Depresia și obezitatea: există o relație genetică?

Verificat și aprobat de medicul Leonardo Biolatto

Scris de Edith Sánchez

Ultima actualizare: 27 aprilie, 2023

Știința a descoperit că depresia și obezitatea sunt strâns legate, dar nu este clar dacă aceasta este o legătură genetică sau are la bază alți factori. În momentul de față, datele disponibile sunt contradictorii și nu permit tragerea unei concluzii definitive.

Există mai multe studii care vorbesc despre legătura dintre depresie și obezitate. Unele susțin că legătura este genetică, însă altele pun sub semnul întrebării această abordare.

Unii cercetători susțin că este normal ca persoanele obeze să fie mai depresive din cauza implicațiilor psihologice și sociale ale acestei probleme. Persoanele depresive își schimbă obiceiurile alimentare și acest lucru poate duce la supraponderalitate.

Indicele de masă corporală și depresia

Un studiu realizat la Universitatea din Exeter (Anglia) și la Centrul de Cercetare a Cancerului al Universității din Australia de Sud, în 2018, este considerat cel mai elocvent de până acum. În concluziile sale preliminare, cercetarea indică faptul că un indice de masă corporală (IMC) ridicat implică un risc ridicat de a suferi de depresie.

Cercetarea a fost publicată în Jurnalul Internațional de Epidemiologie. Aceasta se bazează pe date colectate de o bancă de informații genetice de la 50.000 de persoane cu vârste cuprinse între 37 și 73 de ani, care au fost diagnosticate cu depresie. Specialiștii au comparat aceste date cu cele provenite de la 29.000 de persoane care nu erau nici deprimate, nici supraponderale.

Pentru fiecare creștere cu 4,7 puncte a IMC, probabilitatea de a avea depresie crește cu 18%. În cazul femeilor, acest procent crește la 23%. Studiul a adăugat faptul că bărbații care erau prea slabi prezentau, de asemenea, un risc mai mare de depresie.

Descoperiți: Mâncatul fără oprire: cauze și soluții

Depresia și obezitatea: o legătură genetică?

În 2012, a fost făcut public un studiu elaborat de cercetătorii de la Universitatea din Granada (Spania), condus de dr. Margarita Rivera Sánchez, în care s-a sugerat că există o legătură genetică între depresie și obezitate.

Cercetarea a subliniat faptul că depresia modifică efectele genei FTO, cunoscută și sub numele de „gena obezității”. Consecința acestui lucru este faptul că persoanele cu depresie au o creștere a indicelui de masă corporală (IMC).

Pentru a ajunge la aceste concluzii, a fost analizat un eșantion de 2.440 de indivizi diagnosticați cu depresie, contrastând datele acestora cu un grup de control format din 809 indivizi sănătoși. Problemele legate de obezitate au fost mai frecvente la cei care sufereau de depresie.

Gena obezității

În 2019, a fost realizat un nou studiu de către grupul Skarmeta de la Centrul Andaluz de Biologie a Dezvoltării din Sevilla și Marcelo Nóbrega, de la Departamentul de Genetică Umană al Universității din Chicago. Rezultatele au fost publicate în revista Nature.

În ultimii ani, au fost publicate aproape 2.000 de studii în care gena FTO este identificată drept „gena obezității”. Însă, pentru acești cercetători, datele sunt incorecte. Deși această genă este implicată în metabolismul grăsimilor, adevărata genă a obezității ar fi iroquois 3 sau IRX3.

IRX3 îndeplinește funcții esențiale în toate organele umane și în principal în hipotalamusul cerebral. Cercetătorii au afirmat faptul că doar 25 – 45% dintre cazurile de obezitate sunt genetice.

Obezitatea și depresia sunt un cerc vicios. Oamenii obezi sunt deprimați din cauza consecințelor, iar cei depresivi mănâncă mai mult din cauza stării lor.

Citiți mai mult: Ce să faci după ce ai mâncat în exces?

Nu există nicio genă a depresiei

Pentru a elimina confuzia, în 2019, Jurnalul American de Psihiatrie a publicat un studiu condus de Richard Border, genetician la Universitatea din Colorado. Acest expert a analizat datele genetice a 620.000 de oameni și a ajuns la concluzia că nu există nicio genă a depresiei.

Cercetătorii au colectat informații despre 18 gene care au fost denumite incidente sau determinanți ai depresiei. La finalul studiului, ei au subliniat că niciuna dintre acestea, nici grupurile asociate, nu determină stări depresive. Fiecare genă are un efect minim asupra tulburărilor de dispoziție.

Această cercetare dezmintă ideea că depresia este o tulburare pur genetică. De asemenea, arată faptul că nu există o genă a depresiei. Nu este exclus să existe factori ereditari implicați, dar aceștia alcătuiesc o rețea complexă de gene asociate, care nu a fost încă descoperită.