Cercul de la Viena și importanța sa pentru lumea modernă

Cercul de la Viena a fost o mișcare științifică și filozofică fondată în 1921 de Moritz Schlick în orașul austriac care îi poartă numele. Era alcătuit dintr-un grup extraordinar de filozofi, matematicieni și oameni de știință care se întâlneau în mod regulat pentru a dezvolta și propaga o viziune științifică asupra lumii.

Cunoscut sub numele inițial de Cercul de la Viena pentru Concepția Lumii Științifice, această mișcare a fost preocupată în primul rând de logica științei. Prin urmare, s-a propus crearea unui limbaj comun în cadrul tuturor științelor, bazat pe fizică și promovat de filozofie.

În plus, mișcarea considera că obiectivul filozofiei ca disciplină era să facă distincția între ceea ce este știință și ceea ce nu este. Să vedem în detaliu în ce a constat mișcarea și care a fost importanța ei în lumea modernă!

Fond

Noțiunea de adevăr a lui Aristotel

Pentru Aristotel, adevărul se referă la o corespondență între a spune și a fi. Aceasta înseamnă că a spune lucrurile așa cum sunt cu adevărat este sinonim cu discursul real.

Cercul de la Viena și-a însușit această noțiune, dar a reformulat-o, stabilind că adevărul este o corespondență între propoziții și fapte. Afirmațiile științifice pot fi verificate în măsura în care corespund faptelor sau observaţiile empirice trebuie să coincidă cu predicţiile făcute de ştiinţă.

Citiți mai mult: Ce este estetica în filozofie și ce studiază ea?

Empirism logic

Denumit și pozitivism logic sau neopozitivism, este un curent filozofic care limitează valabilitatea cunoașterii la empiric și verificabil. Această viziune este considerată extremă și mai sofisticată decât pozitivismul pur. Ea definește cunoștințele științifice drept descrierea precisă a modelelor teoretice invariante în timp și spațiu, elaborate pe baza fenomenelor observate.

Cercul de la Viena a promovat acest curent și a afirmat că nu există cunoștințe valide care să fie derivate exclusiv din rațiune sau a priori. Așadar, singurele afirmații adevărate sunt cele care pot fi testate și verificate prin dovezi obiective.

Revoluția fizicii

Contribuțiile lui Einstein la înțelegerea spațiului-timp și a gravitației, precum și la dezvoltarea mecanicii cuantice (explicațiile sale asupra structurii atomice și nucleare a realității), au fost elemente cheie pentru crearea acestei mișcări.

Logica matematică

Crearea logicii matematice de către Bertrand Russell și Alfred Whitehead în 1905, precum și investigațiile lui Gottlob Frege asupra naturii reprezentării lingvistice, au influențat crearea cercului de la Viena.

Aceste contribuții au dus la construirea unui limbaj logic care a permis analizarea conceptelor științifice și clarificarea problemelor filozofice.

Înființarea și dezvoltarea Cercului de la Viena

După cum am spus deja, Cercul a fost creat în 1921 de Moritz Schlick în orașul Viena. La începuturile sale, scopul a fost acela de a forma un grup informal de discuții pe teme științifice. Cu toate acestea, a ajuns să fie principalul nucleu ideologic al neopozitivismului logic și al filozofiei științei.

O mare parte dintre membrii săi erau fizicieni, matematicieni, oameni de știință și filozofi care împărtășeau interese comune în ceea ce privește filozofia în știință. Au respins metafizica academică care, până atunci, predomina în Europa centrală.

Printre membrii cei mai importanți putem aminti următorii:

• Otto Neurath
• Philip Frank
• Victor Kraft
• Felix Kaufmann
• Friedrich Weismann

Deși a fost fondat în 1921, abia în 1929 apare primul manifest oficial, intitulat The Scientific World View. Specialiștii au propus filozofia ca principal instrument de generare a unui limbaj comun pentru diferitele discipline științifice. Fondatorii mișcării au vrut să construiască o filozofie științifică.

Țintim către construirea unui limbaj științific care, evitând toate pseudo-problemele, va face posibilă stabilirea prognozei și formularea controlului prin observație.

Caracteristicile Cercului de la Viena

Pentru a înțelege mai bine în ce a constat această mișcare și care au fost cele mai semnificative contribuții ale ei, vă prezentăm mai jos principalele sale caracteristici:

• Proiectul cercului de la Viena a fost de a construi o filozofie științifică.
• A respins metafizica și teologia. Construcția postulatelor sale se depărtează de empiric. A presupus că presupozițiile acestor discipline erau lipsite de sens, deoarece nu erau legate de fapte observabile.
• Viziunea membrilor despre realitate și știință a fost încadrată în pozitivismul logic. Logica simbolică a jucat un rol important în cunoașterea științifică.
• A susținut că sarcina filozofiei era de a-și clarifica propriile probleme.
• A influențat o mare varietate de discipline, cum ar fi fizica, matematica, geometria, biologia, psihologia și științele sociale.

Citiți și: Ce este ontologia: caracteristici și reprezentanți

Dizolvarea Cercului de la Viena

Cercul de la Viena a oferit contribuții și progrese importante atât în filozofie, cât și în alte ramuri ale științei. Cu toate acestea, ascensiunea la putere a lui Hitler și a forțelor antisemite a pus capăt acestei organizații.

Începutul dizolvării a avut loc în 1936, odată cu uciderea lui Moritz Schlick de către un fost student care simpatiza cu ideologia nazistă. Autorul crimei a fost închis, dar 2 ani mai târziu a fost eliberat, justificând că acțiunile sale au împiedicat propagarea doctrinelor dăunătoare și amenințătoare pentru națiune.

Această crimă, pe lângă ascensiunea ulterioară a nazismului, anexarea Austriei de către Germania și persecuția evreilor aveau să determine aproape toți membrii cercului de la Viena să decidă să fugă în diferite țări (de obicei, în SUA). Acolo aveau să dezvolte în continuare filozofia, dar nu ca grup.

În 1938, publicațiile cercului au fost interzise în Germania, iar un an mai târziu a fost publicată ultima lucrare a grupului, intitulată Enciclopedia internațională a științei unificate.

Astăzi, Cercul de la Viena reprezintă una dintre cele mai importante mișcări filozofice internaționale ale secolului al XX-lea. Contribuțiile sale au influențat dezvoltarea filozofiei analitice și a filozofiei științei.