Mierea și diabetul: indicele glicemic
Persoanele cu diabet zaharat se întreabă adesea dacă mierea și diabetul sunt compatibile și dacă o pot folosi ca îndulcitor natural pentru a beneficia de proprietățile sale medicinale. Crește această substanță glicemia? O poți folosi în loc de zahăr? Articolul de astăzi va răspunde la aceste întrebări, așadar citește mai departe.
Conceptul indicelui glicemic (IG) a apărut acum aproximativ 30 de ani. Știința îl folosește pentru a clasifica alimentele care conțin carbohidrați în funcție de viteza cu care acestea cresc glicemia.
Oamenii de știință au pus valorile fiecărui produs alimentar într-un tabel pentru a le compara și a folosi glucoza ca referință. Acest lucru se datorează faptului că glucoza are un indice glicemic de 100. Restul alimentelor sunt clasificate într-un interval cuprins între 0 și 100.
- Indicele glicemic scăzut (sub 55) reprezintă valoarea unei game semnificative de produse lactate, fructe, legume, leguminoase și unele tipuri de paste.
- Indicele glicemic mediu (între 55 și 69) este valoarea pentru orez, pâine și anumite cereale pentru micul dejun.
- Indicele glicemic ridicat (mai mult de 70) este pentru făina albă și cartofi. Aceasta este valoarea de referință pentru majoritatea produselor de panificație de pe piață.
Indicele glicemic al mierii
Mierea este alcătuită din carbohidrați (80%) și apă. Aceasta conține glucoză și fructoză în cantități mari. Raportul dintre un tip de zahăr și altul depinde de varietatea de miere pe care o analizăm.
În general, tipurile florale tind să fie mai abundente în fructoză și, în consecință, au un IG mai scăzut. Indicele glicemic al mierii este în jur de 61, deși poate fluctua cu aproximativ 3 puncte – fie în sus, fie în jos.
După cum poți vedea, varietatea mierii și raportul său de glucoză-fructoză sunt ceea ce face diferența. Prin urmare, acest indice plasează mierea alături de produsele alimentare situate în grupul de mijloc.
Citește mai mult:
Sănătatea și dieta
Mulți experți și profesioniști în nutriție au susținut mult timp dieta bazată pe indicele glicemic al produselor alimentare. Alimentele din grupul cu cel mai scăzut IG ar trebui să predomine, iar cele din grupul cu cel mai înalt IG ar trebui fie restricționate sau chiar eliminate în întregime.
Nutriționiștii susțin aceste tipuri de diete deoarece oamenii nu pot digera și absorbi lent decât alimentele cu IG scăzut. Acestea conduc la vârfuri de glucoză mai mici sau mai lungi în timp.
De ce este de dorit acest lucru? Ei bine, persoanele cu diabet, de exemplu, au dificultăți în procesarea eficientă a zaharurilor. În acest caz, un control glicemic bun ajută la întârzierea apariției complicațiilor legate de boală, cum ar fi afectarea rinichilor, afectarea nervilor sau chiar riscul crescut de maladii cardiovasculare.
În plus, există dovezi științifice care corelează dietele cu alimente cu indice glicemic scăzut cu următoarele beneficii:
- Reducerea colesterolului LDL
- Pierderea în greutate
- Riscul mai mic de cancer (colorectal, mamar, endometrial, etc.)
- Reducerea riscului bolilor de inimă
Indicele glicemic are unele dezavantaje
Analiza unui singur aspect (de exemplu, indicele glicemic) nu este o strategie bună în știința nutriției. Concentrarea asupra unora dintre atribute în mod exclusiv ne determină să ignorăm imaginea de ansamblu. Iată câteva lucruri de luat în considerare atunci când vine vorba de indicele glicemic:
- Valorile fiecărui produs alimentar sunt diferite în funcție de studiile pe care le consulți.
- Nu toți oamenii răspund în același mod la toate alimentele, deoarece sensibilitatea la insulină variază de la persoană la persoană.
- Rar mâncăm alimentele în mod izolat; de obicei, le amestecăm la aceeași masă, iar indicii glicemici valabili atunci când analizăm alimentele în mod izolat sunt modificați. De exemplu, prezența grăsimilor sau a proteinelor reglează absorbția glucozei și creșterea ulterioară a nivelului acesteia în sânge.
- Dacă ne uităm doar la acest indicator, fie pentru a include, fie pentru a elimina alimentele, nu mai luăm în considerare alte aspecte importante, cum ar fi densitatea nutrițională, posibilele efecte probiotice și capacitatea de a induce sațietatea, printre altele.
Citește mai mult:
Mierea și diabetul: indicele glicemic
Valoarea nutritivă și terapeutică a mierii este cunoscută de mii de ani. Compoziția sa nutrițională include antioxidanți, fenoli, acizi organici și urme de vitamine și minerale.
În prezent, mierea este folosită ca îndulcitor natural în remedii asociate cu medicina naturistă. De fapt, există dovezi științifice care sugerează faptul că o cantitate mică de miere poate fi benefică pentru sănătate. Fără a intra în prea multe detalii, îi putem rezuma proprietățile după cum urmează:
- Mierea are o capacitate antioxidantă.
- Determină o reducere a indicatorilor analitici ai inflamației.
- Promovează sănătatea cardiovasculară prin scăderea nivelului colesterolului în sânge, reducerea trigliceridelor și scăderea ușoară a grăsimii corporale.
- Are efecte antibacteriene utile în cazurile de gastroenterită sau infecții cu Helicobacter pylori.
Cu toate acestea, nu ar trebui să mănânci multă miere numai datorită proprietăților sale și faptului că se află în grupa de alimente cu indice glicemic mediu.
Mierea este o opțiune mai bună decât zahărul rafinat și îndulcitorii artificiali, dar excesul de zaharuri poate duce la probleme de sănătate pe termen lung. Așadar, nu depăși cantitatea recomandată de 1 linguriță pe zi.
Mierea și diabetul: concluzii
În concluzie, indicele glicemic este un instrument de măsurare cu ajutorul căruia se poate clasifica răspunsul glicemic după consumul de alimente bogate în carbohidrați. Mierea este formată practic din două tipuri de zaharuri: glucoză și fructoză.
Mierea are un IG mediu și este o alternativă mai bună decât zahărul pentru a îndulci oricare dintre preparatele și băuturile tale preferate. Totuși, trebuie să ții cont de problemele asociate cu un aport ridicat de zaharuri în dietă, pe lângă utilizarea acestui indice ca valoare de referință.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Barclay A.W. et al. Glycemic Index, Glycemic Load, and Chronic Disease Risk–A Meta-Analysis of Observational Studies. American Journal of Clinical Nutrition. Marzo 2008. 87(3); :627-37.
- Brand-Miller J.C, et al. Glycemic index, postprandial glycemia, and the shape of the curve in healthy subjects: analysis of a database of more than 1000 foods. The American Journal of Clinical Nutrition. Enero 2009 89(1): 97-105.
- Deibert P. et al. Glycaemic and insulinaemic properties of some German honey varieties. Setiembre 2009. European Journal of Clinical Nutrition. 64;762-764.
- Nur Zuliani R. et al. A Review on the Protective Effects of Honey against Metabolic Syndrome. Nutrients. Agosto 2018. 10(8):1009.
- Venn B. J, et al. Glycemic Index and Glycemic Load: Measurement Issues and Their Effect on Diet-Disease Relationships. European Journal of Clinical Nutrition.Diciembre 2007. 61Supple 1: S122-31.
- Visweswara R.P. et al. Honey, Propolis, and Royal Jelly: A Comprehensive Review of Their Biological Actions and Health Benefits. Oxidative Medicine and Cellular Longevity. Julio 2017. 26
- Yahoobi N. et al. Natural Honey and Cardiovascular Risk Factors; Effects on Blood Glucose, Cholesterol, Triacylglycerole, CRP, and Body Weight Compared With Sucrose. Scientific World Journal. Abril 2008. 20; 8:463-9.
- Radulian G, Rusu E, Dragomir A, Posea M. Metabolic effects of low glycaemic index diets. Nutr J. 2009;8:5. Published 2009 Jan 29. doi:10.1186/1475-2891-8-5