Disciplina pozitivă: ce este și cum să o aplic copiilor mei?

Scris și verificat de psihologul Elena Sanz

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Dacă sunteți părinți, una dintre primele voastre sarcini este să vă întrebați ce vreți să obțineți din procesul de parenting. Care sunt obiectivele și așteptările voastre? Așa veți putea selecta un stil educațional care se potrivește familiei voastre. Dacă vreți să creșteți un copil autonom, hotărât, fericit, cu inteligență emoțională și care se bucură de o legătură sănătoasă și puternică cu părinții, disciplina pozitivă este alegerea ideală.

Această abordare parentală se îndepărtează de metodele tradiționale autoritare, bazate pe pedepse și relații familiale ierarhice. În schimb, promovează legătura emoțională dintre părinți și copii, respectul reciproc și dezvoltarea abilităților sociale și a resurselor personale care le permit să devină adulți sănătoși și funcționali.

Sună bine, nu? Adevărul este că numeroase investigații susțin că aceste practici educaționale sunt una dintre cele mai bune alternative disponibile. Totuși, nu este o cale ușoară: necesită doze mari de răbdare, perseverență și muncă.

Nu există comenzi rapide, dar rezultatele vor vorbi de la sine.

Ce este disciplina pozitivă?

Disciplina pozitivă include un set de practici parentale democratice care ne permit să ghidăm și să însoțim dezvoltarea copiilor din dragoste și respect. Acest curent educațional a fost promovat în principal de către psihologul Jane Nelsen și poate fi aplicat de părinți, educatori și oricine joacă un rol important în viața unui copil.

Pentru a înțelege mai bine pe ce se bazează, vă împărtășim câteva dintre principiile și obiectivele sale fundamentale:

• Dezvoltarea sentimentului de apartenență la copil. Copiii răspund mai bine și sunt mai dispuși să coopereze dacă există o legătură cu figurile de autoritate și dacă simt mediul (acasă sau la școală) ca fiind al lor.
• Respect, amabilitate și fermitate în educația parentală. Disciplina pozitivă respinge autoritarismul și agresiunea împotriva copiilor, dar nu promovează permisivitatea. Puteți să stabiliți limite într-un mod sănătos și iubitor.
• Autonomia copiilor. Scopul final va fi acela de a îndruma copiii să se descurce singuri, să aibă propriile criterii și să dispună de o cantitate suficientă de resurse personale.
• Încurajarea și întărirea pozitivă. Accentul este pus pe comportamentele pe care vrem să le predăm și nu pe sublinierea comportamentelor rele. Se analizează motivul din spatele unui „comportament rău” și se caută soluții.
• Comunicarea și empatia. Ele sunt baza pentru crearea unei legături de dragoste și respect reciproc.

Cum se aplică disciplina pozitivă copiilor?

Dacă reușiți să interiorizați aceste principii și să le transformați într-un stil de viață, practica va veni de la sine. De exemplu, dacă îi spuneți celui mic că prioritatea este respectul reciproc, veți aborda crizele de furie cu calm, nu cu țipete.

Este normal ca la început să nu știți de unde să începeți să aplicați aceste principii. Prin urmare, iată câteva sugestii!

Descoperiți și: Cele mai frecvente 5 greșeli în educația copiilor

Clarificați așteptările

Este important ca cei mici să știe ce se așteaptă de la ei pentru a se comporta în consecință. Prin urmare, explicați-le care sunt așteptările în fiecare situație.

Folosiți un limbaj simplu, adecvat vârstei. „Trebuie să fii organizat” este o expresie prea ambiguă. Mai bine folosiți „trebuie să-ți ridici jucăriile când termini”.

De asemenea, este necesar să anticipați situațiile. Dacă, de exemplu, aveți de gând să mergeți la restaurant, îi puteți explica celui mic că trebuie să stea la masă și că trebuie să vorbească încet pentru a nu deranja alte persoane.

Oferiți explicații rezonabile

„Pentru că așa am spus” nu este suficient dacă ceea ce ne dorim este ca cei mici să învețe, nu doar să se supună. Când oferiți un ghid sau stabiliți o regulă, copilul trebuie să știe și să înțeleagă de ce. Acest lucru îl va face mult mai dispus să colaboreze.

„Trebuie să plecăm din parc acum ca să avem timp să luăm cina și să ne culcăm la ora stabilită. Așa nu îți va fi somn mâine la școală.” este o explicație simplă, dar necesară. Acest lucru nu înseamnă că cel mic va accepta de bunăvoie să se întoarcă acasă, dar îl va ajuta să se simtă luat în considerare și va înțelege că este spre binele lui.

Stabiliți consecințe, nu pedepse

În disciplina pozitivă, pedeapsa, umilirea sau agresivitatea nu își au locul. Pentru ca un copil să învețe dintr-un „comportament rău” nu este necesar să țipați la el sau să-i dați o lecție. Aplicarea consecințelor logice și naturale este mai sănătoasă și mai eficientă.

Consecința trebuie să fie direct legată de comportamentul lui și trebuie să transmită o lecție. Dacă cel mic nu mănâncă legumele și îi luați telefonul mobil, nu va învăța nimic.

Consecințele naturale sunt cele care apar fără interferența adulților și permit învățarea prin cauză și efect. De exemplu, dacă cel mic nu își ridică jucăriile, nu le găsi data viitoare când va dori să se joace. Sau le va călca accidental și le va rupe. Acest lucru îl învață în mod natural să fie atent și organizat.

Consecințele logice sunt stabilite de adulți, dar îndeplinesc cei doi parametri menționați. Dacă cel mic se joacă cu mingea în interiorul casei după ce i s-a spus să nu facă acest lucru, mingea poate fi indisponibilă pentru câteva zile.

Înțelegeți ce înseamnă comportamentul copiilor

Ca adulți, avem tendința să ne concentrăm doar pe bine sau rău, dar nu ne oprim să înțelegem ce arată comportamentul copilului. Comportamentul greșit poate indica faptul că cel mic caută atenție pentru că simte că îi lipsește, că este frustrat sau supărat sau că trece printr-o situație complicată.

Identificarea cauzelor, înțelegerea și empatizarea sunt esențiale atunci când se aplică o educație parentală respectuoasă și pozitivă. Înțelegeți copilul, validați-i emoțiile și găsiți soluții care să-l ajute în ceea ce încearcă să comunice. Acest lucru va fi mult mai sănătos și mai eficient decât să-l mustrați pentru comportamentul său nepotrivit.

Încurajați comportamentele adecvate

Concentrarea asupra comportamentelor pozitive este una dintre cele mai eficiente metode ale disciplinei pozitive. Pentru aceasta, trebuie să promovăm un comportament bun, explicând ce așteptăm de la copil și răsplătindu-i demersurile. De exemplu, putem folosi diagrame de modificare a comportamentului.

De asemenea, este necesar să ne obișnuim cu expresiile pozitive. În loc să spunem „nu țipa”, putem spune „vorbește mai încet”. Dacă cel mic a desenat pe paginile unui manual, îi vom da o coală de hârtie și îi vom spune „folosim aceste foi pentru a picta”.

Descoperiți: De ce copiii japonezi sunt ascultători și bine educați?

Promovați autonomia și achiziția de resurse

În cele din urmă, este esențial să petreceți timp dotând copiii cu instrumente și resurse care îi ajută să devină autonomi. Unele dintre cele mai importante aspecte pot fi următoarele:

• Asertivitate și abilități sociale, astfel încât să învețe să comunice și să interacționeze respectuos și eficient.
• Inteligența emoțională, astfel încât să își poată înțelege emoțiile și să le gestioneze corespunzător.
• Autonomia și stima de sine, oferindu-le sarcini și responsabilități mici pe care să și le asume și să le îndeplinească singuri.
• Utilizarea resurselor pentru a-i ajuta să se echilibreze în vremuri dificile: de exemplu, respirația, colțul de liniște sau termometrul emoțional sunt alternative simple și foarte utile.

Disciplina pozitivă aduce beneficii întregii familii

Disciplina pozitivă este foarte benefică pentru copii, deoarece aceștia cresc sănătos din punct de vedere emoțional, siguri pe sine și autonomi. Este benefică și pentru părinți, deoarece îi ajută să se conecteze cu copiii lor, să creeze legături puternice și să evite multe conflicte și situații neplăcute acasă.