Cauze și tratament pentru ruptura labrului șoldului

Ruptura labrului șoldului este o afecțiune destul de frecventă la sportivii care practică balet, fotbal și hochei pe gheață.

Labrul este un inel cartilaginos situat între femur și șold. Căptușește marginea exterioară a prizei articulației în cauză. Așadar, ajută la menținerea celui mai lung os din corp în poziția corectă.

Această leziune este la fel de frecventă pe cât este de gravă și necesită adesea o intervenție chirurgicală. Articolul de astăzi conține tot ceea ce trebuie să știi despre cauzele, simptomele și tratamentul pentru ruptura labrului șoldului!

Ce este ruptura labrului șoldului?

Articulația șoldului conține o bilă și cavitate. Acetabulul este cavitatea din osul coxal în care se încadrează partea superioară a femurului. Această parte, în formă de bilă, este capul femural. La marginea sa, există un inel de țesut cartilaginos, numit labrum. După cum subliniază un articol din Sports Medicine Oregon, această structură crește stabilitatea articulației.

Ruptura labrului șoldului este afectarea țesutului cartilaginos, ce încetează să-și îndeplinească funcția așa cum ar trebui. În consecință, capul femural își pierde o parte din suport.

Există multe cauze, atât acute, cât și cronice. De exemplu, poate fi o consecință a afectării femuroacetabulare sau a osteoartritei. După cum am menționat mai sus, ruptura labrului șoldului este destul de frecventă la sportivi.

Vezi și:

Caracteristicile și simptomele osteoartritei șoldului

Simptome asociate

Rupturile labrului șoldului sunt uneori asimptomatice. Cu toate acestea, specialiștii Clinicii Mayo subliniază că simptomele sunt frecvente. De exemplu, poate exista o durere în șold care se extinde spre zona inghinală.

Această durere se agravează atunci când mergi sau continui să stai așezat sau în picioare. Unii oameni se confruntă cu rigiditate în articulația șoldului, având un interval de mișcare scăzut.

Articulația poate scârțâi la anumite mișcări ale picioarelor sau poate apărea blocată. Problema este că ruptura poate duce la complicații dacă nu este tratată. De fapt, crește probabilitatea apariției osteoartritei în timp.

Ruptura labrului șoldului: cauze

După cum am subliniat pe parcursul articolului, rupturile labrului șoldului sunt mai frecvente la sportivi. Cu toate acestea, există multe alte cauze. Sunt frecvente în activitățile fizice bazate pe mișcări repetitive ale articulației șoldului. Aceste tipuri de mișcări pot uzura progresiv articulația. Golful, hocheiul pe gheață și alte sporturi de contact, cum ar fi fotbalul, duc adesea la rupturi ale labrului, deci sunt factori de risc.

Potrivit unui articol al Spitalului pentru Chirurgie Specială, această afecțiune poate apărea din cauza unor anomalii structurale. Unele boli asociate sunt osteoartrita și afectarea femuroacetabulară.

Aceasta din urmă constă într-un contact anormal între capul femural și cavitatea șoldului. Prin urmare, poate apărea o malformație a femurului sau a acetabulului. Problema este faptul că acest tip de contact uzează mai repede labrul.

Diagnostic

Diagnosticarea poate fi complexă. Acesta este motivul pentru care este esențial ca medicul să efectueze o examinare corectă a articulației. Probabil că va trebui să mute piciorul în diferite poziții pentru a face acest lucru.

Anumite teste complementare, cum ar fi radiografiile, sunt necesare pentru a exclude alte leziuni. Radiografia face posibilă găsirea unei fracturi sau a unei alte anomalii. Este deosebit de utilă dacă persoana în cauză a suferit o lovitură. Cu toate acestea, radiografia nu dezvăluie țesuturile moi, așadar medicul trebuie să recurgă uneori la imagistica prin rezonanță magnetică.

Tratament pentru ruptura labrului șoldului

Ruptura labrului șoldului este greu de tratat, deși abordarea medicală sau fizioterapeutică este utilă în cazurile ușoare. Cazurile mai grave ar putea necesita intervenții chirurgicale.

Anumite măsuri sunt recomandate în toate cazurile, indiferent dacă persoană în cauză suferă o intervenție chirurgicală sau nu. Una dintre ele este să slăbești – dacă este necesar. Scopul este de a reduce supraîncărcarea articulației șoldului.

În cazul sportivilor, obiceiurile legate de activitatea fizică trebuie modificate. Medicul curant îi va sfătui să reducă intensitatea sau să încerce forme alternative de antrenament.

Abordări non-chirurgicale

Tratamentul medical urmărește ameliorarea durerii și reducerea inflamației. Acesta este motivul pentru care medicii prescriu adesea medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Ibuprofenul sau naproxenul sunt prescrise în mod obișnuit, deși unele cazuri ar putea necesita infiltrații cu corticosteroizi.

Fizioterapia este unul dintre pilonii tratamentului, dar trebuie făcută de un specialist. Ideea aici este de a ajuta pacientul să-și recupereze gama de mișcare a articulației prin exerciții specifice. De asemenea, trebuie să crească forța și abilitatea de întindere, astfel încât șoldul să fie mai stabil în timpul activității fizice.

Vezi și:

Tendinopatia adductorului de șold: ce simptome are?

Tratament chirurgical

Chirurgia este una dintre cele mai bune opțiuni pentru tratarea rupturii labrului șoldului. Este deosebit de utilă atunci când tratamentele non-chirurgicale au eșuat, adică atunci când o persoană nu își poate recupera mobilitatea și suferă de durere în ciuda medicației și terapiei fizice.

Potrivit unui articol publicat de Cleveland Clinic, chirurgia labrului șoldului se efectuează prin artroscopie. Este o tehnică minim invazivă ce folosește incizii mici prin care se introduc instrumentele necesare pentru repararea leziunii.

Artroscopia se efectuează în ambulator și majoritatea pacienților pot merge acasă în aceeași zi. Scopul este coaserea rupturii sau să reconstruirea întregului labrum. O grefă sănătoasă de cartilaj este necesară pentru reconstrucție.

Această procedură este minim invazivă, dar există unele riscuri, cum ar fi sângerările, infecțiile sau leziuni le nervilor.

Prevenirea rupturii labrului șoldului

Recuperarea după o ruptură a labrului șoldului nu este ușoară. Timpul necesar pentru reabilitare variază în funcție de gravitatea leziunii. Pacientul va avea nevoie de cârje pentru câteva săptămâni, chiar și după operație.

Unii pacienți nu se recuperează complet timp de câteva luni, așadar oamenii trebuie să facă tot posibilul pentru a preveni acest tip de leziune. Exercițiile de forță și flexibilitate pentru picioare și șolduri sunt excelente în acest scop.