Când nevoia de a plânge devine prea puternică

Nevoia mea de a plânge nu se naște din slăbiciune, din lipsa puterii de a mă opune ei sau din dorința de a da uitării tot ce am realizat până acum. Îmi vine să plâng tocmai pentru că am fost foarte puternic și acum simt nevoia să mă eliberez.

Unii oameni încă mai consideră că un om care plânge este slab. Poate chiar tu te cerți singur atunci când îți dau lacrimile din cauza circumstanțelor dificile în care te afli.

Treci prin greutăți nenumărate, ești stâlpul de rezistență al întregii familii, stai în picioare chiar și atunci când totul în jurul tău se dărâmă. Te forțezi întotdeauna să fii puternic, chiar dacă simți că nu mai poți.

Chiar și cel mai rezistent copac poate fi măturat de un tsunami

Când plângi, te eliberezi. Este un lucru perfect normal. Chiar și cel mai rezistent copac poate fi doborât de un tsunami. Nu ești de piatră și ai îndurat deja multe până acum. 

Cea mai proastă decizie este să te abții din plâns, să-ți înghiți lacrimile și să te prefaci că nu ai nevoie să le verși. Știi și tu că, mai devreme sau mai târziu, ele tot vor cădea. Oricât ai amâna momentul, acesta tot va veni. Nimeni nu poate fi puternic în fiecare zi a vieții sale, mai ales când simte că toate s-au întors împotriva sa.

Așa că plângi! Scoate din tine toată furia, frustrarea și oboseala pe care le-ai acumulat. Te vei simți mult mai bine la final. Până la urmă, toți avem nevoie de o eliberare.

Este important să fii rezilient. Însă trebuie să găsești și o modalitate de a te elibera de presiunea care te sufocă. Acceptă această realitate și nu te forța atât de mult să fii perfect.

Nevoia de a plânge este provocată de stres

Nevoia de a plânge după o perioadă dificilă este rezultatul stresului acumulat în tot acel timp. Chiar dacă nu ne place, stresul este prezent în multe situații din viețile noastre.

Stresul apare mereu atunci când ne așteptăm mai puțin. Uneori, această stare emoțională ne obligă să încetinim un pic sau să renunțăm la anumite obligații.

În caz că nu știai, stresul are trei etape distincte pe care trebuie să știi să le identifici. În acest fel, vei reuși să gestionezi mult mai bine situațiile dificile.

Etapa de alarmare

În această etapă, se activează reacția de fugă, care te avertizează că te confrunți cu un pericol. În aceste clipe nu gândești, doar acționezi.

Te-ar putea interesa și:

Cele 5 stadii ale suferinței și cum să le depășești

Etapa de rezistență

Dacă etapa anterioară durează foarte mult timp, treci la faza următoare, în care te pregătești pentru ce te așteaptă, indiferent ce ar fi. Încerci să te menții puternic, dar până la urmă obosești.

Etapa de epuizare

Situația care ți-a provocat stres nu a dispărut, dar etapa anterioară te-a secătuit de puteri.

Abia acum ajungi în punctul în care ai nevoie să plângi pentru a te bucura de acea eliberare necesară după o perioadă atât de lungă în care ai fost puternic.

Stabilește anumite limite

Dacă te confrunți cu o situație nouă, prin care nu ai mai trecut până acum, este greu să iei măsuri pentru a o preveni. Prin urmare, este necesar să stabilești niște limite, să te pui pe tine însuți pe primul loc și să nu oferi mai mult decât îți stă în putere.

Te-ar putea interesa și:

Plânsul și lacrimile – 6 informații surprinzătoare

• Dacă ești părinte, te afli într-o poziție de autoritate sau ai o anumită responsabilitate, îți pui atât de multe poveri pe umeri, încât ajungi să te scufunzi.
• Ești un om, nu o mașinărie. Ai anumite limite.
• Tocmai de aceea este bine să fii atent la etapele de mai sus pentru a renunța la lucrurile care te afectează în mod negativ.
• Dacă spui „stop” la timp, îți vei da seama cât de departe poți merge.

Totuși, mai există un lucru foarte important pe care trebuie să înveți să-l faci. Trebuie să accepți că nu poți fi întotdeauna peretele de care se sprijină cei din jur, luminița care îi călăuzește pe toți.

Îngăduie-ți să fii slab, să plângi, să te prăbușești. Numai așa vei putea să te ridici iar la suprafață și să iei măsuri pentru a te proteja și a evita să cazi iar în extreme.

Numai tu știi cât poți duce. Însă nu este cazul îți golești toate rezervele. Dacă nu poți face ceva, nu se întâmplă nimic rău. Nevoia de a plânge este un lucru benefic, care te ajută.