A fi tăcut nu înseamnă doar a nu vorbi
Verificat și aprobat de psihologul Bernardo Peña
A fi tăcut nu este sinonim cu a nu vorbi. Această acțiune aparent pasivă înseamnă mult mai mult. Absența cuvintelor nu este totuna cu absența comunicării. Deși aparent nu spunem nimic atunci când tăcem, în realitate în acest moment transmitem mesaje mai complexe decât bănuim.
Citește și:
Ceea ce poate nu ai conștientizat încă este că, deseori, irosim multe cuvinte degeaba. Scopul vorbelor de prisos este să ne permită să evităm fricile și nesiguranța care ne macină.
A fi tăcut = a fi singur?
Îți este frică de singurătate? Tăcerea este atât de dificilă pentru că ne face să ne simțim singuri. Poate te-ai obișnuit să fii mereu înconjurat de zgomot sau de alți oameni. Poate ai fost învățat că nu poți trăi fără o familie care să te susțină sau un grup de prieteni care să fie alături de tine și să te iubească.
Dacă ai asimilat aceste convingeri, cel mai probabil intri în panică de fiecare dată când te gândești la tăcere. Vorbitul te ajută să uiți de aceste frici.
Îți petreci timpul vorbind despre ceea ce ai făcut, ceea ce plănuiești să faci sau ceea ce ai vrea să se întâmple. Apoi, îți comunici dorințele și frustrările. A fi tăcut nu este o opțiune.
Majoritatea tindem să exprimăm tot ceea ce gândim prin cuvinte, dar rareori luăm în considerare posibilitatea de a tăcea.
Tăcerea ne oferă oportunitatea să reflectăm și să privim înlăuntrul nostru. Din păcate, oricât de atrăgătoare este această idee, este și înfricoșătoare.
Te sfătuim să citești:
Tăcerea te ajută să găsești soluții pentru numeroase probleme (de pildă, cum să trăiești singur). Prin intermediul ei, îți vei analiza greșelile într-un mod direct.
Dezvăluie-ți doar latura cea mai bună
Frica de singurătate, care ne obligă să vorbim chiar și atunci când nu este cazul, ne determină să le arătăm celorlalți doar latura noastră cea mai bună.
În acest scop, comunicăm prin intermediul cuvintelor, tăcerea lăsând impresia că avem o problemă. De dragul celorlalți, purtăm o mască. Uneori ajungem chiar să credem propriile noastre minciuni.
Dacă nu îți rezervi nici măcar o singură secundă pentru a-ți analiza gândurile, înseamnă că o anumită trăsătură de-a ta te nemulțumește.
Ești fericit? Cine ești cu adevărat? Aceste întrebări ar trebui să îți aducă un zâmbet pe buze, iar răspunsul pe are îl dai ar trebui să fie prompt.
Însă lucrurile nu stau probabil așa. Când a fost ultima dată când te-ai bucurat cu adevărat de momentul actual? Cuvintele îți permit să camuflezi obstacolele care îți ies în cale, dar ele pot produce și panică.
Bucură-te de tăcerea ta
Poate te-ai surprins vorbind cu tine însuți, inclusiv atunci când erai singur acasă. Nu poți ține sub control acest impuls. Vorbind cu tine însuți, eviți tăcerea cumplită pe care nu o suporți.
Închipuie-ți însă că ești într-o încăpere întunecată și goală, din care nu ai cum să ieși decât dacă devii perfect tăcut. La început, îți va fi greu. Vei începe să vorbești singur, vei plânge, vei țipa… Dar în cele din urmă, vei obosi.
De îndată ce rămâi fără cuvinte, nu mai ai încotro și taci. Când se întâmpla asta, descoperi următoarele lucruri:
- Vei deveni conștient de faptul că îți este frică să fii singur. În același timp vei realiza că, de fapt, nu ești niciodată singur. Te ai pe tine!
- Nu vei mai da vina pe ceilalți pentru ceea ce ți se întâmplă și vei începe să îți asumi răspunderea pentru greșelile pe care le-ai comis în trecut.
- Vei descoperi atât părțile bune, cât și cele rele ale situației și le vei înțelege.
- Vei conștientiza cât de inutil este să încerci să îi faci pe toți oamenii să te placă și să te comporți altfel decât ești în realitate. În curând vei accepta faptul că autenticitatea reprezintă cea mai bună deviză.
Tăcerea îți oferă noi motive să vorbești, te ajută să analizezi situația în care te regăsești și să îți înțelegi mai bine propriile reacții. Multe persoane acționează fără să gândească pentru că nu sunt obișnuite cu absența cuvintelor.
A fi tăcut este o calitate care îți oferă multe beneficii, așa că merită să o cultivi și tu.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Kraft, K. (1992). Inner Peace, World Peace: Essays on Buddhism and Nonviolence. New York: SUNY Press.
- Thibaut, S. K. (1996). Zen, la revolución interior. Buenos Aires: Troquel.
- Suzuki, D. T. (2006). ¿Qué es el zen? Madrid: Losada.
- Watts, A. (2003). El camino del zen. Barcelona: Edhasa.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.