Logo image
Logo image

Tendinita peroneală: cauze, simptome și tratament

5 minute
Tendinita peroneală este un proces inflamator ce apare în zona laterală a gleznei. Deși nu este atât de frecventă, este o cauză a durerii care trebuie tratată.
Tendinita peroneală: cauze, simptome și tratament
Maryel Alvarado Nieto

Scris și verificat de medicul Maryel Alvarado Nieto

Ultima actualizare: 19 iunie, 2024

Glezna este una dintre articulațiile pe care le folosim cel mai frecvent, deoarece permite mersul pe jos. Este alcătuită din diverse structuri care oferă stabilitate și mișcare. Leziunile gleznei sunt destul de frecvente, iar tendinita peroneală este una dintre afecțiunile care declanșează dureri, dar care are tratament.

Un tendon este o bandă de țesut bogată în colagen și fibre elastice, care leagă un mușchi de un os pentru a transmite forța de contracție și a declanșa mișcarea. Tendinita este inflamația unui tendon. Poate fi acută, subacută sau cronică.

Anatomia peroneală

Peronealii sunt mușchi localizați pe partea laterală a piciorului. Există doi:

  • Peronealul lateral lung, care provine din partea de sus a peroneului
  • Peronealul lateral scurt, care provine din treimea mijlocie a aceluiași os

Uneori există și un mușchi accesoriu, cunoscut sub denumirea de quartus peroneus.

Mușchii peroneali traversează partea posterolaterală a piciorului, până când ajung la o proeminență osoasă la gleznă, maleola laterală, pe care o ocolesc prin spate, prin șanțul retromaleolar. Acești mușchi au în comun o teacă sinovială care le oferă lubrifierea necesară pentru a reduce frecarea.

După ce ocolesc maleola laterală, peronealii se separă, fiecare dobândind o teacă sinovială individuală. Peronealul lateral lung trece pe sub călcâi și ajunge la baza primului metatarsian. Peronealul lateral scurt trece de-a lungul marginii laterale a piciorului și ajunge la al cincilea metatarsian.

Variații anatomice importante în tendinita peroneală

Pe lângă prezența unui mușchi accesoriu, există variații individuale care sunt legate de o predispoziție mai mare la tendinita peroneală. Modificările morfologice sunt următoarele:

  • Modificări ale formei și adâncimii șanțului retromaleolar
  • Localizarea inferioară a mușchiului peroneu scurt
  • Hipertrofia tuberculului peroneal, care este o proeminență osoasă a calcaneului
  • Modificări ale alinierii gleznei
  • Arc plantar proeminent

Citiți și: Ruptura tendonului lui Ahile: cauze, tratament și reabilitare

Some figure
Multe sporturi produc leziuni la nivelul gleznelor.

Afecțiuni care sunt asociate cu un risc crescut de tendinopatie

Deși tendinita peroneală apare rar singură, procesul inflamator poate să afecteze și teaca sinovială, generând tenosinovita. Există factori de risc care duc la declanșarea acestor probleme:

  • Artrita reumatoidă
  • Psoriazisul
  • Hiperparatiroidismul
  • Neuropatia diabetică
  • Fractura calcaneului

Care sunt cauzele tendinitei peroneale?

Mecanismul care provoacă inflamația tendonului răspunde mecanicii articulare. Afectarea tendoanelor peroneale este cauzată de microtraumatismele generate de mișcarea repetitivă, care produce frecare constantă.

Tendinita peroneală posterioară apare adesea după o perioadă de inactivitate fizică. Această modificare afectează cel mai des alergătorii și dansatorii.

Printre cauzele predispozante există următoarele:

  • Folosirea de încălțăminte necorespunzătoare
  • Suprasolicitarea din cauza antrenamentului inadecvat sau prelungit
  • Absența unei încălziri înainte de exercițiile fizice
  • Leziuni preexistente ale gleznei, inclusiv entorse, fracturi și instabilitate articulară cronică

Trauma directă a gleznei duce la dezvoltarea de leziuni ale tendoanelor.

Care sunt simptomele prezente în tendinita peroneală?

Simptomele depind de severitatea leziunii și de tipul tendinopatiei, care poate fi acută, subacută sau cronică. Este considerată a fi acută atunci când simptomele se manifestă mai puțin de 2 săptămâni. Este subacută dacă durerea persistă între 2 și 6 săptămâni. Este cronică atunci când durează mai mult de 6 săptămâni.

Dureri de gleznă

Cel mai frecvent simptom este durerea, care este localizată mai ales în partea posterioară a maleolei laterale. În leziunile acute, poate chiar să urmeze cursul tendonului afectat. Durerea se ameliorează prin odihnă și se agravează odată cu mișcarea.

Alte simptome

Pe lângă senzația dureroasă, pot apărea diverse modificări:

  • Inflamație pe partea exterioară a gleznei
  • Încălzire la atingere în zona posterioară a maleolei externe
  • Instabilitate articulară

Cum este diagnosticată tendinita peroneală?

Fiind o afecțiune rară, este adesea subdiagnosticată. De asemenea, este confundată de multe ori cu o entorsă a gleznei. Este important să se stabilească evoluția și caracteristicile simptomelor. În plus, este necesar să se cunoască nivelul, tipul și frecvența activității fizice, patologiile de bază, precum și orice istoric de traumă sau chirurgical.

Examenul fizic

După colectarea tuturor informațiilor referitoare la tabloul clinic, este nevoie de un examen fizic amănunțit. Explorarea permite identificarea modificărilor gleznei și a oricărei afecțiuni care predispune la accidentare.

Printre constatările clinice se numără următoarele:

  • Exacerbarea durerii la mișcare
  • Durere la palparea căilor tendonului
  • Tendoane îngroșate și dureroase
  • Modificări morfologice ale piciorului

Teste complementare

Testele imagistice sunt utilizate frecvent. Radiografia convențională analizează posibila implicare osoasă. Tomografia computerizată afișează mai bine leziunea, dar nu are o rezoluție bună a țesuturilor moi. Din acest motiv, RMN-ul este cea mai bună opțiune pentru tendoane.

Ecografia este un instrument util, dar diagnosticul depinde de priceperea medicului.

Ce opțiuni de tratament există pentru tendinita peroneală?

În general, tratamentul conservator este suficient pentru a ameliora durerea, permițând în același timp regenerarea țesuturilor. Cu toate acestea, în tendinita cronică severă și refractară la abordarea conservatoare, intervenția chirurgicală devine o opțiune viabilă.

Managementul conservator al tendinitei peroneale

Managementul conservator include următoarele:

  • Tratamentul durerii cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
  • Repaus articular în faza inițială
  • Crioterapie pe gleznă
  • Ridicarea membrului inferior
  • Imobilizare cu atela de gips sau cizmă
  • Reabilitare prin kinetoterapie

În prezent, infiltrarea cu steroizi este considerată controversată, deoarece din cauza procesului inflamator, puncția tendonului poate provoca ruperea fibrelor, complicând tabloul clinic.

Descoperiți: Ameliorarea tendinitei – 7 remedii naturiste

Some figure
Imobilizarea inițială și recuperarea ulterioară sunt aspecte cheie în tratamentul tendinitei peroneale.

Tratament chirurgical pentru tendinita peroneală

Deși intervenția chirurgicală este o opțiune terapeutică utilă, este rezervată cazurilor cronice severe și pacienților care prezintă recidive. Abordarea chirurgicală include și corectarea anomaliilor anatomice diagnosticate.

Prognosticul tendinitei peroneale

În general, atunci când este diagnosticată corect și tratată eficient, tendonul se regenerează corespunzător. Recuperarea este mai rapidă în cazurile acute decât în cazurile cronice.

Recuperarea este esențială pentru finalizarea tratamentului conservator sau chirurgical, deoarece permite întărirea și tonifierea mușchilor și tendoanelor. Terapia fizică include exerciții excentrice, proprioceptive și de întindere.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Dalmau, M.; Alcolea, E.; Tratamiento Conservador de la Tendinopatía de los Peroneos;
  • Heckman, D.; Reddy, S.; Pedowitz, D.; Wagner, K.; Parekh, S.; Tratamiento Quirúrgico de los Trastornos de los Tendones Peroneos; The Journal of Bone and Joints Surgery; 2008
  • Contreras, J.; Tendinopatía Inflamatoria de los Tendones Peroneos;
  • Zaragoza, K.; Fernández, S.; Ligamentos y Tendones del Tobillo: Anatomía y Afecciones más Frecuentes Analizadas mediante Resonancia Magnética; Anales de Radiología México; 2 81 – 94; 2013
  • Comité de Educación Pública; Lesiones del Tendón Peroneo; American College of Foot and Ankle Surgeons; 2006
  • Bretón, M.; Rendón, L.; Inestabilidad Lateral del Tobillo Tratada con Broström-Gould. Evaluación de Satisfacción y Funcionalidad; Anales Médicos; 62 (1) 15 – 21; 2017

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.