Gropița sacrală: cum afectează copiii

Unii bebeluși au o mică gropiță sacrală. Sacrul este un os situat în zona sacrală a coloanei vertebrale. Gropița sacrală poate fi o adâncitură simplă care nu duce la niciun disconfort. Însă, această gropiță se conectează uneori la canalul spinal și poate provoca probleme le nivelul sistemului nervos.

În articolul de astăzi, îți vom spune tot ce trebuie să știi despre gropița sacrală și vom discuta despre tratamentul acesteia.

Ce este gropița sacrală?

După cum am menționat mai sus, o gropiță sacrală este o crestătură sau o indentare care apare în partea inferioară a spatelui. Este prezentă încă de la naștere. De obicei, este situată chiar deasupra cutelor feselor.

Cele mai multe gropițe de acest fel sunt inofensive; cu toate acestea, un procent semnificativ este asociat cu disrafismul coloanei vertebrale. Acesta se referă la anumite anomalii congenitale care determină închiderea incompletă a anumitor structuri, cum ar fi coloana vertebrală, conform unui articol apărut în Acta Pediátrica.

Este un grup eterogen de malformații care expune țesutul neural. Același studiu afirmă faptul că între 40 și 95% dintre copiii cu disrafism al coloanei vertebrale au un tip de tulburare a pielii. Este vorba despre o gropiță sacrală în multe dintre aceste cazuri.

Gropița sacrală este gravă dacă este aproape de un smoc de păr sau dacă există modificări de culoare a pielii din zonă. Ar putea exista probleme neurologice, urinare, rectale sau chiar ortopedice din cauza afectării neuronale. Acesta este motivul pentru care este esențial să poți distinge o problemă mai gravă și să o tratezi la timp.

Descoperă și:

Cum să stimulezi creierul copilului: 12 moduri

Tipuri de gropițe sacrale

Gropița sacrală poate fi tipică sau atipică. Această distincție simplă face diferența dintre o situație benignă și una gravă. O gropiță sacrală tipică sau simplă este mică și se află în pliul dintre fese. Aceasta are, de obicei, mai puțin de 0.5 cm diametru și se află aproape de marginea anusului. Este un tip destul de frecvent și nu implică niciun risc de disrafism. De fapt, estimările indică faptul că aproape 5% dintre nou-născuții sănătoși au acest defect.

În contrast, există gropițe atipice care sunt mai mari, cu o adâncime de peste 0.6 cm, situate mai departe de anus. Ele ar putea fi situate în apropierea părților laterale.

O gropiță atipică este un factor de risc pentru disrafismul coloanei vertebrale. De fapt, poate exista o comunicare anormală cu canalul spinal atunci când aceasta este foarte adâncă. Canalul spinal este o structură sensibilă prin care trec numeroase fibre nervoase.

Astfel, acest canal de comunicare poate duce la afectarea coloanei vertebrale și la probleme neurologice. De asemenea, acest tip de gropiță poate fi însoțit de modificări ale culorii pielii, noduli și chiar zone cu creștere neobișnuită a părului.

Diferența dintre o gropiță sacrală și un chist pilonidal

Un chist pilonidal conține formațiuni de păr în interior. Acesta apare în zona intergluteală, chiar deasupra feselor.

În cazul chistului pilonidal, părul, celulele, substanțele reziduale și fluidele se acumulează, rezultând o masă densă. De asemenea, se dezvoltă după naștere, este mai frecvent la bărbați și se infectează adesea. Rezultatul este durere severă și umflături.

Cauzele gropiței sacrale

Cauzele gropiței sacrale nu sunt încă identificate, dar știm că problema este congenitală. Acest lucru face posibilă diferențierea de chistul pilonidal, așa cum am menționat mai sus.

Gropițele atipice pot fi derivate din acest defect în închiderea structurilor liniei mediane. Cu toate acestea, nu știm însă de ce apare această problemă.

Simptome și diagnostic

În general, gropițele sacrale sunt asimptomatice. Acest lucru se datorează faptului că sunt doar o modificare cutanată a spatelui inferior. Cu toate acestea, gropițele sacrale atipice provoacă simptome care depind de corelația cu disrafismului coloanei vertebrale. Medicul trebuie să efectueze o examinare fizică amănunțită pentru a detecta tipul gropiței.

De obicei, medicul măsoară și verifică caracteristicile gropiței și trebuie să facă o serie de teste complementare dacă aceasta este prea mare sau profundă. Același lucru se aplică și dacă există mai multe gropițe, dacă există decolorarea pielii sau dacă gropița este prea departe de anus.

Potrivit unui studiu publicat în Archives of Disease in Childhood, ultrasunetele sunt o metodă eficientă pentru studierea gropițelor sacrale. Estimările indică o creștere de 6 ori a probabilității existenței unei probleme a coloanei vertebrale atunci când sunt prezente anomalii.

Ecografia este o tehnică de examinare preferată, deoarece este rapidă, sigură și ieftină. Cu toate acestea, există întotdeauna opțiunea unui RMN dacă există îndoieli cu privire la diagnostic. Acesta este un studiu mai precis al țesuturilor.

Posibile complicații

Gropițele atipice au mai multe complicații și pot fi legate de spina bifida sau sindromul cordonului legat, printre alte afecțiuni. Spina bifida este o malformație congenitală. Tubul neural nu se închide corect. Există diferite tipuri, dar cea legată de gropița sacrală este spina bifida occulta.

Caracteristica sa principală este un mic decalaj în coloana vertebrală, care apare deoarece coloana nu s-a dezvoltat complet. Poate fi asimptomatică și este detectată, de obicei, în timpul adolescenței sau la vârsta adultă.

În schimb, sindromul cordonului legat apare atunci când există țesut cicatricial care ancorează măduva spinării. Poate duce la incontinență urinară și fecală, slăbiciune la nivelul extremităților inferioare și chiar dificultatea de a sta în picioare.

Tratamentul gropiței sacrale

Nu există tratament pentru gropița sacrală simplă și nici nu este necesar. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să împiedici acumularea murdăriei în zonă pentru a preveni infecțiile. Gropița este prea aproape de anus și bacteriile intestinale ar putea să o contamineze.

De aceea, este esențial să cureți corect această zonă, mai ales atunci când schimbi scutecele bebelușului. O gropiță sacrală atipică poate necesita tratament, în funcție de gravitatea acesteia.

Te-ar putea interesa:

Copiii care dorm cu mamele: o idee bună?

Procedura depinde de stadiul gropiței sacrale

În mod ideal, toți nou-născuții ar trebui să fie examinați cu atenție de către un medic. Dacă este descoperită o gropiță sacrală, ea trebuie analizată. Procesul constă în măsurarea gropiței și căutarea posibilelor anomalii.

Copilul ar trebui să aibă o stare de sănătate bună dacă totul este normal și gropița sacrală este mică. Cu toate acestea, bebelușul va avea nevoie de un specialist dacă gropița este atipică sau există alte semne de avertizare.

Medicii trebuie să examineze îndeaproape gropița pentru a afla dacă există modificări neurologice sau defecte de dezvoltare. De asemenea, cel mai bun tratament pentru un caz dat trebuie ales în funcție de rezultatele specifice.

Reține faptul că majoritatea gropițelor sacrale sunt inofensive și reprezintă o simplă alterare a pielii. Cu toate acestea, trebuie să consulți un medic și să excluzi o problemă neurologică.