Ce este tendinopatia tibială posterioară?
Tendinopatia tibială posterioară este o leziune a tendonului care produce durere și inflamație și limitează mișcarea. Tendonul afectat în această patologie se găsește în tibia posterioară, care este fundamentală în funcționarea gleznei și a piciorului.
Tibia posterioară este un mușchi alungit al piciorului, situat la nivelul gambei. Mușchiul este inserat pe tibie, fibulă și membrana interosoasă (care leagă ambele oase) în partea interioară.
Acest mușchi își continuă drumul sub forma unui tendon, trecând prin spatele maleolei tibiale, care este partea din interiorul gleznei. Apoi, intră în osul scafoid sau navicular, care este partea de deasupra arcului piciorului.
Este inserat și în oasele în formă de pană și în cele trei metatarsiene centrale, oasele care se află în partea din față a labei piciorului. După cum poți vedea, mușchiul și tendonul ocupă o bună parte a piciorului și a gleznei. Prin urmare, buna lor funcționare este decisivă.
Îți recomandăm:
Ce este tendinopatia tibială posterioară?
După cum am subliniat deja, tendinopatia tibială posterioară este o leziune a tendonului cu același nume. Cuvântul tendinopatie este un termen generalist folosit pentru a ne referi atât la tendinită, cât și la tendinoză. Prin urmare, atunci când vorbim despre tendinopatia tibială posterioară, facem aluzie la ambele tipuri de leziuni.
Tendinita implică umflarea tendonului, în timp ce tendinoza se referă la un proces degenerativ al acestuia. Cu toate acestea, mulți cercetători consideră faptul că termenul de tendinită este imprecis în acest caz și că tendinopatia este un termen mai potrivit.
Tendinopatia tibială posterioară determină limitări importante în mișcarea piciorului și a gleznei. Acest lucru se întâmplă deoarece tibia posterioară îndeplinește funcții importante, cum ar fi:
- Flexia plantară a gleznei. Aceasta este mișcarea care duce vârful piciorului în jos.
- Supinația gleznei. Când talpa este îndreptată spre interior și în sus.
- La sprijinirea piciorului pe podea, tibia posterioară inhibă pronația și rotația internă a tibiei. Cu alte cuvinte, împiedică rotirea piciorului spre interior.
Cauzele tendinopatiei
Tendinopatia tibială posterioară este o leziune care apare ca urmare a utilizării excesive a gleznei și afectează în principal alergătorii și persoanele care merg mult pe jos. Apare din cauza factorilor anatomici și/sau biomecanici.
Printre factorii anatomici și biomecanici care duc la tendinopatia tibială posterioară se remarcă pronarea excesivă. Aceasta este rotirea normală spre interior a piciorului care are loc atunci când mergem. Adesea, pronația excesivă este rezultatul picioarelor plate. Această afecțiune stresează nejustificat tendonul.
Un alt factor anatomic este excesul de greutate sau un indice de masă corporală ridicat (IMC). Bolile inflamatorii anterioare, afecțiunile neurologice sau modificările degenerative ale articulațiilor joacă și ele un rol important în dezvoltarea bolii. Tendinopatia tibială posterioară este mai frecventă la femeile cu vârsta peste 40 de ani.
În ceea ce privește practicile necorespunzătoare, principalele cauze sunt utilizarea încălțămintei incomode, uzura excesivă și tehnicile deficitare de mers sau alergare. Slăbiciunea musculară și lipsa de flexibilitate a mușchilor gleznei pot influența evoluția bolii.
Citește mai mult:
Caracteristici și alte informații interesante
Evoluția tendinopatiei tibiale posterioare implică patru faze diferite. Fiecare fază are propriile simptome, care sunt următoarele:
- Etapa I. Durere în partea interioară a gleznei atunci când faci mișcări ce implică întoarcerea piciorului sau palparea tendonului. Există, de asemenea, umflături în zonă.
- Etapa a II-a. Simptomele anterioare persistă, alături de dificultatea de a sta pe vârfuri. Arcul piciorului se aplatizează treptat și, atunci când privești picioarele din spate, vei observa „prea multe degete”.
- Etapa a III-a. Problemele anterioare continuă odată cu apariția de noi simptome, inclusiv deformarea piciorului, care este acum plat. Modificările degenerative apar și la nivelul articulației talare tibiofibulare.
Tendinopatia tibială posterioară, ca și alte tendinopatii, poate duce chiar și la ruperea tendonului. Tratamentul precoce și neutralizarea cauzei de bază îmbunătățesc semnificativ prognosticul acestei boli. În cele mai grave cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Hidalgo, L. H., Arranz, J. C., Rodríguez, M. R., De La Pena, M. J., Alonso, R. C., Moreno, E. Á., & de Vega Fernández, V. M. (2014). Disfunción del tendón tibial posterior: ¿ qué otras estructuras están implicadas en el desarrollo del pie plano adquirido del adulto?. Radiología, 56(3), 247-256.