Tanorexia: dependența de bronz și pericolele sale
Tanorexia, adica dependența de bronz, reprezintă dorință compulsivă de a te bronza sau a rămâne bronzat. Aceasta a fost considerată a fi doar un comportament excentric pentru mult timp și, până de curând, nu a fost clasificată ca o dependență sau otulburare. Însă un studiu din 2005 realizat de către un grup de dermatologi a schimbat modul în care oamenii privesc acest subiect.
În zilele noastre, specialiștii abordează tanorexia la fel ca orice altă dependență, deoarece îndeplinește toate criteriile relevante. Studiul din 2005 amintit anterior sugerează faptul că persoanele care manifestă acest comportament tind să prezinte și alte tipare de comportament specifice dependențelor, cum ar fi alcoolismul.
Studii ulterioare au continuat același traseu, identificând posibilele cauze ale tanorexiei. În articolul de azi, îți vom vorbi despre acestea. Dependența de bronz nu este, așa cum se credea inițial, o simplă tendință în modă sau o obsesie estetică. Din păcate, problema este mult mai profundă.
Citește și:
Ce este dependența de bronz?
Tanorexia poate fi definită drept o dependență de bronz. Cei afectați experimentează o nevoie obsesivă de a avea un ten mai închis. În acest scop, ei stau la soare în aer liber sau petrec mult timp la solar. Însă nu sunt niciodată mulțumiți de nuanța tenului lor.
Unii specialiști consideră tanorexia a fi o tulburare psihică independentă, pe când alții o văd drept un fel de tulburare dismorfică a corpului. În plus, anumite persoane semnalează faptul că tanorexia ar trebui să primească eticheta de sindrom deoarece o parte dintre componentele sale nu sunt suficient susținute de dovezi științifice.
Indivizii care suferă de tanorexie nu iau în calcul consecințele expunerii la soare sau la razele ultraviolete. Aceștia au o nevoie obsesivă de a-și închide tenul, iar riscurile de sănătate nu li se par convingătoare.
Simptome și cauze
Conform unui studiu publicat în Journal of the American Academy of Dermatology în 2004, statul la soare constant și expunerea repetată la razele ultraviolete cresc nivelul de relaxare. Acești factori produc eliberarea endorfinelor și a opioizilor în organism.
Endorfinele sunt substanțe chimice care ameliorează durerile și oferă o stare de bine. Organismul uman le secretă în mod natural la nivelul hipotalamusului și al glandei hipofize. Însă acest proces nu are loc decât în momente de stres emoțional sau fizic. În această categorie intră situațiile când experimentăm durere sau depunem un efort mare, când suntem entuziasmați și când avem orgasm.
Această senzație de bine poate duce la dependență. O persoană cu tanorexie va experimenta sindromul de sevraj atunci când nu se poate bronza. Spre deosebire de persoanele cărora le place să stea la soare din când în când, cele tanorexice vor prezenta următoarele simptome:
- O dorință compulsivă de a se bronza și frustrare atunci când tenul lor nu este suficient de auriu
- Impresia că au tenul mai deschis decât este în realitate
- Anxietate când li se pare că bronzul lor actual începe să se ducă
- Îmbătrânirea prematură a pielii
- Arsuri pe care încearcă să le acopere cu machiaj
Consecințele tanorexiei
Expunerea moderată la soare are efecte benefice în ceea ce privește tratarea depresiei și facilitează metabolizarea vitaminei D. Însă lumina solară în exces poate cauza mai multe probleme de sănătate.
În primul rând, pielea va avea de suferit. Expunerea excesivă la soare accelerează îmbătrânirea acestui organ și îl deshidratează. Pot surveni și arsuri sau diferite tipuri de cancer. Totodată, tanorexia afectează negativ ochii, crește riscul de tulburări imunologice, deteriorează ADN-ul și susține formarea radicalilor liberi, printre altele.
Din punct de vedere psihic, dependența de bronz produce o senzație de nesiguranță și lipsa autonomiei. Aceasta agravează anxietatea, reduce toleranța la frustrare și deseori are un impact nociv asupra relațiilor.
Cum se tratează dependența de bronz?
În general, persoanele care suferă de tanorexie nu acceptă că au o problemă. Ele pot consulta frecvent cadre medicale din cauza arsurilor solare și celorlalte consecințe ale acestei tulburări. Însă vor refuza să recunoască că la baza simptomelor stă faptul că se bronzează excesiv.
Ar putea să te intereseze:
De fapt, tanorexia este foarte asemănătoare anorexiei. Pacienții anorexici se privesc în oglindă și au impresia că sunt grași, chiar dacă sunt doar piele și os. În cazul tanorexiei, pacientul crede că este palid, deși în realitate pielea sa este bronzată sau chiar arsă.
Indivizii cu tanorexie ar trebui să consulte un psiholog pentru a putea identifica factorii care declanșează acest comportament. Cel mai probabil, există probleme de acceptare de sine, dar acestea pot fi tratate cu ajutorul unui specialist.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Azúa Blanco, M., & Muro Baquero, C. (2014). Tanorexia:¿ a quién afecta?¿ Problemas?. Gerokomos, 25(1), 28-31.
- Heckman, Carolyn J., et al. “Psychiatric Symptoms of Young Adult Female Indoor Tanners.” Abstract published in Annals of Behavioral Medicine 43 (2012): S160.
- Behar, Rosa, et al. “Trastorno dismórfico corporal: aspectos clínicos, dimensiones nosológicas y controversias con la anorexia nerviosa.” Revista médica de Chile 144.5 (2016): 626-633.
- Feldman, Steven R., et al. “Ultraviolet exposure is a reinforcing stimulus in frequent indoor tanners.” Journal of the American academy of dermatology 51.1 (2004): 45-51.