Sinuciderea la vârstnici: factori de risc și sfaturi de prevenire

Adultul în vârstă se confruntă cu o serie de stări psihosociale care pot declanșa un comportament suicidar. Vom explora factorii de risc și vom învăța cum să prevenim acest fenomen!

Scris și verificat de psihologul Elena Sanz.

Ultima actualizare: 30 septembrie, 2022

Sinuciderea este o realitate care afectează oameni de toate originile și din toate mediile, din toate clasele sociale și, bineînțeles, de toate vârstele. În fiecare etapă a vieții, moartea voluntară prezintă particularități în ceea ce privește factorii de risc și prevenția. Din acest motiv, astăzi explorăm sinuciderea la vârstnici și caracteristicile asociate acesteia.

Această tendință devine din ce în ce mai frecventă în rândul populației în vârstă. Pentru a-i înțelege cauzele, trebuie să apelăm la factori biologici, psihologici și sociali. Ne confruntăm cu un fenomen complex, care poate fi prevenit în multe cazuri.

Sinuciderea la vârstnici și particularitățile sale

Comportamentul suicidar variază de la ideea suicidară până la planificarea și provocarea morții. Cu toate acestea, nu se manifestă în același mod la toate grupele de vârstă.

Concentrându-ne pe vârstnici (persoane peste 60-65 de ani), prezintă următoarele particularități :

• Adultul în vârstă plănuiește bine sinuciderea și o face repede. Sinuciderile impulsive sunt mai puțin frecvente.
• Cu greu apar semne. Vârstnicii își ascund intențiile până în ultima clipă.
• Există mai puține încercări de sinucidere, deoarece de cele mai multe ori ajung la rezultatul fatal. Acest lucru apare din cauza utilizării unor metode letale (cum ar fi spânzuratul sau căderea în gol).
• Spre deosebire de alte grupe de vârstă, adulții în vârstă recurg adesea la sinuciderea pasivă. Refuză să mai consume alimente, nu iau medicamentele prescrise sau își neglijează sănătatea și igiena.

Cauze și factori de risc

Decizia de a-și pune capăt vieții nu are niciodată o singură cauză. Cei care se sinucid o fac, în general, pentru a scăpa de o durere pe care nu știu să o gestioneze și despre care cred că va dura pentru totdeauna. Sinuciderea pare singura opțiune pentru a opri suferința sau pentru a abandona o existență fără sens.

Persoanele în vârstă se confruntă cu o serie de stări psihosociale care influențează apariția comportamentului suicidar. Următorii sunt câțiva dintre principalii factori de risc:

Pensionarea

Pensionarea este adesea piatra de hotar care marchează trecerea la bătrânețe. Schimbarea ne introduce în ultima etapă a vieții. Când ne pensionăm, ne pierdem rolul de muncitori. Ne deconectăm de acel mediu de lucru, pierdem relațiile umane și încetăm să ne simțim importanți și productivi. Rutinele zilnice se schimbă și apare un gol.

Mulți oameni acceptă cu greu această tranziție. Dacă nu este gestionată corespunzător, pensionarea poate provoca un disconfort enorm.

Problemele fizice și dependența

Pe măsură ce îmbătrânim, sănătatea se deteriorează. Nu mai suntem la fel de ageri ca înainte, nici fizic, nici psihic.

Ne putem pierde vederea, auzul și mobilitatea. Acest lucru ne face din ce în ce mai dependenți. În plus, situația se agravează dacă există boli sau dureri constante și invalidante.

Dincolo de durerea fizică, sentimentul că nu ne mai putem descurca singuri, că suntem o povară pentru ceilalți ne poate afecta. Aceasta este una dintre principalele probleme cu care se confruntă persoanele în vârstă.

Doliul

Moartea unei persoane dragi poate surveni în orice moment al vieții, dar în această etapă pierderile sunt mai dese. Adultul în vârstă poate fi forțat să înfrunte moartea soțului, a fraților și a altor rude, a prietenilor săi…

Fiecare pierdere înseamnă doliu. Dacă pierderile sunt înlănțuite, impactul emoțional este multiplicat și poate fi dificil de gestionat.

Singurătatea

Singurătatea este una dintre emoțiile frecvente la adulții în vârstă.

Legăturile de serviciu s-au pierdut, au apărut diverse decese ale persoanelor dragi și rudele nu pot petrece mult timp cu bătrânul. Întrucât suntem ființe sociale, singurătatea impusă cântărește foarte mult și poate avea un impact negativ asupra stării de spirit.

Senzația de inutilitate și lipsa unui obiectiv

Nu este ușor să simțim că suntem din ce în ce mai puțin necesari. Dacă înainte eram muncitori productivi, părinți dedicați și oameni foarte activi, astăzi nu avem niciun obiectiv. Mulți adulți în vârstă se simt inutili și fără valoare.

Patologiile mintale

De multe ori, sinuciderea la vârstnici este precipitată de o tulburare psihologică subiacentă, în principal depresie. Se estimează că această patologie afectează aproximativ 14% dintre persoanele peste 65 de ani, ceea ce o face unul dintre factorii de risc majori.

Prevenirea sinuciderii la vârstnici

Deși nu există programe complete și nu se acordă o atenție adecvată sinuciderii la vârstnici, aceasta poate fi adesea prevenită. Măsurile luate trebuie să vizeze atenuarea impactului factorilor de risc și sporirea factorilor de protecție.

Unele dintre principalele recomandări sunt următoarele:

• Promovarea îmbătrânirii active, optimizând sănătatea, siguranța și participarea adulților în vârstă la diverse activități.
• Stabilirea contactului uman și crearea de rețele sociale și de sprijin. Evitați singurătatea și izolarea.
• Asumarea responsabilităților în familie
• Promovarea autonomiei și independenței. Pentru aceasta, trebuie să existe asistență medicală și socială.
• Participarea la activități pline de satisfacții și plăcute
• Detectarea precoce și tratamentul depresiei. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să fie bine pregătiți pentru a identifica posibilele semne de avertizare, deoarece un procent mare de vârstnici vizitează medicul cu câteva zile înainte de a încerca să-și ia viața.

Pe scurt, prevenirea sinuciderii la vârstnici este o sarcină cu care trebuie să ne confruntăm ca societate, acordând atenție nevoilor specifice acestei etape vitale și oferind soluții utile. A fi conștienți de impactul singurătății, al lipsei de sprijin și al lipsei scopului la bătrânețe este esențial pentru a face schimbări adecvate.