Tipuri de cartilaj: caracteristici și localizare

Cartilajul există în diverse părți ale corpului: în nas, în interiorul urechii, chiar și în bronhii. Descoperiți tipurile de cartilaj din corpul uman!

Verificat și aprobat de asistenta Leidy Mora Molina.

Scris de Rafael Victorino Muñoz

Ultima actualizare: 09 decembrie, 2022

În funcție de compoziție și alte caracteristici, există trei tipuri de cartilaj: hialin, elastic și fibros. Acestea au diverse aspecte în comun, cum ar fi faptul că sunt o formă specială de țesut conjunctiv.

Toate tipurile de cartilaj sunt ferme, flexibile și distribuite în diverse părți ale corpului: oase, nas, urechi, trahee, etc. Funcțiile lor sunt variate: de exemplu, în articulații, ajută la evitarea frecării între piesele osoase.

Ce este cartilajul?

În organism există diferite tipuri de țesuturi. Unul dintre acestea este așa-numitul țesut conjunctiv, care îndeplinește funcții precum asigurarea structurii, suportului și protecției altor țesuturi și organe.

La făt, majoritatea oaselor mari se formează mai întâi sub formă de cartilaj. Ulterior, apare procesul de osificare endocondrală.

Cartilajul se găsește adesea în articulații. Acest țesut conjunctiv specializat este alcătuit dintr-o matrice extracelulară (95%). Este format din diferite tipuri de colagen, precum și din acid hialuronic. Într-o măsură mai mică, include și:

• Fibrocite
• Fibroblaste
• Condroblaste
• Condrocite

Acestea din urmă au funcția de a efectua sinteza fibrelor de colagen. Tot aici întâlnim și proteoglicanii, molecule ale matricei extracelulare care conțin proteine și polizaharide și care sunt responsabile de compresibilitatea cartilajului.

Caracteristicile cartilajului

Cartilajul se diferențiază de alte țesuturi conjunctive:

• Include spații numite condroblaste sau lacune, unde se află condrocitele.
• Condrocitele sunt celule mature, iar condroblastele sunt imature.
• Cartilajul nu are terminații nervoase sau vase de sânge.
• Nu are culoare sau sensibilitate.
• Celulele sale sunt hrănite printr-un proces de difuzie pasivă, prin matrice.

Funcțiile cartilajului

În primul rând, cartilajul este situat pe suprafețele articulare ale oaselor și între ele, adică în articulații. În acest fel, permite mobilitatea, acționând în același timp ca un amortizor pentru a absorbi forțele exercitate asupra corpului.

Cartilajul conține lichid sinovial, care acționează ca un lubrifiant pentru a reduce frecarea articulațiilor care permit mișcarea. Acesta se poate găsi și între două oase, fără a exista o articulație: de exemplu, pe stern și coaste. În acest caz, acționează mai mult ca un mijloc de fixare.

Cartilajele urechilor și ale septului nazal servesc la crearea formei acestor structuri.

Tipuri de cartilaje

În funcție de caracteristicile și funcțiile sale, există diferite tipuri de cartilaj; hialin, elastic și fibros.

1. Cartilajul hialin

Este cel mai frecvent tip de cartilaj. Este prezent la capetele articulare ale oaselor și ale coastelor mai mari, precum și în nas, trahee, laringe și chiar bronhii. Este format din puține fibre și este acoperit de o teacă de țesut conjunctiv: pericondrul.

Condrocitele sale sunt organizate în seturi, numite grupuri „izogenice”. Deoarece le lipsește alimentarea cu sânge, sunt hrănite de lichidul sinovial.

Cartilajul hialin conține mai multe clase de colagen, deși tipul II predomină în matricea sa. Conține proteoglicani și alte proteine non-colagenoase. Aspectul său este albicios, cu zone pigmentate în care predomină proteoglicanii.

2. Cartilajul elastic

După cum sugerează și numele, se caracterizează prin flexibilitatea sa. Acest lucru se datorează elastinei și anumitor fibre. De asemenea, conține colagen de tip II.

Se găsește în diferite părți ale corpului, cum ar fi următoarele:

• Epiglotă
• Laringe (cartilajul cuneiform)
• Trompa lui Eustachio
• Pavilionul urechii
• Pereții canalului auditiv

Este lipsit de alimentare cu sânge și are, de asemenea, o căptușeală (pericondru). Totuși, spre deosebire de primul tipul, are un număr mai mare de grupări izogenice și este gălbui.

3. Cartilajul fibros

Se numește și „fibrocartilaj”. Conține colagen de tip I. De obicei, este avascular. În unele locații, există aprovizionare cu sânge. Condrocitele sale sunt aranjate pe rânduri paralele între fasciculele de colagen. Fibrele din matrice sunt mai dense și pot rezista la forțe de tracțiune mai mari.

Cartilajul fibros funcționează ca un dispozitiv de amortizare și oferă rezistență împotriva compresiei. El moderează întinderea și ajută la evitarea eventualelor rupturi.

Din punct de vedere structural, este o combinație a primelor două tipuri. Cu toate acestea, cartilajului fibros îi lipsește pericondrul. Este prezent în diferite părți ale corpului, cum ar fi:

• Inserția tendoanelor în oase
• Meniscul genunchiului
• Discurile vertebrelor
• Articulațiile sternoclaviculare și temporomandibulare
• Complexul fibrocartilaginos triunghiular al încheieturii mâinii
• Simfiza pubiană

Afecțiuni și boli ale cartilajului

Aceste tipuri de cartilaj pot fi afectate de leziuni sau diferite boli care provoacă durere și inflamație, precum și deformare și mobilitate limitată. În sport și în activitatea fizică în general (inclusiv dans), leziunile care pot provoca rupturi de ligamente și alte leziuni articulare sunt frecvente.

Există și boli precum osteoartrita, în care apare o degenerare a țesutului flexibil al articulației, până la frecarea între oase. Aceste daune sunt adesea o consecință a degenerării provocate de îmbătrânire. Cu toate acestea, artrita poate fi cauzată și de o reacție a sistemului imunitar.

Sănătatea cartilajelor

Unele afecțiuni ale cartilajelor pot fi prevenite. Evitarea mișcărilor bruște și repetitive este una dintre cele mai importante măsuri, mai ales atunci când faceți sport.

Există alimente care ajută la îngrijirea acestor structuri, precum cele care conțin vitamina C, colagen și omega 3. Câteva exemple sunt ouăle, peștele, produsele lactate și nucile.

Luați măsuri de precauție cu privire la anumiți factori de risc, cum ar fi activitatea fizică excesivă, obezitatea, stresul sau alimentația necorespunzătoare. Acestea nu compromit numai sănătatea cartilajelor, ci și a articulațiilor ca structură.