Mierea de hrișcă: descriere și proprietăți

Mierea de hrișcă este medicinală și are un gust aparte. Este plină de antioxidanți, vitamine și minerale care sunt excelente pentru sănătate.
Mierea de hrișcă: descriere și proprietăți

Ultima actualizare: 23 Februarie, 2021

Puțini oameni știu că există peste 300 de tipuri de miere și probabil că nici măcar nu au auzit despre mierea de hrișcă. Mierea de hrișcă are o culoare închisă, iar aroma și mirosul său seamănă cu melasa.

Această substanță naturală este produsă de albine din polenul colectat de la plante. A fost considerată o comoară timp de secole întregi. De fapt, grecii, egiptenii, mayașii și babilonienii erau conștienți de proprietățile sale nutritive, așa că o foloseau în scopuri medicinale.

Are un conținut ridicat de antioxidanți, vitamine și minerale. De asemenea, știm că mierea favorizează vindecarea rănilor, calmează tusea și luptă împotriva infecțiilor. Mai jos, vom discuta despre caracteristicile mierii de hrișcă și despre cum să o folosești în viața de zi cu zi.

Ce este hrișca?

Acest nume încurcă adesea oamenii. Nu este legat de grâul comun și nu este o cereală. Hrișca (Fagopyrum esculentum) este bobul unei plante din familia Polygonaceae. Fructele sale au o formă triunghiulară și o culoare închisă.

Cultivarea hrișcăi este răspândită în toată lumea, dar este foarte des întâlnită în Europa, Rusia, Statele Unite și Asia. Unul dintre punctele sale forte este faptul că nu conține gluten și o poți folosi așa cum ai face cu o cereală.

Există multe feluri de mâncare făcute cu acest ingredient în unele țări. Tăieței japonezi soba, Galettes Bretonnes (clătite sărate tipice Bretaniei), blini în Europa de Est sau kasha în Rusia, de exemplu.

Boabe și făină de hrișcă
Hrișca este un aliment fără gluten. De asemenea, oferă cantități semnificative de antioxidanți.

Mierea de hrișcă: caracteristici

Mierea de hrișcă are caracteristici diferite de celelalte soiuri mai cunoscute, cum ar fi mierea de flori, rozmarin sau eucalipt. Culoarea sa poate varia puțin în funcție de ora și locul colectării polenului de hrișcă. Nuanțele sale variază între galben cupru și negru, dar cea mai comună culoare este chihlimbarul roșiatic.

Aroma dulce predomină, desigur, deși mierea de hrișcă nu este la fel de dulce ca majoritatea tipurilor de miere. De asemenea, lasă în gură o aromă ușor amară, care poate fi uneori neplăcută. Acest tip de miere aromată îți poate aminti de bere, pâine sau trestie de zahăr.

În general, consistența sa este vâscoasă și nu foarte fluidă și tinde să se cristalizeze rapid. Este groasă, asemănătoare cu untul înmuiat.

Beneficii și utilizări ale mierii de hrișcă

Carbohidrații sunt componenta principală a acestui tip de miere, dar conține și vitamine, minerale, acizi organici, flavonoizi, polifenoli și anumiți compuși volatili. Care sunt principalele sale beneficii? Ei bine, să le analizăm în detaliu.

Este un adjuvant în tratamentul cicatricilor și al arsurilor

Utilizarea mierii ca remediu pentru răni este celebră. Nu ar trebui să o aplici pe răni deschise, dar este utilă în ulcere, afte și zgârieturi. Oamenii o apreciază, deoarece ajută la oprirea înmulțirii bacteriilor pe suprafața pielii.

Are activitate antioxidantă

Acest lucru se întâmplă datorită conținutului său de fenol. Studiile arată o creștere a componentelor antioxidante din sânge, dar rolul exact pe care îl joacă în corpul uman este încă necunoscut. Oricum, știm că antioxidanții au un rol determinant în prevenirea îmbătrânirii premature și a bolilor asociate.

Protejează microbiota intestinală

Rezultatele cercetărilor prezentate în revista Evidence-Based Complement Alternative Medicine indică faptul că mierea de hrișcă poate oferi beneficii intestinului uman. Aceasta alimentează bifidobacteriile pozitive care locuiesc în colon. În plus, restricționează înmulțirea agenților patogeni.

Dovezile științifice recente arată importanța microbiotei intestinale pentru sănătate. Microbiota sănătoasă îmbunătățește funcția creierului, sistemul imunitar și starea nutrițională.

Are capacitate antimicrobiană și antivirală

Mierea poate avea un efect pozitiv împotriva agenților patogeni din mediile spitalicești, datorită conținutului său ridicat de zaharuri. Oamenii de știință au analizat activitatea sa specifică împotriva următoarelor microorganisme:

  • Clostridium difficile
  • Staphylococcus aureus
  • Două tipuri de Pseudomonas aeruginosa
  • Enterococcus faecalis
  • Klebsiella pneumoniae

Aceștia și-au concentrat cercetările pe mierea din Wisconsin. Concluzia lor este că o poți folosi împreună cu alte resurse terapeutice împotriva agenților patogeni rezistenți. Totuși, nu există suficiente dovezi care să susțină această afirmație.

Mierea de hrișcă este sănătoasă
Oamenii apreciază mierea de hrișcă datorită proprietăților sale antimicrobiene și antivirale. Prin urmare, este un adjuvant obișnuit împotriva anumitor infecții.

Tratează răceala obișnuită

Mierea de hrișcă, la fel ca mierea obișnuită, pare a fi un adjuvant în tratamentul simptomelor comune de răceală. Ajută la calmarea tusei și îmbunătățește calitatea somnului, în special la copii.

Recomandări culinare

Una dintre cele mai frecvente și mai răspândite modalități de utilizare a mierii este prin adăugarea acesteia în ceaiuri din plante sau infuzii calde. Tot ce trebuie să faci este să o diluezi într-o băutură caldă.

Cu toate acestea, nu depăși doza recomandată de o linguriță per cană pentru adulți și o jumătate de linguriță pentru copiii mici. De asemenea, este foarte important să știi că utilizarea acesteia nu este potrivită pentru copiii cu vârsta sub 1 an, din cauza riscului de botulism.

Mierea de hrișcă un bun îndulcitor, care poate înlocui cu ușurință zahărul obișnuit. Adaugă o linguriță în diverse feluri de mâncare sau deserturi, cum ar fi:

  • Terciul de ovăz
  • Iaurtul
  • Brânza de vaci cu nuci
  • Portocalele cu scorțișoară

Capacitatea mierii de a atrage apa este excelentă pentru prăjituri, chifle și alte produse de patiserie. Le face mai umede și, astfel, mai speciale și mai plăcute la gust.

De asemenea, poți face o pâine mai spongioasă amestecând mierea în aluatul cu drojdie. De asemenea, mierea este excelentă la micul dejun întinsă pe pâine prăjită.

Utilizeaz-o și în rețete sărate cu o notă dulce, cum ar fi:

  • Vinetele cu muștar, oțet de vin roșu sau maioneză
  • Marinatele de pește, carne sau tofu
  • Nucile și semințele caramelizate

Mierea de hrișcă, o opțiune sănătoasă

Mierea de hrișcă are o culoare, textură și aromă diferite de alte tipuri de miere. Chiar și așa, este un produs nutritiv pe care îl poți încorpora cu ușurință în dietă în cantități moderate. Este minunată atât în feluri de mâncare dulci și sărate, cât și în infuzii de plante, ceaiuri sau apă simplă.

La nivel local, o poți aplica pe răni și arsuri superficiale, deoarece ajută procesul de vindecare și previne infecțiile. Aplică un strat subțire pe zona dorită și acoperă cu un bandaj curat. Ești gata să o încerci?

It might interest you...
Mierea în alimentația bebelușilor: pericole nebănuite
Doza de SănătateCitește pe Doza de Sănătate
Mierea în alimentația bebelușilor: pericole nebănuite

Știai că mierea nu are ce căuta în alimentația bebelușilor? În ciuda beneficiilor sale, acest aliment expune sugarii unor riscuri semnificative.



  • Hammond EN et al. Effect of United States buckwheat honey on antibiotic-resistant hospital acquired pathogens. Pan African Medical Journal. Diciembre 2016.25:212.
  • Fashner J. et al. Treatment of the Common Cold in Children and Adults. American Family Physician. Julio 2012. 86(2):153-159.
  • Jiang L et al. Phenolics and Carbohydrates in Buckwheat Honey Regulate the Human Intestinal Microbiota. Evidence Based Complement Alternative Medicine. Febrero 2020:6432942.
  • Lai-flurrie K. Honey in wound care: effects, clinical application and patient benefit. British Journal of Nursing. Septiembre 2013. 17(5).
  • Geldof N. et al. Journal of Agricultural and Food Chemistry. Enero 2003. 51 (5):1500–1505.
  • Van den Berg A.J.J et al. An in vitro examination of the antioxidant and anti-inflammatory properties of buckwheat honey. Journal of wound care. Septiembre 2013. 17(4):