Cu ce cuvinte poți consola o persoană îndoliată
Atunci când avem de-a face cu o persoană îndoliată, trebuie să fim foarte atenți la cuvintele pe care le folosim și la modul de a o aborda.
Este o perioadă foarte dificilă și vulnerabilă din punct de vedere emoțional. Contactul fizic este o condiție esențială în aceste situații.
Fiind o problemă foarte sensibilă, ne-am gândit să-ți oferim câteva sugestii de cuvinte de alinare, precum și o atenționare cu privire la momentele în care ar fi mai bine să nu spui nimic.
Uneori, din dorința de a ajuta, ajungem să facem exact opusul.
Cuvinte pentru o persoană îndoliată: „Dacă simți nevoia să plângi, fă-o”
Ce-ți spuneau toți când erai mic și izbucneai în lacrimi? „Nu plânge!” Dar atunci când erai trist? „Nu fi trist.”
Reprimarea emoțiilor nu este o alegere sănătoasă pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru o persoană îndoliată.
Trebuie să-i îngădui acelei persoane să-și exprime sentimentele dacă simte nevoia. Nu o lăsa să simtă că acest lucru nu este permis sau că trebuie să-și țină sub control emoțiile.
În această perioadă, cel mai bine este să o lași să plângă, să țipe, să se descarce în orice mod simte nevoia să o facă.
„Dacă ai nevoie de mine, sunt aici”
În completarea celor de mai sus, merită amintit că multe persoane fug de suferința lor. Nu pot suporta această durere și se izolează.
Nici această atitudine nu este benefică, deoarece o persoană îndoliată are nevoie de contact fizic. De o îmbrățișare sau pur și simplu de prezența unui om drag.
Nu este nevoie să spui nimic, chiar dacă tăcerea îți produce disconfort. Cel mai important lucru este să fii alături de persoana care suferă.
Astfel, dacă aceasta simte nevoia să vorbească sau să plângă, știe că are pe cineva aproape care o iubește și o sprijină.
Chiar dacă nu te simți confortabil, stai lângă ea. Unii oameni cred că doliul trebuie înfruntat de unul singur, dar nu este așa.
Crede-ne pe cuvânt, persoana respectivă are nevoie de tine acum mai mult decât oricând.
Citește și:
„Știu că atunci când te simți pregătit/ă, îți vei relua viața”
De ce ne place să le spunem oamenilor ce să facă? Cu replici precum „nu plânge” sau „acum trebuie să te gândești la viitorul tău”, încercăm să restructurăm viața persoanei respective și să-i spunem ce ar trebui sau nu ar trebui să facă.
În aceste momente dureroase, ultimul lucru care îl preocupă pe omul aflat în suferință este viitorul.
Nu trebuie să i se spună ce se va întâmpla sau ce ar trebui să facă, pentru că știe deja! Însă acum, atenția sa este concentrată numai asupra doliului.
Lasă situația să se rezolve de la sine. Nu renunța la persoana îndurerată, ci las-o să sufere în voie. Știe și ea ce trebuie să facă și va proceda așa cum crede de cuviință.
„Chiar nu știu ce simți”
Cu toții suntem obișnuiți să le spunem oamenilor care trec printr-o perioadă dificilă „Știu ce simți.”
Însă ceea ce nu înțelegem este că o modalitate mai bună de a ne arăta sprijinul este să rostim alte cuvinte, precum: „Înțeleg că este foarte greu pentru tine.” Replica „știu ce simți” poate provoca o reacție agresivă.
O persoană îndoliată este foarte sensibilă și este posibil ca tu să nu fi trecut niciodată prin asta.
Dacă repeți aceste cuvinte, de cele mai multe ori răspunsul este următorul: „Cum să știi ce simt eu? Ție nu ți s-a întâmplat niciodată așa ceva.”
Îți recomandăm și:
Pe cât posibil, trebuie să încercăm să evităm să rostim această replică și să îi dăm de înțeles persoanei în cauză că putem empatiza cu ea până la un anumit punct. Poate nu știm exact cât suferă, dar o înțelegem.
Până la urmă durerea trece. Trebuie să o respectăm din toate punctele de vedere, luând în calcul inclusiv perioada necesară pentru a o depăși. Nu este bine să ne prefacem că am trecut peste ea sau să presăm pe cineva să renunțe la doliu.
În anumite cazuri, pot trece săptămâni, luni sau chiar ani. Fiecare om este complex și unic.Tu de câte ori i-ai spus unei persoane îndoliate ce ar trebui să facă? De câte ori i-ai zis:„Știu ce simți”?
Acum știi că există metode mai potrivite de a-i oferi sprijinul și de a-i fi alături.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Freud, S. (1922). Mourning and Melancholia. The Journal of Nervous and Mental Disease. https://doi.org/10.1097/00005053-192211000-00066
- Motte, W. (2004). The Work of Mourning. Yale French Studies. https://doi.org/10.2307/3182517
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.