Simptomele sindromului Asperger, o boala neînțeleasă

Sindromul Asperger este o afecțiune greu de diagnosticat.

Tu știi care sunt simptomele sindromului Asperger? Acesta reprezintă o tulburare neurobiologică care se declanșează din cauza unei anomalii și influențează, în principal, comportamentul social al pacientului. Sindromul Asperger este relativ răspândit, afectând între trei și cinci copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani din 1000. Cei mai mulți pacienți sunt de sex masculin.

Sindromul Asperger a fost descoperit în 1944 de către Hans Asperger, un medic pediatru austriac. Asperger a observat că diverse anomalii comportamentale prezente la unii copii urmează un anumit tipar.

S-a demonstrat că această tulburare are o traiectorie fixă și poate persista toată viața. Simptomele sindromului Asperger pot fi ameliorate cu ajutorul tratamentelor.

În cea de-a IV-a ediție a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders sau DSM-4), sindromul Asperger era considerat a fi o boală în sine. Însă DSM-5 îl numește o subcategorie a autismului. Așadar, în prezent toți pacienții cu sindromul Asperger sunt diagnosticați cu autism.

Un număr mare de tulburări au fost încadrate pe spectrul autist. Printre acestea se află anomalii diverse, al căror grad de severitate variază. Persoanele care suferă de sindromul Asperger se află în extrema autismului „înalt funcțional”.

Caracteristicile sindromului Asperger

Majoritatea persoanelor, inclusiv cei care lucrează în domeniul medical, nu dețin multe informații despre sindromul Asperger. Această tulburare se detectează greu deoarece nu provoacă simptome evidente.

De fapt, pacienții par a fi complet normali. Inteligența lor nu este afectată de boală, iar mulți dintre ei tind chiar să aibă abilități speciale în anumite domenii.

Principalele probleme provocate de sindromul Asperger vizează comportamente sociale oarecum inadecvate. În viața de zi cu zi, indivizii cu această boală au performanțe normale, dar ei sunt imaturi în ceea ce privește relațiile sociale.

Este foarte ușor să etichetăm o persoană cu sindromul Asperger drept excentrică. Aceasta poate întâmpina dificultăți și când vine vorba de anumite abilități motorii, dar acest simptom poate fi luat drept neîndemânare.

Simptomele sindromului Asperger

Tomografiile computerizate și RMN-urile nu au scos la iveală tipare comune la nivelul creierului pacienților cu sindromul Asperger. Cercetătorii bănuiesc că această boală are o componentă genetică.

Cei afectați au frecvent rude care suferă de sindromul Asperger, dar oamenii de știință nu pot încă afirma cu certitudine că moștenirea genetică este un factor important. Totuși, ei au reușit să identifice simptomele sindromului Asperger. Printre acestea se numără:

• Interese restrânse
• Abilități motorii reduse
• Toleranță scăzută la frustrare
• Dificultăți în a construi relații de prietenie
• Abilități excepționale în a recunoaște tipare
• Reacții emoționale exagerate
• Nevoia de a urma o rutină strictă (și anxietate dacă rutina este întreruptă)
• Manifestări emoționale care sunt inadecvate pentru situația în cauză
• Dificultăți în a stabili sau a menține contactul vizual
• Mutismul selectiv
  • Pacienții cu sindromul Asperger vorbesc doar cu persoanele în preajma cărora se simt confortabil. (În general, acest simptom poate fi remediat cu ajutorul psihoterapiei.)
  • Nu este neobișnuit ca acești indivizi să vorbească foarte mult, dar într-o manieră ciudată (de pildă, de parcă ar cânta sau cu un accent străin sau inventat).
  • O altă tendință este reprezentată de interpretarea literală a limbajului (cu alte cuvinte, nu înțeleg limbajul figurativ).
  • Deoarece tind să fie dezinteresați de ceea ce spun ceilalți, este foarte greu să menții o conversație lungă cu acești pacienți.
  • Nu înțeleg regulile jocurilor și vor să inventeze propriile reguli.
• Inabilitatea de a simți empatie (întâmpină dificultăți în a interpreta atât limbajul trupului, cât și emoțiile celorlalți)

Diagnosticare și prognostic

Sindromul Asperger este foarte greu de diagnosticat. Dacă un copil manifestă simptomele caracteristice bolii, cei din jurul lor deseori le interpretează drept probleme de caracter. Drept consecință, intervenția timpurie nu are loc, ceea ce afectează prognosticul.

Doar un specialist în sănătate mintală infantilă poate diagnostica un copil cu sindromul Asperger. Acesta va supune copilul unei evaluări psihologice exhaustive, examinând problemele de comunicare și stabilind un istoric detaliat al simptomelor detectate.

Mulți pacienți cu sindromul Asperger reușesc să se implice cu succes în activități de zi cu zi. În perioada copilăriei, aceștia au nevoie de multă susținere din partea părinților și a dascălilor. Ideal, adulții care au grijă de un copil cu sindromul Asperger trebuie să învețe cum să se comporte în anumite situații.