Septembrie galben: identificarea semnelor ce indică sinuciderea
 

Septembrie galben: identificarea semnelor ce indică sinuciderea

Cunoașterea semnelor de avertizare ale sinuciderii și informarea despre această problemă de sănătate publică ne poate ajuta să intervenim la timp. Vă împărtășim câteva sfaturi pentru a lua măsurile corecte și a preveni sinuciderea!
Septembrie galben: identificarea semnelor ce indică sinuciderea
Maria Fatima Seppi Vinuales

Scris și verificat de psihologul Maria Fatima Seppi Vinuales.

Ultima actualizare: 02 octombrie, 2022

Pe 10 septembrie, în întreaga lume, se pune accent pe gradul de conștientizare cu privire la prevenirea sinuciderii. Cunoașterea subiectului este utilă în identificarea semnelor ce indică sinuciderea. Este o problemă de sănătate publică, cu impact uriaș asupra comunității. Nu este vorba doar de persoana care se sinucide, ci și de modul în care este afectat mediul său.

Despre sinucidere și semnale timpurii

Persoana care se gândește la sinucidere simte că a ajuns într-o „fundătură”. Disconfortul și dificultatea de a găsi o soluție o fac să creadă că singurul lucru care mai rămâne este să moară. Cu toate acestea, dacă ar avea loc o schimbare, ar prefera să-și continue viața.

Semnele principale sunt:

  • Schimbarea emoțiilor: proastă dispoziție, furie, tristețe, reticență, apatie, lipsă de speranță, pesimism cu privire la viitor. Persoana în cauză este înfricoșată și nervoasă.
  • Schimbări bruște în rutină
  • Interes (și acces) pentru arme sau medicamente
  • Consum de alcool și droguri
  • Întrebări recurente despre moarte și despre ce se întâmplă când cineva moare
  • Interes de a pune lucrurile în ordine, de a rezolva probleme, de a scăpa de bunuri, de a chema oamenii să-și ia rămas bun
Identificarea semnelor ce indică sinuciderea
Mulți oameni cu idei suicidare cresc consumul de alcool și folosesc medicamente psihotrope înainte de a comite actul în sine.

4 sfaturi pentru identificarea semnelor ce indică sinuciderea

Persoanele care se gândesc să se sinucidă prezintă anumite semne de avertizare. De multe ori, mediul din care fac parte observă schimbări, dar nu este capabil să evalueze gravitatea acestora. Prin urmare, vom analiza câteva sfaturi pentru identificarea semnelor ce indică sinuciderea.

1. Apar emoții amestecate

Persoanele în cauză simt angoasă și vinovăție și își fac griji pentru rudele lor. Vorbesc despre sensul vieții și pun întrebări despre fericire și despre ce am face dacă într-o zi nu ar mai fi prezente. Prin urmare, este important să acordăm atenție schimbărilor.

2. Circumstanțele sunt complicate

De exemplu, există unele situații care pot provoca stres și disconfort, cum ar fi hărțuirea la școală, hărțuirea la locul de muncă, violența, extorcarea și șantajul, dificultățile economice grave, etc. Detectarea acestor factori de risc permite intervenția în timp util.

3. Există semnale verbale și non-verbale

Un gest sau o postură spun mult mai mult decât răspunsul automat „Sunt bine”. Ceea ce face și nu face o persoană poate avea multe semnificații.

4. Cere ajutorul unui profesionist

Primul ajutor psihologic poate fi acordat acasă. Cu toate acestea, este important să înțelegem sinuciderea în toată complexitatea sa pentru o abordare interdisciplinară și cuprinzătoare. N trebuie să ne ocupăm singuri de situație.

Cum puteți ajuta la prevenirea sinuciderii?

Câteva recomandări pentru a-i ajuta pe cei care trec prin această situație și care prezintă semne de avertizare sunt următoarele:

  • Creați un spațiu de dialog, în care persoana în cauză să se simtă protejată. De multe ori, se simte jenată de ceva. Este important să simtă sprijin și să scape de judecăți și evaluări morale. Trebuie să fim sensibili, iar dialogul să nu devină un spațiu de interogare.
  • Validați emoțiile. „Nu pot să cred că te agiți atât, nu este mare lucru.” Uneori, ignorăm starea emoțională a persoanei afectate. Astfel, generăm efectul opus. Trebuie să empatizăm cu sentimentele sale, căutând simultan soluții. De exemplu, putem spune: „Înțeleg că te simți prost pentru ceea ce s-a întâmplat, dar știu că putem găsi o soluție”.
  • Nu subestimați semnele. Când identificați factorii de risc, trebuie să luați situația în serios. Nu toți suntem pregătiți să ajutăm, dar suntem pregătiți să cerem ajutor.
  • Împărtășiți activități cu persoana care se simte rău. De exemplu, sportul, organizarea de vizite, etc.
  • Reduceți situațiile riscante acasă. Dacă trăiți cu cineva care se gândește la sinucidere, puteți lua măsuri, cum ar fi să scăpați de medicamente, alcool sau arme.
Cuplu care discută despre sinucidere
Spațiile pentru dialog sunt cheia empatiei. Asistența profesională este neapărat necesară.

A fi informați și a ne implica înseamnă prevenire

De multe ori, nu intervenim pentru că încercăm să fim discreți și precauți. Alteori, nu o facem de teamă să nu fim implicați.

Totuși, trebuie să știm că o simplă frază, un gest și un comentariu pot face o diferență semnificativă. Există mai multe moduri de a ajuta. Noi înșine putem decide cum să o facem.

Este necesar să ținem cont de faptul că există mituri și dezinformări despre sinucidere. Se spune că este ceva comun la cei care au o boală mintală. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Uneori, persoane perfect sănătoase se confruntă cu situații care le provoacă un mare stres și nu au resursele necesare pentru a le face față.

S-ar putea să te intereseze...
Creșterea numărului sinuciderilor: cifre și date importante
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Creșterea numărului sinuciderilor: cifre și date importante

Creșterea numărului sinuciderilor afectează toate populațiile și nu pare să se oprească. Vom analiza cauzele și măsurile de prevenție.



  • Sáiz, P. A., & Bobes, J. (2014). Prevención del suicidio en España: una necesidad clínica no resuelta. Rev. psiquiatr. salud ment, 1-4.
  • Chávez-Hernández, A. M., Medina Núñez, M. C., & Macías-García, L. F. (2008). Modelo psicoeducativo para la prevención del suicidio en jóvenes. Salud mental31(3), 197-203.
  • Cervantes, W., & Hernández, E. M. (2008). El suicidio en los adolescentes: Un problema en crecimiento. Duazary5(2), 148-154.