Karate și taekwondo: ce asemănări și diferențe există?
Există unele asemănări și diferențe între karate și taekwondo. Aceste două discipline sunt practicate în mod obișnuit în întreaga lume. La prima vedere, există multe asemănări, dar nu sunt la fel.
În ceea ce privește coincidențele, aceste arte marțiale pun accent pe autodisciplina corpului și a minții și aderarea la un cod înalt de conduită personală. În plus, împărtășesc aspectul competitiv.
Cu toate acestea, deși se spune că ambele sunt discipline de origine japoneză, taekwondo este un stil de luptă străvechi, iar karate este o disciplină care a apărut cu doar câteva sute de ani în urmă, fiind derivat din kung fu chinezesc.
De asemenea, când vine vorba de posturi și mișcări specifice, taekwondo și karate diferă semnificativ. Să vedem care suntem asemănările și diferențele!
Origine și istorie
Taekwondo, cunoscut și sub denumirea de tae kwon do, este o artă marțială caracterizată prin accentul pus pe lovituri de sus, sărituri, rotiri și tehnici de lovire rapidă. Ca artă marțială, există în Coreea de mai bine de 2300 de ani. Diferitele versiuni despre originea sa sunt controversate, potrivit investigațiilor efectuate.
Se consideră că a apărut ca o artă marțială defensivă fără arme, care era cunoscută sub denumirea de subak. Stilul care i-a dat naștere a fost taekkyeon.
În acel moment, în Coreea existau trei regate rivale care își antrenau oamenii în luptă neînarmată. Cu toate acestea, când au invadat Coreea la începutul secolului al XX-lea, japonezii au interzis artele marțiale coreene, deşi unele grupuri continuau să le practice în secret.
În plus, din diferite motive, stilurile s-au ramificat. Cu toate acestea, la o conferință desfășurată în 1955, au fost îmbinate într-o formă de predare uniformă.
Ca șo curiozitate, subliniem că tae înseamnă „a distruge cu picioarele”, kwon înseamnă „a lovi sau a distruge cu pumnul” și do înseamnă „cale”. Prin urmare, taekwondo poate fi tradus „calea piciorului și a pumnului”.
Karate a fost dezvoltat cu sute de ani în urmă în insulele Ryūkyū (Japonia), acolo unde astăzi este Okinawa. S-a dezvoltat din kung fu chinezesc. Originea sa datează din secolul al XVI-lea, când Japonia a ocupat cu forța Okinawa și a confiscat toate armele. Locuitorii s-au luptat cu mâinile și picioarele goale, întrucât nu aveau altceva.
În ceea ce privește semnificația sa, karate înseamnă „mână goală”. Termenul este cel mai probabil legat de originea disciplinei: sistem de autoapărare care se bazează pe utilizarea corpului neînarmat.
Cele două discipline, karate și taekwondo, sunt legate în ceea ce privește locul de origine, deși există controverse. Una dintre discipline a apărut mai târziu.
Recomandăm: 10 exerciții Bosu pentru tonificare
Stilul și tehnicile de luptă
Karate este o artă marțială bazată pe pumni, lovituri cu picioarele, cu genunchii sau cu coatele și tehnici cu palmele deschise. Această disciplină include și tehnici de blocare și unele aruncări (takedowns). În ceea ce privește mișcările, acestea sunt ascuțite și liniare.
Taekwondo pune mai mult accent pe tehnicile de lovire. Cu toate acestea, antrenamentul este cuprinzător și implică învățarea loviturilor cu pumnii, loviturilor cu palma deschisă, ridicărilor, aruncărilor și blocării articulațiilor.
De remarcat că în taekwondo se începe cu brațele împreunate, în timp ce la karate mâinile sunt chiar sub talie și trunchiul în jos, privind în același timp adversarul.
Cea mai mare asemănare este faptul că sunt forme de luptă în care se folosește corpul (mâini, picioare), fără arme de niciun fel.
Diferențele dintre karate și taekwondo la nivel de competiție
În competiții, diferențele dintre karate și taekwondo sunt mai vizibile. În cel de-al doilea caz, se folosește și un protector pentru piept, în timp ce în primul nu există niciun tip de protecție.
În plus, deși până acum cele două arte marțiale erau considerate sporturi olimpice, karate nu va mai fi prezent la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.
În turneele tradiționale de karate, loviturile aduc același număr de puncte. În taekwondo, se acordă mai multe puncte pentru loviturile cu piciorul decât pentru loviturile cu pumnii.
Aspecte comune: karate și taekwondo
În ciuda diferențelor dintre karate și taekwondo, există și multe asemănări. Cele mai relevante sunt următoarele:
- Implică folosirea unui dojo.
- Ambele discipline necesită uniforme similare, în general din bumbac alb subțire pentru a facilita mobilitatea și flexibilitatea.
- Există reguli tradiționale.
- Ambele discipline pun accent pe respectul pentru profesori și colegi.
- Tehnicile folosite, atât în taekwondo, cât și în karate, fac parte dintr-un set de mișcări coregrafice cunoscute sub numele de kata și poomsae.
- Ambele discipline facilitează dezvoltarea abilităților și a calităților precum răbdarea, echilibrul între minte și corp, autodisciplina și încrederea în sine, atât șa copii, cât și la adulți.
Arte marțiale cu caracteristici particulare
Odată analizate aceste date, vedem că diferențele dintre karate și taekwondo sunt foarte evidente, mai ales la televizor. Totuși, urmărim un film, probabil că nu este atât de ușor să le remarcăm.
Cu toate acestea, este interesant de știut care sunt caracteristicile fiecăreia dintre aceste arte marțiale, precum și care sunt punctele lor comune. În cazul competițiilor, pregătirea sportivilor este intensă fizic și psihic, chiar și la nivel de alimentație.
Dacă la finalul citirii acestui articol vă întrebați care este arta marțială pe care a practicat-o Bruce Lee, trebuie să știți că nici una, nici alta. Bruce Lee obișnuia să practice wing chun gung fu și a ajuns să-și creeze propriul stil de luptă: jun fan gung fu.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Ojeda-Aravena, Alex, and Jairo Azócar-Gallardo. “Comparacion de la composición corporal y el rendimiento físico entre practicantes jovenes de karate deportivo vs. Karate tradicional.” Revista Horizonte Ciencias de la Actividad Física 11.1 (2020): 1-12.
- Zhu, Hua, Wei Li, and Daria Jankowicz-Pytel. “Whose karate? Language and cultural learning in a multilingual karate club in London.” Applied Linguistics 41.1 (2020): 52-83.
- Cardozo, Luis Alberto, et al. “Aspectos fisiológicos de deportistas elite de taekwondo: Una revisión narrativa.” Revista Española de Educación Física y Deportes 418 (2017): 35-46.