Placenta anterioară, posterioară sau fundică: ce înseamnă în sarcină?

Placenta anterioară, posterioară sau fundică sunt termeni medicali folosiți pentru a descrie locul unde placenta se atașează după producerea fecundației. Nu au nimic de-a face cu anomalii sau boli.

Mulți se întreabă de ce este important să se stabilească acest aspect. Determinarea tipului placentei le permite medicilor să anticipeze când încep să se simtă mișcările fetale. De asemenea, medicii pot detecta dacă există o modificare a locației placentei.

Cum se face localizarea placentei? Medicii fac o ecografie, care este o parte obișnuită a controalelor prenatale. Odată ce tipul placentei este stabilit, mama primește mai multe informații despre sarcină.

Placenta

Placenta este singurul organ uman care este prezent provizoriu, doar în corpul feminin și doar în timpul sarcinii. Arată asemănător cu ficatul și este plină de vase de sânge.

Rolul fundamental al acestui organ este de a furniza nutrienții necesari fătului. Din moment ce bebelușul nu respiră în interiorul uterului, el consumă doar oxigenul care vine din placentă, prin cordonul ombilical.

Placenta se atașează de pereții uterului , dar nu o face întotdeauna în același loc. De obicei, este situată în partea de sus, în față, în spate sau în lateral. Așa ia naștere placenta anterioară, posterioară sau fundică. În altă zonă, pot apărea probleme în timpul sarcinii.

Citiți și: Schimbările emoționale și psihologice în sarcină

Placenta anterioară, posterioară sau fundică

Se vorbește despre o placentă anterioară când acest organ este situat pe peretele frontal al uterului. Se numește „anterioară” tocmai pentru că este situată „înaintea” uterului. Poate fi localizată în zona stângă sau dreaptă, dar întotdeauna în partea frontală a uterului.

Placenta posterioară este situată în spatele uterului. Cu alte cuvinte, este atașată de peretele uterului care este cel mai aproape de spatele mamei. Ca și în cazul placentei anterioare, aceasta poate fi situată în stânga sau în dreapta.

Placenta fundică este situată în partea superioară a uterului matern. Este cea mai apropiată de trompele uterine, iar experții spun că este de departe cea mai bună locație pentru placentă. De asemenea, este cunoscută sub numele de „placenta anterioară înaltă”.

Mișcările bebelușului în funcție de locația placentei

Placenta anterioară este normală, dar această poziție face ca mișcările fătului să se simtă mai târziu decât de obicei. Sunt percepute abia după 28 de săptămâni de gestație, deoarece această locație le amortizează. Dacă nu există nicio mișcare după această perioadă, este necesar să consultați medicul.

În cazul placentei posterioare, este foarte probabil ca mișcările să fie resimțite mai devreme decât în cazul placentei anterioare. Medicul trebuie consultat numai dacă mișcările nu apar sau scad în intensitate la un moment dat.

Atunci când există o placentă fundică, mișcările fetale apar între săptămânile 18 și 20 la mamele aflate la prima sarcină. Dacă au existat sarcini anterioare, este posibil ca acestea să fie percepute în săptămânile 16 – 18.

Placenta anterioară cade

După cum am menționat mai sus, placenta anterioară, posterioară sau fundică este considerată normală. Există însă posibilitatea ca placenta să fie fixata într-o zona neadecvată și ca acest lucru să aducă cu sine unele complicații.

Dacă există o placentă anterioară joasă, înseamnă că acest organ s-a atașat de partea din față a uterului, dar foarte aproape de orificiul cervical intern sau chiar acoperind o parte din acesta. Se întâmplă ca aceasta să ducă la sângerare la sfârșitul celui de-al doilea trimestru, fără durere.

Tipuri de placentă anterioară joasă

Există mai multe tipuri de placentă anterioară joasă, în funcție de localizarea acesteia. Ele sunt următoarele:

• Tipul I sau placenta joasă. În acest caz, nu ajunge la colul uterin.
• Tipul II sau placenta marginală. Ajunge la deschiderea colului uterin, dar nu-l acoperă.
• Tipul III sau placenta ocluzivă parțială. Placenta acoperă parțial deschiderea cervicală.
• Tipul IV sau placenta ocluzivă totală. Orificiul cervical este complet acoperit de placentă.

Cauze

De ce apare acest tip de anomalie? Există mai multe motive care dau naștere acestei locații placentare. Principalele sunt următoarele:

• Multiparitate. Când o femeie însărcinată a avut două sau mai multe nașteri.
• Sarcina multifetală. Când sunt mai mulți fetuși, ca în cazul gemenilor, tripleților, etc.
• Cezariană anterioară
• Anomalii la nivelul uterului. De exemplu, fibroame sau chiuretaj anterior.
• Operații anterioare la nivelul uterului
• Vârsta înaintată a mamei
• Fumat

Tratament

În cazul în care există o placentă anterioară joasă, medicul va evalua posibilitățile. Acest lucru va depinde de gravitatea cazului și de starea generală de sănătate a mamei. Când apare primul episod de sângerare vaginală, se efectuează următoarele:

• Spitalizarea. Scopul este de a observa evoluția sarcinii.
• Repaus. Constă în evitarea oricărei activități care crește presiunea intraabdominală pentru o perioadă lungă de timp.
• Încetarea actului sexual. Sexul în aceste condiții poate fi riscant, motiv pentru care este interzis.

Dacă sângerarea se oprește, mama este externată. Nașterea are loc în săptămâna 36 sau 37. În cazul unui al doilea episod de sângerare, pacienta trebuie spitalizată din nou până la naștere.

Citiți și: Secrețiile maro în sarcină: ce înseamnă?

Medicul vă va spune dacă există o problemă cu placenta

Placenta anterioară joasă de tip IV este cea mai delicată afecțiune. Provoacă sângerări abundente spre sfârșitul sarcinii, când colul uterin se transformă și se pregătește pentru naștere. Este foarte important să urmați cu strictețe tratamentul indicat.

Există un alt tip de anomalie cunoscută sub numele de „acreta placentară”, care nu este foarte frecventă. Apare atunci când placenta nu reușește să adere sau are un anumit grad de invazie în zonele adiacente. Orice simptom ciudat trebuie raportat medicului cât mai curând posibil.