Ce este stenoza de canal și care este tratamentul său?

Stenoza de canal este o boală foarte frecventă care afectează majoritatea adulților în vârstă. Vă învățăm tot ce trebuie să știți despre ea!

Coloana vertebrală este compusă dintr-o serie de oase, mușchi și tendoane. Prin ea trece măduva spinării, un țesut nervos care se extinde de la baza capului până în partea inferioară a spatelui. Spațiul prin care trece este cunoscut sub denumirea de canal spinal. Prin urmare, stenoza de canal este îngustarea spațiului prin care trece măduva spinării.

Stenoza de canal presupune o serie de complicații care deteriorează calitatea vieții. Este un proces foarte complex care se dezvoltă din diverse cauze și care poate genera sau nu simptome evidente.

Stenoza de canal spinal

Stenoza de canal, cunoscută și ca stenoză spinală, este îngustarea canalului spinal. Această îngustare a spațiului creează presiune asupra măduvei spinării și nervilor spinali, rezultând o serie de simptome neurologice.

Acest tip de stenoză poate fi generat în orice punct al coloanei vertebrale. Există trei tipuri: stenoza coloanei cervicale (în partea superioară), stenoza coloanei toracice (în partea de mijloc) și stenoza coloanei lombare (în partea inferioară). Aceasta din urmă este cea mai frecventă. Majoritatea cazurilor corespund ultimelor cinci vertebre ale coloanei vertebrale.

Există, de asemenea, stenoza spinală congenitală, care se caracterizează apare la persoanele care s-au născut cu anumite probleme ale coloanei vertebrale. Potrivit experților, acest tip de stenoză se manifestă mai devreme, începând cu a treia decadă de viață.

Simptomele stenozei de canal

Îngustarea canalului spinal este un proces gradual care se dezvoltă de-a lungul anilor. Prin urmare, puteți suferi de stenoză și să nu aveți niciun simptom. De obicei, boala apare între 40 și 50 de ani, deși pacienții pot prezenta sau nu semne în funcție de severitatea îngustării. Acestea fiind spuse, cele mai frecvente simptome sunt următoarele:

• Dureri de spate (zona superioară, mijlocie sau inferioară)
• Amorțeală a extremităților
• Furnicături și crampe la nivelul brațelor și al picioarelor
• Pierderea sensibilității la nivelul picioarelor
• Durere la nivelul feselor sau al picioarelor (sciatică)
• Slăbiciunea picioarelor (cunoscută sub numele de picior pendul)

Majoritatea pacienților simt o ameliorare atunci când stau în șezut sau la orizontală sau se aplecă în față. În funcție de nervul care se îngustează, puteți experimenta și următoarele:

• Pierderea controlului asupra vezicii urinare și sfincterului intestinal
• Pierderea funcției motorii a picioarelor
• Probleme de echilibru
• Pierderea funcției brațelor

Cu excepția leziunilor grave, aceste simptome sunt temporare și nu permanente. Deoarece toate simptomele sunt foarte explicite, pacienții consultă adesea un specialist înainte ca deteriorarea să provoace daune permanente sau ireversibile.

Cauzele stenozei canalului spinal

Există multe cauze ale stenozei canalului spinal. Deteriorarea naturală rezultată în urma îmbătrânirii este cel mai frecvent declanșator. Uzura treptată care apare la nivelul articulațiilor și care începe să se agraveze după vârsta de 50 de ani este cel mai frecvent factor de risc.

Desigur, există zeci de probleme care pot sta în spatele îngustării. Iată care sunt cele principale:

• Pinteni artritici sau creșterea excesivă a oaselor: de obicei, din cauza osteoartritei. Apare frecarea dintre oase. Acest lucru generează ceea ce este cunoscut sub numele de pinteni artritici. Corpul reacționează producând mai mult os, ceea ce îngustează spațiul canalului.
• Fracturi sau leziuni ale coloanei vertebrale: cum ar fi luxații sau oase rupte. Orice traumă, fie ea ușoară sau severă, poate duce la îngustarea canalului.
• Chisturi sau tumori ale măduvei spinării: creșterea acestora poate pune presiune pe pereții canalului, ceea ce duce la dezvoltarea simptomelor.
• Îngroșarea ligamentelor: ligamentele sunt un fel de bandă care, împreună cu mușchii coloanei vertebrale, oferă stabilitate și susținere și permit unirea vertebrelor. Când se umflă (din cauza artritei, de exemplu), îngustează canalul.
• Hernii la nivelul discurilor: apar atunci când centrul discurilor care separă fiecare vertebră se deplasează printr-o crăpătură spre exterior. Bombarea discului din cauza vârstei poate declanșa, de asemenea, un proces de îngustare.

Scolioza degenerativă, spondilolisteza degenerativă, intervențiile chirurgicale anterioare și unele boli osoase pot sta în spatele afecțiunii. În afară de toate acestea, uzura naturală este cel mai frecvent declanșator. Dovezile sugerează că până la 47,2% dintre adulții cu vârste cuprinse între 60 și 69 de ani suferă de stenoză de canal.

Diagnosticul și tratamentul stenozei canalului lombar

Stenoza spinării este o afecțiune relativ ușor de diagnosticat. Scanările CT, RMN și razele X sunt utilizate ca parte a diagnosticului primar. În completare, specialistul poate face o scanare osoasă, o mielogramă sau un test de activitate musculară electrică.

Odată determinate severitatea și posibilele cauze ale afecțiunii, specialistul va trece la alegerea unui tratament. În funcție de rezultatele și simptomele pacientului, poate alege un tratament conservator sau invaziv.

Tratament conservator

Această modalitate cuprinde tratamente nechirurgicale pentru stenoza canalului spinal. Acestea constau într-o serie de obiceiuri și medicamente care ajută la atenuarea simptomelor. Subliniem următoarele exemple:

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen, aspirină și așa mai departe)
• Injecții cu corticosteroizi
• Fizioterapie
• Exerciții specifice pentru creșterea flexibilității și îmbunătățirea rezistenței
• Manipulare chiropractică
• Acupunctură
• Aplicarea de comprese calde sau reci

Menținerea unei greutăți sănătoase, exercițiile fizice regulate și îngrijirea posturii pot contribui la ameliorarea simptomelor.

Tratament invaziv

Atunci când acțiunile de mai sus nu sunt suficiente, se poate alege un tratament chirurgical pentru stenoza canalului spinal. Având în vedere natura coloanei vertebrale, este o alegere în ultimă instanță. Din fericire, majoritatea pacienților nu necesită o astfel de intervenție.

După cum ne amintește Asociația Americană a Chirurgilor Neurologici (AANS), cea mai utilizată procedură este laminectomia decompresivă. Alte opțiuni disponibile sunt laminectomia parțială, foraminotomia, facetectomia medială, fuziunea interbody lombară, fuziunea instrumentată și multe altele.

Tratamentul este ales în funcție de caracteristicile fiecărui caz, iar avantajele și dezavantajele sunt evaluate minuțios. Întrucât este o afecțiune care progresează lent, specialistul poate încerca mai multe tratamente pentru a găsi ceea ce se potrivește cel mai bine pacientului.