9 dintre cele mai nocive soiuri de pește
Verificat și aprobat de nutriționistul Maria Patricia Pinero Corredor
Peștele este unul dintre cele mai sănătoase alimente. Cu toate acestea, anumite specii sunt mai degrabă dăunătoare și ar trebui evitate. Află din rândurile de mai jos care sunt cele mai nocive soiuri de pește.
1. Somnul este unul dintre cele mai nocive soiuri de pește
Somnul este un pește care poate atinge dimensiuni foarte mari. Însă, pentru a grăbi procesul de creștere, anumiți piscicultori îl hrănesc cu hormoni.
Somnul provine, în general, din țările asiatice. Îți recomandăm să alegi opțiuni mai sănătoase.
2. Macroul
Macroul este unul dintre cele mai nocive soiuri de pește deoarece conține cantități ridicate de mercur.
Din păcate, organismul nu este capabil să elimine mercurul, drept pentru care acesta continuă să se acumuleze în corp. Acest metal este dăunător și poate cauza diverse boli.
3. Tonul negru
Tonul negru conține foarte mult mercur. Din păcate, tonul crescut în habitatul său natural se găsește foarte greu, deoarece acest soi este pe cale de dispariție.
Peștele disponibil în comerț provine din ferme piscicole speciale, în care peștii sunt hrăniți cu antibiotice și hormoni. Prin urmare, carnea lor este bogată în mercur.
Adulții nu trebuie să depășească 100 g pe lună. Tonul negru nu este recomandat copiilor.
4. Tilapia
Tilapia este un pește foarte gras. Acesta are o concentrație a grăsimilor dăunătoare la fel de ridicată ca a șuncii, de exemplu.
Dacă este consumat în cantități foarte mari, tilapia mărește nivelul de colesterol rău (LDL) și crește sensibilitatea organismului la alergeni.
Dacă suferi de boli cardiace, astm sau artrită, încearcă să eviți consumul de tilapia.
5. Țiparul
Țiparul este un alt pește foarte gras. Acesta absoarbe tot felul de reziduuri din apă. Prin urmare, nivelul de toxine din speciile americane este foarte ridicat.
Totodată, țiparul de pe teritoriul Europei conține cantități mari de mercur. Adulții nu ar trebui să depășească 300 de grame pe lună, iar copiii 200.
6. Pangasius
Unul dintre cele mai nocive soiuri de pește este și Pangasius, o specie crescută în Vietnam, în râul Mekong. Acesta este considerat unul dintre cele mai contaminate râuri din întreaga lume.
Având în vedere cele menționate, Pangasius conține niveluri ridicate de mercur, nitrofural și polifosfați. Mercurul este periculos, așa cum am explicat mai sus, iar celelalte două substanțe sunt cancerigene. Evident, este recomandat să eviți consumul acestui pește.
7. Tilefish
Tilefish este specia de pește cu cel mai ridicat nivel de mercur. Prin urmare, acesta nu este recomandat femeilor și copiilor.
Bărbații nu ar trebui să depășească un consum de maxim 100 de grame pe lună.
8. Escolar
Escolarul conține gempilotoxină, o substanță asemănătoare cerii, care oferă cărnii un gust uleios. Această substanță nu se digeră în organism. Astfel, chiar dacă nu este foarte toxic, escolarul poate îngreuna digestia.
Pentru a reduce cantitatea de gempilotoxină, îți recomandăm să prăjești acest pește sau să îl prepari la grătar. Dacă ai probleme digestive, este mai recomandat să optezi însă pentru alte specii.
9. Sebastes (peștele pietrar)
Peștele pietrar conține foarte mult mercur. De multe ori, acesta este vândut ca Pangasius sau ca alte specii de pește mai ieftine.
În orice caz, este indicat să te îndrepți către opțiuni mai sănătoase.
Peștele proaspăt este cel mai bun
Este important de reținut faptul că peștele proaspăt are ochii transparenți, coada tare și solzii umezi și sticloși. Dacă peștele „proaspăt” pe care l-ai cumpărat are coada moale, atunci nu este chiar atât de proaspăt pe cât credeai.
În plus, îți poți da seama dacă peștele este proaspăt după aripioare. Dacă acestea sunt uscate, iar acele lor sunt gri, și nu roșii, probabil că peștele nu este proaspăt.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- FDA. FDA/EPA. (2004). Advice on What You Need to Know About Mercury in Fish and Shellfish. Recuperado el 7 de marzo de 2021. https://www.fda.gov/food/metals-and-your-food/fdaepa-2004-advice-what-you-need-know-about-mercury-fish-and-shellfish
- Gracia, L., Marrugo, J. L., & Alvis, E. (2010). Contaminación por mercurio en humanos y peces en el municipio de Ayapel, Córdoba, Colombia, 2009. Revista Facultad Nacional Salud Pública. https://www.redalyc.org/articulo.oa?id=12016346003
- Heo, H. C., Lim, Y. H., Byun, Y. S., & Sakong, J. (2020). Mercury concentration in shark meat from traditional markets of Gyeongsangbuk-do, South Korea. Annals of occupational and environmental medicine, 32, e3. https://doi.org/10.35371/aoem.2020.32.e3
- H. H. Huss. (1998). El Pescado Fresco : Su Calidad y Cambios de su Calidad. FAO Documento Tecnico de Pesca. https://www.fao.org/3/v7180s/v7180s00.htm
- Kerguelén, M. (2021). Condiciones de exposición de la población habitante de la cuenca del río Atrato (municipio de Turbo) y su relación con niveles de mercurio en cabello producto de la actividad de minería de oro. Facultad de Ciencias de la Salud.
- Lowenstein, J. H., Burger, J., Jeitner, C. W., Amato, G., Kolokotronis, S. O., & Gochfeld, M. (2010). DNA barcodes reveal species-specific mercury levels in tuna sushi that pose a health risk to consumers. Biology Letters. https://doi.org/10.1098/rsbl.2010.0156
- Olivero, J., Mendonza, C., & Mestre, J. (1995). Mercurio en cabello de diferentes grupos ocupacionales en una zona de miner??a aurifera en el Norte de Colombia. Revista de Saúde Pública. https://doi.org/10.1590/S0034-89101995000500006
- Ortega, M. (2014). Niveles de plomo y mercurio en muestras de carne de pescado importado y local. Pediatría. https://doi.org/10.1016/S0120-4912(15)30135-X
- Polak-Juszczak L, Robak S. (2015). Mercury toxicity and the protective role of selenium in eel, Anguilla anguilla. Environ Sci Pollut Res Int. Jan;22(1):679-88. doi: 10.1007/s11356-014-3382-x. Epub 2014 Aug 8. PMID: 25099659.
- Righetti, M., Pascale, M., Giorgi, I., Forneris, G., Guarise, S., Tarasco, R., Arsieni, P., Abete, M. C., & Prearo, M. (2014). Livelli di contaminazione da cadmio, mercurio e piombo in siluri (Silurus glanis) pescati lungo il bacino idrografico del Fiume Po. Italian Journal of Freshwater Ichtyology, 1(1), 310–310. http://www.aiiad.it/ijfi/index.php/ijfi/article/view/71
- Rodríguez, M., Gutiérrez, Á. J., Rodríguez, N., Rubio, C., Paz, S., Martín, V., Revert, C., & Hardisson, A. (2018). Assessment of mercury content in Panga (Pangasius hypophthalmus). Chemosphere, 196, 53–57. https://doi.org/10.1016/j.chemosphere.2017.12.137
- Simopoulos AP. (2002). The importance of the ratio of omega-6/omega-3 essential fatty acids. Biomed Pharmacother. 2002 Oct;56(8):365-79. doi: 10.1016/s0753-3322(02)00253-6. PMID: 12442909.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.