Demența LATE, un nou tip de demență

Se bănuiește că între 15% și 20% dintre persoanele diagnosticate cu boala Alzheimer suferă, de fapt, de demența LATE. Acest tip de demență a fost, până acum, confundat cu boala Alzheimer, deoarece manifestările lor clinice sunt asemănătoare. Specialiștii cred că incidența acestei noi forme de demență va crește în următorii ani.

Demența LATE afectează cu precădere persoanele vârstnice. Asemenea bolii Alzheimer, aceasta provoacă pierderi de memorie și inabilitatea de a efectua activitățile zilnice. În cele ce urmează, îți vom prezenta diferențele dintre demența LATE și boala Alzheimer, precum și principalele caracteristici ale primei tulburări.

Ce este demența LATE?

Demența LATE este o proteinopatie, adică o boală declanșată de alterarea anumitor proteine. Aceasta provoacă o formă de demență foarte asemănătoare cu boala Alzheimer.

„LATE” este un acronim pentru „encefalopatie TDP-43 asociată vârstei, cu predominanță limbică”. O primă diferență între aceasta și boala Alzheimer constă în proteinele pe care le alterează: TDP-43 în cazul primei, TAU și beta-amiloid în cazul celei de-a doua.

Proteina TDP-43 face posibilă expresia genelor la nivelul creierului. Din cauza demenței LATE, se acumulează forme „prost pliate” ale acestei proteine. Proteinele „prost pliate” sunt cele care au o formă anormală.

Excesul de proteine alterate provoacă neurotoxicitate și neurodegenerare. Aproximativ 25% din persoanele cu vârsta peste 85 de ani vor dezvolta simptome din cauza problemelor cu TDP-43.

Citește și:

Dieta MIND reduce riscul apariției bolii Alzheimer

Pe cine afectează această boală?

Un alt aspect care merită menționat este faptul că riscul de a suferi de boala Alzheimer nu crește odată cu înaintarea în vârstă. În schimb, riscul de demență LATE este mai mare la vârste avansate, mai ales după 80 de ani.

Acronimul „LATE” a fost ales deoarece identifică caracteristicile patologiei. Femeile sunt mai susceptibile la apariția demenței LATE pentru că, în zilele noastre, speranța de viață a acestora este mai mare decât cea a bărbaților.

Deoarece numărul persoanelor trecute de 80 de ani va crește în viitorul apropiat, specialiștii bănuiesc că și incidența acestei boli va evolua similar. Așadar, demența LATE ar putea deveni o problemă de sănătate publică în anii următori.

Cum se diagnostichează demența LATE?

Datorită progreselor în domeniul tehnicilor de diagnosticare, proteina TDP-43 a putut fi identificată cu mai mare precizie. În prezent, cel mai eficient mod de a diagnostica boala Alzheimer are la bază un studiu al biomarkerilor din lichidul cefalorahidian.

Proteinele TAU și beta-amiloid, pe care le-am menționat anterior, reprezintă asemenea biomarkeri. O altă tehnică de diagnosticare constă în identificarea acumulărilor de proteine la nivelul creierului, folosind metode imagistice precum tomografiile cu emisie de pozitroni.

În general însă, boala Alzheimer este diagnosticată pe baza simptomelor pacientului și tabloului său clinic. Medicii recomandă rareori aceste teste de biomarkeri pentru a confirma boala. Din acest motiv, mulți pacienți cu demență LATE primesc un diagnostic greșit.

Ar putea să te intereseze:

O fetiță a creat o aplicație pentru bolnavii de Alzheimer

Când vine vorba de diagnosticarea demenței LATE, obiectivul specialistului este să aplice aceleași tehnici ca în cazul bolii Alzheimer, căutând însă proteina TDP-43. Prezența ridicată a formelor alterate ale acesteia confirmă diagnosticul.

Simptomele demenței LATE

Demența LATE provoacă simptome care progresează mai lent decât cele ale altor tipuri de demență. Studiile recente sugerează faptul că această boală evoluează în trei stadii. Aceste stadii se referă la regiunile creierului care sunt afectate și la disconfortul produs, care crește exponențial. Iată care sunt stadiile:

• Stadiul 1: Sunt implicate amigdalele cerebrale. Pacientul observă schimbări subtile pe plan afectiv. Pot surveni modificări ale dispoziției, incluzând agitație și chiar ieșiri violente.
• Stadiul 2: Este implicat hipocampul. Încep să apară pierderi ale memoriei. Deși acesta este cel de-al doilea stadiu, pacienții vor cere abia acum opinia unui medic.
• Stadiul 3: Este implicat girusul frontal. Survin schimbări comportamentale și de conduită, iar pacientul întâmpină dificultăți în a avea o viață normală. Acest stadiu se aseamănă cu formele avansate ale bolii Alzheimer.

Concluzii

Descoperirea demenței LATE nu va determina schimbări imediate în ceea ce privește diagnosticarea și tratamentul formelor clasice ale demenței. Însă această descoperire a creat noi linii de cercetare. Cunoscând etiologia exactă a acestor boli, specialiștii vor putea descoperi noi metode de tratament în viitor.

În prezent, nu există niciun tratament eficient pentru demența LATE. Această problemă va deveni din ce în ce mai gravă deoarece, așa cum am menționat anterior, se preconizează că incidența demenței LATE va crește în anii următori.