susțină cât de mult poate.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Alonso, I. G. (2005). Concepto actual de discapacidad intelectual. Psychosocial intervention, 14(3), 255-276.
- Ke, X., & Liu, J. (2017). Discapacidad intelectual. En Manual de Salud Mental Infantil y Adolescente de la IACAPAP, 1-28.
- Giné, C. (2004). Servicios y calidad de vida para las personas con discapacidad intelectual. Siglo Cero, 35(2), 1-13.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.