Descoperirea de sine: câteodată e bine să te pierzi

Uneori, descoperirea de sine nu este posibilă dacă nu te pierzi mai întâi. Acest lucru presupune să rupi anumite legături nocive, să evadezi din mediile opresive și să lași în urmă grijile care îți aduc numai stres și anxietate.

A te pierde nu înseamnă a te abate de la drumul tău în viață. Din contră, această acțiune este necesară pentru a redescoperi cine ești cu adevărat atunci când uiți asta, în momentele în care nu mai ai grijă de tine așa cum ar trebui.

Conform unui studiu interesant publicat în revista Psihologia azi (Psychology Today), creierul are nevoie de „vacanțe” periodice pentru a fi sănătos. În opinia noastră, fiecare dintre noi ar trebui să adopte această practică inedită pentru a facilita descoperirea de sine.

Nu este greu deloc. Pur și simplu trebuie să te izolezi pentru o perioadă scurtă de timp de lucrurile care te înconjoară, astfel încât să ai ocazia să faci descoperiri noi. În acest mod, vei vizualiza noi scenarii de viață care te vor ajuta să afli mai multe despre cine ești tu cu adevărat.

Descoperirea de sine implică mult curaj. Te simți pregătit să încerci?

Curajul de a te pierde pentru a te regăsi

Multe persoane își trăiesc întreaga viață fără a se „pierde” pe sine vreodată. Deși poate ne surprinde, realitatea este că acești indivizi nu sunt norocoși, deoarece ratează ocazii importante pentru a-și îmbogăți existența.

Ciclul unei vieți nu trebuie să fie o linie perfect dreaptă ce conduce spre un obiectiv clar definit și satisfăcător. Uneori este bine să ne rătăcim pe trasee laterale. Nu este neapărat rău să ajungem la răscruce de drumuri sau poate chiar să o luăm pe un drum greșit.

Viața noastră poate fi un veritabil labirint până când, dintr-o dată, descoperim fericirea și echilibrul mult visat. Nu este neobișnuit să ne pierdem de câteva ori și să fim nevoiți să redescoperim cine suntem înainte să reușim să ne împlinim visurile.

Descoperirea de sine implică acceptarea unor lecții importante.Nu trebuie să ne fie frică de schimbări deoarece acestea ne pot deschide uși noi, astfel încât să putem deveni mai „compleți”. Cu cât te maturizezi mai mult, cu atât vei dobândi mai ușor pacea interioară.

Când circumstanțele inhibă descoperirea de sine

În general, cu toții știm care sunt valorile, limitele, principiile, nevoile și obiectivele noastre. Însă din când în când se poate întâmpla ca aceste lucruri să devină treptat neclare, asemenea pietrelor de pe o plajă care sunt modelate de acțiunea valurilor mării. Când se întâmplă asta, descoperirea de sine devine esențială.

• La un moment dat, este posibil să nu te mai recunoști pe tine, să-ți uiți esența. Același lucru se poate întâmpla și în cazul stimei de sine și al personalității tale.
• Serviciul, familia și celelalte relații din viața ta pot crea situații de șantaj emoțional, presiune sau manipulare directă și indirectă. Din cauza acestor factori îți vei pierde treptat identitatea.
• Numai recunoscând această disonanță internă dintre cine ai fost cândva și cine ești acum vei putea realiza cât de periculos este să te lași influențat de ceilalți.

Deseori dorințele nu ni se pot împlini exact atunci când ne dorim. Avem obligații pe care trebuie să le respectăm, obiective care trebuie îndeplinite și persoane pe care trebuie să le îngrijim. Cheia reușitei este să realizăm un echilibru, să fim perfect conștienți de acțiunile noastre și să știm ce vrem și ce este benefic pentru noi.

Descoperă mai mult:

4 tipuri de familii toxice și trăsăturile lor

Descoperirea de sine presupune să te pierzi pentru a te „deconecta” și a reflecta

Persoanele care sunt supuse unui stres constant prezintă un nivel ridicat de anxietate. Acestea pot ajunge să piardă controlul asupra propriei vieți și să se lase manipulate de ceilalți. Ele se pot confrunta cu următoarele probleme:

• În general, creierul nu suportă un nivel excesiv de stres. Efectele cortizolului și ale neurotransmițătorilor (precum adrenalina) pot cauza pierderi de memorie și, în anumite momente, chiar „deconectări” de la realitate.
• Iată un exemplu concret: te urci într-un autobuz și, dintr-o dată, realizezi că ai uitat de ce te afli acolo. Acest simptom poate dispărea în câteva minute sau poate dura ore întregi. Însă această „deconectare” ajută creierul să se calmeze.
• Aproape constrângându-te, mintea ta te invită să-ți încetinești ritmul și să te distanțezi de situație.

Dar nu este indicat să-ți lași creierul să se „reseteze” forțat, ștergând amintiri și cauzând lapsusuri. Trebuie să te „deconectezi” voluntar, ca măsură preventivă. Descoperirea de sine nu trebuie să implice măsuri extreme.

Cum să te „deconectezi” într-un mod sănătos, pentru a facilita descoperirea de sine

Nu este nevoie să-ți golești portofelul și să-ți achiziționezi un bilet de avion sau să te aventurezi spre primul loc care îți vine în minte. De asemenea, nu trebuie să te distanțezi chiar de toată lumea. Nu închide uși care poate nu se vor mai redeschide niciodată!

Îți recomandăm:

Fii tu însuți ca să fii fericit!

• Ca să te pierzi pentru a te regăsi, trebuie să te pregătești corespunzător. Nu este vorba să fugi de viață, ci să te distanțezi pentru a te putea vindeca. Atunci când vei fi gata să revii, este esențial să ai un bilet de întoarcere la îndemână.
• Persoanele care vor să se „piardă pe sine” trebuie să știe clar ce vor să facă și care sunt lucrurile de care au nevoie în acest scop. Iată un alt exemplu concret: „Vreau să petrec weekendul singur, să mă relaxez, să reflectez și să pot lua o decizie”.
• Majoritatea celor din jurul tău te vor înțelege, iar cei care nu vor putea face asta nu vor avea de ales. Trebuie să înveți să te pui pe tine pe primul loc. Ai nevoie de un anumit timp rezervat pentru a fi „tu însuți”—acel sine pe care l-ai abandonat, l-ai pus deoparte sau poate chiar l-ai uitat.

Te pierzi ca să devii mai puternic, mai stăpân pe propria viață și mai sigur pe tine. Descoperirea de sine nu poate fi realizată decât astfel.