Gips sau fibră de sticlă pentru fracturi?

Deși ani de zile gipsul a fost cea mai utilizată opțiune din lume pentru fracturi, de câteva decenii, dispozitivele din fibră de sticlă oferă numeroase beneficii pentru pacienți și personalul medical. Așadar, gips sau fibră de sticlă pentru fracturi?

În ciuda diferențelor, fiecare dintre aceste materiale are propriile avantaje și dezavantaje. Prin urmare, utilizarea unei opțiuni sau a alteia depinde de mai mulți factori. Ești interesat să afli mai multe despre subiect?

Gips sau fibră de sticlă pentru fracturi?

Gipsul tradițional

Din punct de vedere istoric, acest material a fost cel mai utilizat pentru imobilizarea membrelor cu fracturi. Este alcătuit din sulfat de calciu semihidratat și necesită combinarea cu apă pentru întărire.

Ca urmare a reacțiilor chimice, gipsul eliberează treptat căldură, formează o pastă și se întărește pe corpul pacientului. Este puțin probabil să se rupă, atât timp cât sunt respectate recomandările de întreținere.

Vezi mai mult:

Fractura de șold: tot ce trebuie să știi

Avantaje

Gipsul este disponibil în aproape orice regiune și este mai puțin costisitor decât fibra de sticlă. Acest lucru completează faptul că mulți dintre specialiști au fost instruiți să folosească doar acest material. Datorită consistenței semisolide care se obține înainte de întărirea completă, piesele turnate pe unele părți ale corpului pot fi ușor modelate. Este foarte important la pacienții cu mobilitate redusă din cauza unui anumit tip de dizabilitate.

Dezavantaje

Dacă ai avut vreodată o fractură, îți poți aminti situația din sala de tratament. Gipsul poate pata aproape orice suprafață, necesitând o curățare constantă. De asemenea, este greu și incomod în comparație cu fibra de sticlă, lucru care poate fi dificil pentru copii. Deoarece gipsul este fragil, necesită o serie de îngrijiri pentru a preveni dezintegrarea. Vom discuta acest lucru în secțiunea următoare.

Îngrijire

A folosi gipsul timp de câteva săptămâni poate deveni incomod. Conform informațiilor oferite de Clinica Mayo, se recomandă următoarele:

• Nu pune multă apă pe gips. Un pic de lichid pe suprafața exterioară nu poate provoca daune majore, dar, dacă apa se scurge în interior, poate rupe materialul și irita pielea.
• În cazul băii zilnice, este necesar să folosești mai multe pungi de plastic.
• Dacă nu există o indicație contrară, în primele zile ar trebui să menții membrul afectat ușor ridicat pentru a evita acumularea de lichid (edem). Înălțimea necesară este peste nivelul inimii.

Există unele controverse cu privire la obiceiul de a zgâria suprafața gipsului pentru a desena imagini sau a scrie fraze motivaționale. Adevărul este că, în unele cazuri, poate duce la iritarea pielii și slăbirea materialului.

Gipsul din fibră de sticlă

Acest material este mai modern și este cunoscut sub numele de „gips sintetic”. Tehnica de plasare este destul de similară cu cazul precedent. Din fericire, este o procedură mai curată, care se poate face într-un mod mai ordonat.

Ambele materiale necesită folosirea unui strat de bumbac la interior pentru a proteja pielea și pentru a imobiliza membrul în mod confortabil. În unele țări, materialul este cunoscut sub numele de vată și are capacitatea de a fi izolator termic.

Avantaje

Fibra de sticlă este un material care oferă beneficii mai mari atât pentru medic, cât și pentru pacient. Cele mai importante sunt următoarele:

• Permite o vizualizare mai bună a oaselor la radiografia simplă. Acest lucru este important pentru a evalua modul în care vindecarea fracturii a progresat, un proces cunoscut sub numele de vindecare osoasă.
• Este mai puțin greu și mai confortabil, așadar favorizează mobilitatea.
• Este rezistent la cantități moderate de apă (dar nu trebuie supraexpus).
• Este durabil.

Toate aceste beneficii au permis înlocuirea treptată a gipsului tradițional în regiunile dezvoltate, deși utilizarea acestuia este încă frecventă în țările în curs de dezvoltare.

Dezavantaje

Fibra de sticlă este mai scumpă decât gipsul clasic, acesta fiind principalul său dezavantaj. Cu toate acestea, având în vedere beneficiile sale, acest lucru nu a împiedicat includerea fibrei de sticlă în serviciile oferite de multe spitale la nivel național.

Deși exteriorul este rezistent la apă, interiorul poate fi deteriorat dacă este expus în mod constant la acest lichid. Acest lucru are ca rezultat iritarea pielii și slăbirea materialului.

Îngrijire

Aceleași recomandări pot fi aplicate și pentru acest material. De asemenea, este important să nu uiți următoarele:

• Nu trebuie să aplici produse de igienă personală pe marginile piesei, precum deodorante sau creme, fără autorizarea prealabilă a medicului curant.
• Evită să faci mișcări bruște.
• Acest tip de gips expune țesuturi în partea distală a membrului. Fii atent la orice schimbare de culoare sau sensibilitate în zonă, în special în primele ore după aplicare.

În ciuda faptului că este rezistent și are beneficii mai mari, nu trebuie să ai prea multă încredere în gipsul e fibră de sticlă. Este un material care se poate deteriora și care, fără îngrijiri suficiente, poate duce la vizite medicale inutile.

Vezi și:

Fractură sau entorsă: care este diferența?

Ce alegi: gips sau fibră de sticlă pentru fracturi?

Decizia cu privire la tipul de gips utilizat este medicală, în special în condițiile în care resursele sunt limitate. Cu toate acestea, discută cu medicul sau cu personalul tehnic despre următoarele situații:

• Alergie la orice tip de substanță sau antecedente de dermatită de contact
• Dificultăți de mobilizare din cauza unui anumit tip de patologie anterioară
• Dorința de a utiliza un anumit tip de material

În orice caz, există puține contraindicații pentru a exclude complet utilizarea oricăruia dintre cele două materiale. Orice altă situație care nu este prevăzută în lista anterioară trebuie menționată personalului medical.

Gipsurile sunt sigure, dar trebuie să fii vigilent

În general, complicațiile după plasarea unui gips sunt foarte rare, deși este necesar să consulți medicul în caz de simptome deranjante. Cele mai importante sunt durerea și umflarea excesivă. Scopul imobilizărilor este reducerea acestor probleme.