Relația dintre obezitate și glandele endocrine
Verificat și aprobat de biotehnologul Alejandro Duarte
Obezitatea este o boală asociată cu tulburări semnificative la nivelul glandelor endocrine. Hiperinsulinemia și rezistența la insulină sunt cele mai cunoscute tulburări, deși mecanismul lor de acțiune și semnificația clinică sunt neclare. Care este relația dintre obezitate și glandele endocrine?
Obezitatea reprezintă excesul de grăsime corporală. Managementul său clinic este complex și de multe ori dă rezultate slabe. Obezitatea abdominală sau obezitatea centrală reflectă cantitatea de grăsime viscerală și este direct legată de rezistența la insulină și evenimentele cardiovasculare.
Atât obezitatea, cât și excesul de greutate implică o serie de tulburări endocrine și metabolice. Se consideră că majoritatea modificărilor sunt secundare obezității, deoarece pot fi induse prin supraalimentare și inversate prin pierderea în greutate.
Ce sunt glandele endocrine?
Glandele sistemului endocrin sunt hipotalamusul, hipofiza, glanda tiroidă, glandele paratiroide, pancreasul, glandele suprarenale și gonadele (testiculele la bărbați și ovarele la femei).
Aceste glande endocrine secretă substanțe chimice numite hormoni în situațiile necesare. Aceste substanțe reglementează multe activități celulare, cum ar fi:
- Creşterea
- Metabolismul
- Dezvoltarea
- Funcția sexuală
Citește mai mult:
Relația dintre obezitate și glandele endocrine
Obezitatea și pancreasul endocrin
Problema endocrinologică caracteristică obezității este creșterea secreției de insulină. Persoanele obeze au niveluri mai ridicate de insulină. Mai exact, insulina bazală și cea cumulată la 24 de ore sunt de trei sau patru ori mai mari la persoanele obeze decât la persoanele slabe.
Atât obezitatea, cât și diabetul zaharat de tip 2 sunt asociate cu rezistența la insulină. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor obeze rezistente la insulină nu dezvoltă hiperglicemie.
Pe scurt, hiperinsulinemia este frecventă în obezitate. Rezistența la insulină este un aspect caracteristic atunci când există o creștere imensă în greutate.
Obezitatea și hipofiza
După cum am menționat mai sus, glanda pituitară este una dintre principalele glande endocrine ale corpului. În obezitate, cea mai clară problemă a funcționării acestei glande este legată de hormonul de creștere sau GH.
Secreția acestui hormon depinde în primul rând de interacțiunea dintre somatocrinină (GHRH) și somatostatină (GHIH). În cazurile de obezitate, există o scădere a secreției de GH.
Atât la copii, cât și la adulți, la un indice de masă corporală mai mare, există un răspuns scăzut al hormonului de creștere la diferiți stimuli. Pentru fiecare unitate în plus a indicelui de masă corporală sau IMC la o vârstă dată, secreția GH scade cu până la 6%.
Obezitatea și gonadele
În primul rând, trebuie să facem diferența între gonadele feminine, care sunt ovarele, și gonadele masculine sau testiculele.
În ceea ce privește relația dintre obezitate și glandele endocrine, această boală se manifestă la femei printr-o serie de afecțiuni care preced anomalii metabolice, cum ar fi prediabetul, diabetul și bolile cardiovasculare. Aceste anomalii includ:
- Menstruație timpurie
- Infertilitate
- Sindromul ovarelor polichistice
La sfârșitul vieții reproductive a femeilor, încetarea funcției ovariene este asociată și cu dezvoltarea obezității. Menopauza precipită creșterea în greutate la nivel abdominal, care este asociată cu multe consecințe metabolice.
În ceea ce privește bărbații, obezitatea este asociată cu o reducere a nivelului de testosteron. Factorii patogeni implicați sunt reducerea capacității de legare a globulinei de hormonii sexuali, reducerea amplitudinii impulsurilor LH sau hormonului „luteinizant” și hiperestrogenismul.
LH la bărbați este hormonul care reglează secreția de testosteron. Aceasta acționează asupra celulelor testiculare și stimulează producția de testosteron.
Citește mai mult:
Obezitatea și glanda suprarenală
Având în vedere relația dintre obezitate, distribuția centrală a grăsimilor și hipercortizolemia, multe studii au încercat să determine rolul cortizolului în dezvoltarea obezității la populația generală.
Femeile obeze cu grăsime abdominală un nivel ridicat de cortizol urinar liber comparativ cu femeile care nu au această problemă. Prin urmare, rezultatele sugerează faptul că aceste femei au hiperactivitate pe axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (axa HPA).
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Centre, W. media. (2015). Obesidad y Sobrepeso. WHO Web. https://doi.org/http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/es/
- Bastidas Gloria. (2016). ¿ Que es el Sistema Endocrino?
- Marcano, Y., Torcat, J., Ayala, L., Verdi, B., Lairet, C., Maldonado, M., & de Vegas, J. (2006). Funciones endócrinas del tejido adiposo. Revisión. Rev. Venez. Endocrinol. Metab.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.