Totul despre sarcina prin inseminare artificială

Inseminarea artificială este una dintre cele mai utilizate tehnici de reproducere asistată. Descoperă mai jos tot ce trebuie să știi despre acest subiect!

Inseminarea artificială este una dintre terapiile de reproducere asistată care permit cuplurilor cu diverse probleme de reproducere să devină părinți. Vrei să afli mai multe despre sarcina prin inseminare artificială? Dacă da, continuă să citești. Vom încerca să răspundem la cele mai frecvente întrebări despre acest subiect.

Sarcina prin inseminare artificială

Inseminarea artificială este un tratament asistat care constă în plasarea spermei care a fost selectată anterior într-un laborator în interiorul uterului. Acești spermatozoizi pot proveni de la un partener sau de la o bancă de spermă.

Odată obținută proba, specialiștii lucrează cu materialul seminal în laborator, separând sperma mobilă de plasma seminală. În același timp, medicii stimulează ovarele pentru a crește șansele de a obține o sarcină. În continuare, vom vorbi despre procesul de obținere a sarcinii prin inseminare artificială.

În ce constă procesul?

Spre deosebire de fertilizarea in vitro (FIV), concepția prin inseminare artificială are loc în interiorul uterului. Din acest motiv, medicii iau anumite măsuri de precauție pentru a crește șansele de fertilizare:

1. Medicii aleg cei mai buni spermatozoizi dintr-un eșantion, care poate aparține partenerului sau unei bănci de spermă.
2. Medicii stimulează ovulația pentru a se asigura aceasta că are loc.
3. Ei monitorizează momentul ovulației pentru a alege cel mai bun moment pentru efectuarea inseminării.
4. Aceștia efectuează inseminarea cu câteva ore înainte de apariția ovulației. În acest fel, sperma există deja în corpul feminin atunci când ovulul este eliberat.
5. Medicii monitorizează progresul pentru a confirma sarcina.

Diferențe față de o sarcină naturală

Există o diferență între o sarcină naturală și o sarcină obținută prin inseminare artificială?

Nu, nu există diferențe dincolo de modul în care are loc fertilizarea. Adică, după procesul de inseminare pe care tocmai l-am descris, sarcina prin inseminare și sarcina naturală sunt exact aceleași.

Pentru a calcula data de începere a sarcinii, trebuie să scazi 14 zile de la data la care s-a efectuat inseminarea. În acest fel, dezvoltarea embrionară va corespunde acelorași săptămâni ca o sarcină fără intervenție medicală.

Care este riscul de avort spontan?

Între 10 și 20% din sarcini nu ajung la termen. Inseminarea artificială nu mărește în niciun caz riscul de avort spontan. În plus, cu cât femeia este mai în vârstă, cu atât este mai mare riscul de a pierde sarcina (aproximativ 35% la 35 de ani, 40% la 40 de ani și 80% după 45 de ani).

Majoritatea avorturilor spontane au loc înainte de săptămâna 12 din cauza problemelor cromozomiale, lipsei embrionului, decesului fătului, sarcinii molare sau molare parțiale (creșterea anormală a placentei).

Măsuri pentru sarcina prin inseminare artificială

Conceperea prin inseminare artificială nu înseamnă că ar trebui să iei măsuri speciale dincolo de cele recomandate în orice sarcină. De fapt, după cum am spus deja, sarcina realizată prin această tehnică evoluează exact la fel ca cea realizată în mod natural.

Din acest motiv, trebuie să respecți măsurile recomandate de medic, mergând la controale ginecologice și făcându-ți analize de sânge și urină și ultrasunete la datele prevăzute. În ceea ce privește amniocenteza, medicii îți vor recomanda să faci acest lucru dacă tripla examinare arată rezultate suspecte.

Când preia sistemul public de sănătate inseminarea artificială?

Cu siguranță, dacă locuiești într-o țară cu un sistem de sănătate public, această întrebare ți-a trecut deja prin minte. Răspunsul variază de la țară la țară, în funcție de legile din fiecare dintre ele. Vorbind în mod specific despre, de exemplu, Spania, sistemul public de sănătate se ocupă de procesul de inseminare artificială atunci când:

• Femeia are maxim 40 de ani, iar bărbatul maxim 50 când încep tratamentul.
• S-a dovedit că există o problemă de concepție. Mai exact, cuplul a fost supus unor studii de fertilitate care au relevat o anumită problemă.
• Cuplul nu are copii în comun sau copilul pe care îl au are o boală gravă. O altă situație în care tratamentul este acoperit este dacă unul dintre membrii cuplului nu a avut copii.
• În general, se permit trei încercări, deși depinde de zonă.
• Niciunul dintre membrii cuplului nu suferă de o boală gravă care ar putea fi ereditară.

Dacă tu și partenerul tău aveți probleme cu concepția, consultați-vă medicul. Acesta vă va recomanda o serie de analize pentru a determina dacă există o problemă de fertilitate și va stabili dacă sarcina prin inseminare artificială este o opțiune în cazul vostru.