Absența unui partener poate fi o decizie personală, dar uneori este o consecință a anumitor constrângeri. Descoperă de ce nu ai avut niciodată o relație!
Deși această tendință se schimbă treptat, adevărul este că în zilele noastre a avea un partener este norma acceptată social. Creștem crezând că, la maturitate, trebuie să ne împărtășim viața cu o altă persoană. În mod similar, asimilăm starea de singurătate cu eșecul personal. Din această cauză, cei care nu au avut niciodată o relație se pot simți marginalizați și primesc numeroase critici.
Deși aceasta este o realitate pe care cei care o trăiesc, încearcă să o ascundă. Singurătatea afectează mai mulți oameni decât credem. Mulți oameni nu au avut niciodată o relație romantică formală, iar alții nu au experimentat niciodată sexul.
Uneori, acest lucru are la bază limitări ce trebuie abordate. Alteori, poate fi doar o chestiune de alegere. Deci, când ne gândim dacă acest lucru este „normal”, nu trebuie să ne grăbim să judecăm. Este esențial să înțelegem contextul și circumstanțele fiecărei persoane.
Nu am avut niciodată o relație: o alegere personală
Este de așteptat ca o persoană în vârstă de 20 de ani să fi experimentat deja prima relație sexuală. Aceasta este norma și realitatea pentru majoritatea oamenilor. Este, de asemenea, direcția în care mediul și societatea ne împinge.
În ciuda acestui fapt, nu este o obligație, o necesitate sau chiar o stare optimă. Cei care nu au avut niciodată un partener nu sunt sub nicio formă inferiori sau defecți; nu trebuie judecați sau respinși. Deși este adevărat că a trăi cu un partener poate fi plăcut, nu este mai puțin adevărat că a fi singur are multe avantaje.
Unii oameni aleg această stare datorită libertății pe care o oferă și posibilității de autocunoaștere. Persoana singură poate dedica mai mult timp și energie pentru a se conecta cu ea însăși, a avea grijă de ea însăși și a se hrăni la nivel personal. Poți să călătorești, să iei decizii și să te bucuri de timpul tău fără responsabilitatea de a-l împărtăși cu cineva.
Pentru mulți, aceasta este viața ideală. În acest caz, nu putem vorbi de o problemă și nu este nevoie ca acești oameni să se adapteze cu forța la norma socială.
Deciziile unei persoane nu îi privesc pe cei din jur.
Anumite stiluri de viață nu se potrivesc cu relațiile de cuplu. Decizia de a fi singur este luată în mod conștient pentru a favoriza alte aspecte ale vieții.
Orientarea sexuală și romantică
În conformitate cu cele de mai sus, trebuie remarcat faptul că există oameni care pur și simplu nu au niciun interes pentru sexsau legături romantice.Se estimează că aproximativ 1% din populație este asexuată (adică nu simte atracție sexuală sau dorința de a avea relații fizice).
Alții au o orientare non-romantică, adică nu sunt interesați să aibă o relație. Acest lucru este permis și nu este o problemă care trebuie abordată.
Cazul limitărilor sau al dificultăților personale
A fi singur nu este întotdeauna o chestiune de alegere. Mulți adulți care nu au avut niciodată un partener suferă sau își doresc ca situația lor să fie diferită. Ei vor să găsească pe cineva cu care să-și împărtășească viața, dar nu pot face acest lucru din mai multe motive. Acesta este momentul în care este o idee bună ca ei să caute ajutor.
Singurătatea poate avea la bază dificultăți sau limitări personale. Aceste caracteristici complică situația:
În plus, pot exista temeri neabordate sau răni deschise. Frica de abandon, respingere sau suferință poate face ca o persoană să-și saboteze șansele de a avea o relație. Cei care suferă de atașament nesigur (sunt atât ambivalenți, cât și anxioși) sunt mai susceptibili la singurătate.
Există convingerile personale care lucrează în favoarea singurătății:
Persoana în cauză a observat modele de relații disfuncționale pe tot parcursul vieții, în care violența sau indiferența erau aspecte cotidiene. Acest lucru o va determina să aibă o viziune negativă asupra iubirii și a vieții de cuplu.
Așteptări nerealiste și flexibilitate cognitivă scăzută. A fi obsedat de ideea iubirii romantice și a refuza ideea de eșec duce la singurătate. Nimeni nu îndeplinește standardele și este imediat respins.
Filofobie sau frica de angajament. Viața de cuplu pare a fi o închisoare care elimină libertatea și șterge identitatea. Din această cauză, unii oameni resping ideea de a fi vulnerabili emoțional și de a-și lua un angajament pe termen lung.
Timiditatea extremă poate complica procesul de generare a relațiilor sociale. În acest caz, este necesar ajutorul profesional.
Nu am avut niciodată o relație: mă face asta să sufăr?
Pe scurt, nu vorbim despre „normalitate”. Dacă persoana în cauză se simte confortabil și mulțumită de realitatea sa, dacă este ceea ce alege în mod liber pentru ea însăși, totul este în regulă. În schimb, dacă singurătatea implică disconfort, anxietate sau suferință, este nevoie de o schimbare.
Psihoterapia este un spațiu sigur în care persoana singură își poate explora convingerile, își poate vindeca rănile, poate face față fricilor, își poate îmbunătăți abilitățile și poate schimba orice dinamică ce o ține captivă într-o situație neplăcută.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
Bogaert, A. F. (2004). Asexuality: Prevalence and associated factors in a national probability sample. Journal of Sex Research, 41(3), 279-287.
Reynolds, J., Wetherell, M., & Taylor, S. (2007). Choice and chance: Negotiating agency in narratives of singleness. The Sociological Review, 55(2), 331-351.
Zubeidat, I., Parra, A. F., Sierra, J. C., & Salinas, J. M. (2006). Ansiedad social en una muestra de jóvenes españoles: características demográficas y psicosociales. Análisis y modificación de conducta, 32(145).
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.
