Care sunt tipurile de bulimie care există?
Cunoști tipurile de bulimie care există? Deși mulți oameni au auzit despre această boală, nu toată lumea este conștientă de modul în care apare.
După cum au sugerat unele articole științifice, această tulburare de alimentație este una dintre cele mai frecvente boli în rândul adolescenților, în special în rândul femeilor. Simptomele sale și factorii asociați cu aceasta sunt destul de variați. Bulimia este asociată în mod obișnuit cu presiunile sociale în ceea ce privește silueta perfectă. Pentru a afla mai multe despre acest lucru, te invităm să citești rândurile de mai jos!
Ce este bulimia?
Bulimia, denumită și „bulimia nervoasă”, este o tulburare de alimentație (DE) care se caracterizează prin prezența hrănirii frecvente, urmate de acțiuni compensatorii precum vărsăturile induse, abuzul de laxative, postul sau antrenamentele intense. Principalul obiectiv este de a evita îngrășarea.
Adesea, acest diagnostic este pus atunci când simptomele apar de cel puțin două ori pe săptămână, pe o perioadă de trei luni. Este important să deosebim bulimia de tulburarea alimentară excesivă (BED), deoarece aceasta nu include perioade de comportament compensator.
În cazul celor care suferă de bulimie, schimbările tiparelor de alimentație și comportamentul obsesiv, care controlează greutatea, creează o deteriorare fizică și psihosocială. Apare o stare de subnutriție, care afectează cele mai importante funcții ale corpului, în special la nivel cerebral.
Deși populația feminină este cea mai afectată din punct de vedere demografic, bulimia apare și la bărbați, copii și preadolescenți. În general, consumul excesiv de alimente apare după o perioadă de dietă; evoluția bolii poate fi, de asemenea, cronică sau intermitentă, cu momente de recidivă.
Un articol publicat de Asociația Spaniolă de Pediatrie afirmă faptul că cei care practică activități precum modelingul, dansul, atletismul sau gimnastica ritmică prezintă un risc mai mare de a dezvolta bulimie.
Citește mai mult:
Care sunt tipurile de bulimie?
La cei care suferă de bulimie, putem observa o îngrijorare constantă cu privire la forma și greutatea corpului; din acest motiv, mulți oameni tind să prezinte obiceiuri alimentare nesănătoase, care includ restricții drastice și diete extreme. Potrivit studiului „Bulimia nervoasă și subtipurile sale”, putem împărți afecțiunea în două categorii. Le prezentăm mai jos.
Bulimia purgativă
În cazul bulimiei purgative, persoana în cauză consumă laxative, diuretice sau alte medicamente care afectează metabolismul. De asemenea, își autoinduce vărsăturile și folosește clisme și alte metode care îi permit să „inverseze” consumul alimentar excesiv.
O caracteristică distinctivă a celor care suferă de această formă a tulburării este faptul că se ascund de cei din jur. Indiferent de modul și momentul în care își fac rău singuri, cu timpul, corpul va începe să sufere schimbări vizibile; de la deteriorarea gâtului, la probleme cu dinții și tractul digestiv, printre altele.
Bulimia non-purgativă
Contrastând cu forma anterioară, cei care suferă de această variație a bulimiei nu iau laxative, ci mai degrabă prezintă un comportament compensator. Ei presupun că hrana va fi digerată și absorbită în corp. Prin urmare, nu recurg la vărsături sau la utilizarea diureticelor sau a laxativelor. În loc de aceste metode, ei pot adopta un comportament pentru a „compensa aportul alimentar”, cum ar fi exercițiile fizice intense și excesive sau postul pentru perioade lungi de timp.
Care sunt riscurile de a suferi de această tulburare?
Tipurile de bulimie menționate în acest articol au un impact negativ asupra sănătății. Când cineva suferă de bulimie pentru o perioadă lungă de timp sau dacă boala prezintă recurență, pot apărea următoarele:
- Deficiență renală
- Dezechilibru chimic sau electrolitic
- Carii dentare
- Probleme digestive sau constipație
- Deshidratare
- Deficiențe nutritive
- Probleme cu inima
- Infecții gingivale
Citește și:
Cum putem trata tipurile de bulimie?
Tratamentul pentru bulimia nervoasă poate varia în funcție de modul în care se prezintă fiecare persoană . Cu toate acestea, fiind o tulburare cu origine psihologică, dovezile științifice sugerează faptul că tratamentul nu ar trebui să se concentreze doar pe educația alimentară și nutrițională, ci și pe sănătatea mintală. Unul dintre obiectivele principale este dezvoltarea unei relații personale sănătoase și prietenoase cu mâncarea. Prin urmare, specialiștii pot implementa următoarele:
- Utilizarea antidepresivelor
- Terapia psihologică individuală și familială
- Educația nutrițională
- Spitalizarea
De fapt, există centre și programe de consiliere care oferă pacienților sprijin și atenție 24 de ore pe zi.
Toate tipurile de bulimie necesită îngrijire medicală
Bulimia, indiferent de forma în care se prezintă, necesită intervenția unui specialist. Această tulburare nu se va rezolva de la sine și, de fapt, tinde să se înrăutățească în timp. Prin urmare, diagnosticul precoce este fundamental.
În general, orice semn de avertizare trebuie luat în considerare. Medicii, nutriționiștii și psihologii îi pot îndrepta pe cei care suferă de bulimie spre practici alimentare mai sănătoase pentru a învinge boala.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Glazer, K. B., Sonneville, K. R., Micali, N., Swanson, S. A., Crosby, R., Horton, N. J., … & Field, A. E. (2019). The course of eating disorders involving bingeing and purging among adolescent girls: Prevalence, stability, and transitions. Journal of Adolescent Health, 64(2), 165-171.
- Nagl, M., Jacobi, C., Paul, M., Beesdo-Baum, K., Höfler, M., Lieb, R., & Wittchen, H. U. (2016). Prevalence, incidence, and natural course of anorexia and bulimia nervosa among adolescents and young adults. European child & adolescent psychiatry, 25(8), 903-918.
- Acerete, D. M., Trabazo, R. L., & Ferri, N. L. (2013). Trastornos del comportamiento alimentario: Anorexia nerviosa y bulimia nerviosa. Protocolo AEPED. Capítulo, 7.
- Rava, M. F., & Silber, T. J. (2004). Bulimia nerviosa (Parte 1): Historia. Definición, epidemiología, cuadro clínico y complicaciones. Archivos argentinos de pediatría, 102(5), 353-363.
- Puentes, M. S. (2005). La bulimia nerviosa y sus subtipos. Diversitas, 1(1), 79-87.