Cancerul de sân la 30 de ani mi-a schimbat viața: povestea lui Raquel

Până în vara anului trecut, am dus o viață normală. Tocmai împlinisem 30 de ani, dar mă simțeam mai tânără decât am fost vreodată. După ce am obținut serviciul dorit și stabilitatea financiară, viața mea s-a rezumat în muncă, mers la sală, petreceri și călătorii ori de câte ori a fost posibil. Cu toate acestea, cancerul de sân mi-a schimbat viața în august 2021, la doar 30 de ani.

După ce o vacanță în Malaga, am revenit la rutina mea de lucru. Mă simțeam mai obosită decât de obicei, dar am pus disconfortul pe seama sindromului post-vacanță. Au trecut câteva săptămâni și senzația de epuizare nu s-a domolit; dimpotrivă, a început să-mi întrerupă programul. Am mers la un control medical, dar nu mi-am imaginat niciodată că voi auzi cuvântul „cancer”.

Numele meu este Raquel și acum mai bine de 1 an am fost diagnosticată cu cancer de sân în stadiul II. Primirea acestei vești la vârsta de 30 de ani a fost devastatoare, dar a schimbat modul în care văd și trăiesc viața. Deși la început m-a cuprins disperarea, astăzi simt că am destulă putere să ripostez. Asta e povestea mea…

Cancerul de sân la 30 de ani: procesul de diagnosticare…

După cum vă spuneam, am solicitat un control medical pentru că eram tot mai epuizată. Am fost mereu foarte activă, așa că oboseala indica ceva ciudat în corpul meu. Din păcate, așa a fost.

După consultația de rutină și având suficiente motive de suspiciune, medicul a solicitat teste complementare pentru a determina dacă originea simptomelor este cancerul. Cancer! Simpla posibilitate mi-a indus anxietate și teamă. Nu mă gândisem niciodată la această boală.

Pe 20 august 2021 am primit diagnosticul: cancer de sân stadiul II. Dar ce însemna asta? Era grav? Cât mai aveam de trăit? Impactul veștii a fost devastator.

Doctorul mi-a explicat că am cancer de sân în stadiul IIB. Acesta a descoperit două tumori la sânul drept și trei tumori care au compromis ganglionii limfatici axilari din aceeași zonă. Este greu să descriu tot ce am simțit în acel moment; lumea mea s-a prăbușit.

Înaintea diagnosticului, simțeam că vreau să devorez lumea; am muncit ca să călătoresc, să mă bucur de viață alături de prietenii mei și să ating obiective mult visate. Viața mea s-a schimbat radical și am început împotriva bolii.

Descoperiți: Cancerul de sân HER2: tratamentul cu Trastuzumab

Tratamentul…

Să auzi că ai cancer este sfâșietor. Cred că cei mai mulți dintre noi asociem acest termen cu moartea. Și pe bună dreptate; am văzut cum această boală – sub toate formele ei – ia viețile a mii de oameni. Voi muri?

După o discuție amplă cu medicul, căruia îi mulțumesc pentru profesionalismul său și pentru că m-a făcut să înțeleg că nu este totul pierdut, am reușit să-mi schimb atitudinea. Reziliența – care a făcut întotdeauna parte din mine – m-a ajutat să îmi stabilesc un nou obiectiv: să înving boala.

Nu este deloc ușor. Este un proces foarte dificil cu suișuri și coborâșuri, cu momente de speranță, dar și zile în care vreau doar să renunț.

Din cauza stadiului cancerului meu, tratament indicat a fost mastectomia (operație de îndepărtare a sânului), urmată de radioterapie pentru tratarea tumorilor din apropierea ganglionilor limfatici axilari.

Doctorii mi-au scos interiorul sânului și mamelonul. După aceasta, am început tratamentul cu radiații. Apoi, am beneficiat de o intervenție chirurgicală reconstructivă. După ce mi-am revenit, am făcut mai bine de patru luni de chimioterapie și încă o intervenție chirurgicală.

Momentan, sunt încă sub tratament. Prognosticul medicului este încurajator, dar trebuie să iau medicamente pentru următorii 10 ani. Trebuie să previn revenirea cancerului, posibilitate care nu este exclusă.

Citiți mai mult: Chimioterapia pentru cancerul de sân: tipuri și stadii

Zilele mele s-au transformat în oportunități…

Trebuie să mărturisesc că înainte de aflarea diagnosticului, am dus o viață oarecum „pretențioasă”. Obișnuiam să cred că lucrurile trebuie să se întâmple așa cum le-am planificat și nu mi-am dat seama cât de frustrată eram pentru nu aveam „viața perfectă”. Anxietatea anticipativă mă invada în mod constant și îmi foloseam toată energia pentru a dirija lucrurile după bunul plac.

Desigur, tot ce s-a întâmplat a schimbat modul în care gândesc, simt și trăiesc viața. În câteva săptămâni, viața mea s-a schimbat dramatic; am trecut prin ceva ce nu am putut schimba.

Totul s-a rezumat la lupta pentru a supraviețui. Acest lucru m-a ajutat să recunosc lucruri importante pe care le ignoram în „normalul” meu.

Deși sună a clișeu, ideea că puteam muri curând m-a reconectat cu adevăratul sens al vieții. Fiecare zi este o oportunitate pe care nu o pot rata. O îmbrățișare din partea mamei, o masă cu familia și chiar o simplă cafea cu prietenii devin lucruri extrem de valoroase. Sprijinul și dragostea celor apropiați sunt vitale. Datorită lor, astăzi sunt puternică, inspirată și motivată să continui.

Bătălia nu este pierdută…

Acum că mă pot pune în pielea cuiva care este diagnosticat cu cancer, vreau să susțin alți bolnavi. Știu cât de greu este procesul. Nu este o bătălie ușoară, este adevărat, dar abordarea face diferența. Trebuie să învățăm ce înseamnă boala și să credem că o vom învinge. Sprijinul medical și familial este esențial.

Uniți putem face față acestei boli

Profitând de faptul că suntem în Luna Luptei împotriva Cancerului la Sân, vreau să îmi iau rămas bun cu un mesaj simplu: „Dacă ne unim cu toții, vom avea suficientă forță pentru a învinge această boală”. Întreaga societate se poate alătura luptei.

Implicați-vă în campanii legate cancerul mamar, sprijiniți fundațiile, faceți lobby pentru politici publice mai bune pentru pacienții cu cancer, răspândiți informații despre boală, trimiteți mesaje de sprijin… Sunt acțiuni mici care pot face diferența!