Ce este dislexia? Simptome și tratament

Verificat și aprobat de medicul Maricela Jiménez López

Scris de Equipo Editorial

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Ce este dislexia? Aceasta este o tulburare de citire, caracterizată prin probleme de precizie și fluiditate în recunoașterea cuvintelor, îngreunând interpretarea lor. Cu alte cuvinte, pacienții cu dislexie întâmpină dificultăți în a citi și a pronunța cuvintele scrise.

În general, cei afectați nu reușesc să scrie corect și înțeleg greu raționamentele matematice. Însă este important să reținem faptul că aceștia se bucură de o dezvoltare intelectuală normală. Problemele pe care le întâmpină când vine vorba de scris și citit nu au la bază un deficit intelectual.

Ce este dislexia și cine este afectat?

Dislexia este o boală care, în majoritatea cazurilor, este diagnosticată în copilărie. Deși poate fi surprinsă cu ușurință la copii, dislexia persistă și la maturitate, putând cauza probleme grave.

Conform statisticilor, dislexia afectează 5-10% din populație. Acest lucru înseamnă că, într-o clasă alcătuită din 25 de copii, cel puțin unul dintre aceștia va suferi de dislexie.

Care sunt efectele dislexiei asupra vieții pacienților?

Consecințele negative apar încă din primii ani de școală. Dificultatea în a învăța să citești corect poate reduce stima de sine.

Deseori dificultățile de citire creează un dezinteres pentru lectură. Drept consecință:

• Copilul are un vocabular insuficient sau sărac.
• Acesta nu reușește să înțeleagă ceea ce citește.
• Micuțul nu reușește să analizeze și să tragă concluzii de pe urma textelor mai dificile.

Pacienții cu dislexie tind să fie conștienți de problema lor, ceea ce explică de ce ei au frecvent o stimă de sine scăzută și suferă de anxietate sau chiar depresie.

Care sunt cauzele dislexiei?

Acum că ai descoperit ce este dislexia, cu siguranță vrei să afli care sunt cauzele sale. Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus, trebuie să analizăm situația pas cu pas.

1. Cum reușim să citim și să scriem cuvinte?

Abilitatea de a scrie și a citi este, de obicei, explicată cu ajutorul modelului de traseu dual (dual-route model). Conform acestui model, pentru a putea scrie un cuvânt putem:

• Să-l recuperăm din memorie, în cazul în care îl cunoaștem deja. Această variantă poartă numele de „traseu lexical” și are la bază depozitul lexical de ortografie vizuală. Mai exact, observăm modul în care un cuvânt este scris și, bazându-ne pe acest aspect, depozităm informații în memorie. După ce am învățat cum se scrie un cuvânt anume (de pildă, „baie”), de fiecare dată când vom dori să-l scriem, îl vom căuta în „depozitul de cuvinte” al memoriei noastre.
• Să convertim fonemele cuvântului respectiv în grafeme. Acest lucru presupune să transformăm sunetele în reprezentări grafice care corespunzătoare. Apelăm la această variantă atunci când trebuie să scriem cuvinte noi. Abilitatea de a converti foneme în grafeme este dobândită în primii ani de copilărie. Învățăm, de pildă, că litera B corespunde unui sunet specific, iar litera S corespunde altuia. Astfel, devenim capabili să scriem cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodată. Este foarte simplu: reținem sunetele care alcătuiesc cuvintele și apoi le reprezentăm grafic. Această teorie are la bază cele mai recente descoperiri făcute cu ajutorul imagisticii cerebrale, existența unei baze anatomice fiind deja demonstrată.

2. Ce se întâmplă în creier?

Ca să înțelegi ce este dislexia, trebuie să reții faptul că această boală slăbește legăturile dintre regiunile creierului asociate limbajului.

3. Ce regiuni ale creierului sunt asociate limbajului?

Prima regiune asociată limbajului este zona Broca. Aceasta este localizată în lobul frontal al emisferei dominante. Pentru majoritatea populației, este vorba de cea stângă, dar zona Broca este localizată în emisfera dreaptă la unele persoane stângace.

Printre altele, aceasta este responsabilă de articularea cuvintelor, de numirea obiectelor și de lectura tăcută.

Cea de-a doua regiune importantă este aria Wernicke, localizată între lobul frontal și cel parietal al emisferei dominante. Aceasta face posibilă recunoașterea cuvintelor vorbite. Secvențele care formează cuvinte sunt depozitate aici.

Nu în ultimul rând, există o regiune asociată cortexurilor parietale și occipitale a cărei funcție este formarea cuvintelor.

Câte tipuri de dislexie există?

• Dislexia fonologică: Persoanele cu acest tip de dislexie merg pe calea vizuală. Mai exact, ele citesc cuvintele într-un mod „vizual”. Astfel, cei afectați pot citi cu ușurință cuvinte pe care le cunosc deja, însă le este imposibil să citească cuvinte noi.
• Dislexia superficială (vizuală): În acest caz, pacienții merg pe calea fonologică. Ei citesc cuvintele silabă cu silabă. Așadar, aceștia întâmpină dificultăți când întâlnesc un cuvânt a cărui pronunție diferă de scrierea sa.
• Dislexia adâncă sau mixtă: Acesta este cel mai grav tip de dislexie, ambele căi fiind afectate. Drept consecință, pacientului îi este foarte greu să citească toate cuvintele. El comite erori ortografice multiple și deseori chiar încurcă sensurile cuvintelor.

Tratament

Pe lângă a ști ce este dislexia, trebuie să iei în calcul și toate soluțiile disponibile. Tratamentul pentru dislexie este esențial pentru a reduce riscul de probleme academice și emoționale pe termen lung. De fapt, s-a demonstrat că tratamentele reabilitante au un impact pozitiv asupra copiilor.

În general, tratamentele pentru dislexie constau în:

• Învățare împreună cu pedagogi specializați
• Sesiuni cu un logoped
• Predare monitorizată a tehnicilor de studiu
• Exerciții pentru a consolida lecțiile predate în clasă

Susținerea familială joacă un rol esențial în ceea ce privește tratarea dislexiei. Copiii trebuie să fie motivați să progreseze pe plan academic și personal.

Micuții au nevoie și de activități care să consolideze ceea ce învață. Astfel, tehnicile lor de studiu se vor îmbunătăți, în special cele care vizează cititul și scrisul.

Un alt aspect important este încurajarea copiilor să participe la activități care le cresc stima de sine (sporturi sau alte activități extrașcolare), astfel încât să își îmbunătățească dispoziția. Însă dacă cel mic suferă de anxietate sau depresie, este cazul să ceri ajutorul unui medic.