Satul fără bolnavi de cancer: care este secretul?

Cancerul reprezintă una dintre principalele preocupări ale societății contemporane. Specialiștii în știință și medicină încearcă să-i descopere mecanismele, nu doar pentru a preveni această boală, ci și pentru a oferi numeroșilor bolnavi de cancer mai multe opțiuni de tratament.

Oricât de incredibil ar părea, există un anumit „tip” de persoane pentru care cuvântul „cancer” nu prezintă nicio amenințare.

În articolul de azi te invităm să afli despre ce oameni este vorba și despre locul minunat în care locuiesc aceștia: Valea Vilcabamba din Loja, Ecuador, un sat în care nu există bolnavi de cancer.

Te-ar putea interesa și:

Este cancerul o boală ereditară?

Satul fără bolnavi de cancer

Pentru început, este necesar să îți vorbim despre o afecțiune genetică unică: sindromul Laron.

Sindromul Laron este o boală rară, ereditară, care provoacă un deficit de creștere. În plus, această trăsătură genetică oferă 100% imunitate împotriva cancerului și a diabetului.

Să vedem despre ce este vorba.

350 de oameni cu sindromul Laron în întreaga lume

Sindromul Laron a fost descoperit pentru prima dată la începutul anilor 1950 de către Zvi Laron, un medic din Israel. Acestuia i-a atras interesul un grup de pacienți dintr-un sătuc din țara sa, care aveau înălțimi foarte mici.

Statura mică era însoțită de o stare excelentă de sănătate. Acești oameni puteau mânca orice fără a se îmbolnăvi de diabet și niciunul dintre strămoșii lor nu a suferit de cancer.

După mai bine de 30 de ani de cercetări, medicul și-a publicat descoperirile cu privire la mecanismele acestui sindrom bizar. În linii mari, acestea sunt cele mai importante informații dezvăluite:

• Sindromul Laron afectează 350 de oameni la nivel mondial. Dintre aceștia, cei mai mulți locuiesc în Valea Vilcabamba din Loja, Ecuador. Ceilalți trăiesc în Israel și în unele țări mediteraneene.
• Persoanele cu acest sindrom sunt foarte mici de statură: rar depășesc 1 m.
• Pe lângă statură, cei afectați împart și anumite trăsături fizice.
• La originea sindromului stă un deficit de hormoni de creștere.

Deși hormonul creșterii GH este produs în cantități normale, lipsa unui alt hormon IGF-1, asociat cu secreția de insulină, împiedică distribuția egală a acestuia în tot corpul.

• Sindromul poate fi transmis doar atunci când ambii părinți sunt purtători ai acestei gene.

Sindromul Laron împiedică dezvoltarea cancerului și a diabetului

Persoanele cu această afecțiune genetică duc o viață normală. În afară de statura redusă, aceștia nu suferă de boli sau de alte probleme fizice.

Efectul este atât de puternic încât mulți medici sunt surprinși de faptul că, deși multe dintre ele au o alimentație necorespunzătoare, bogată în grăsimi, dulciuri și prăjeli, aceste persoane nu se îmbolnăvesc de diabet sau de cancer.

De când a fost descoperit sindromul Laron, niciuna dintre persoanele afectate nu a fost diagnosticată cu aceste două boli. Cauzele ar putea fi următoarele:

• Un rol esențial îl au ficatul și hormonul care încetinește secreția hormonului de creștere.
• IGF-1 nu ajută numai la creșterea și dezvoltarea copiilor, ci continuă să stimuleze diviziunea celulară după ce aceștia ajung la maturitate, facilitând, în anumite cazuri, dezvoltarea cancerului.
• Persoanele care au sindromul Laron sunt mai sensibile la insulină, fapt care încetinește instalarea diabetului sau a altor probleme metabolice.
• Cu toate acestea, copiii afectați nu se dezvoltă așa cum ar trebui.
• Însă odată ajunși la vârsta maturității, deficitul de hormon IGF acționează ca un agent protector excelent împotriva a două dintre cele mai răspândite boli ale societății contemporane: cancerul și diabetul.

Citește și:

Cercetătorii au descoperit vaccinul împotriva tumorilor canceroase

O provocare pentru știință și o speranță pentru persoanele cu sindromul Laron

Deși nu dezvoltă cancer sau diabet, viețile oamenilor cu sindromul Laron nu sunt chiar extrem de fericite.

Istoricii cred că aceștia sunt descendenți ai evreilor sefarzi spanioli care s-au convertit la creștinism și au emigrat în America de Sud în secolul al XVI-lea.

Oricum ar fi, aceste persoane au fost nevoite să suporte batjocura și stigmatul de a fi „diferite.”

În prezent, oamenii de știință încearcă să descopere mecanismul acestui hormon pentru a-l imita și a produce un medicament revoluționar care întârzie dezvoltarea cancerului.

Până acum, experimentele s-au realizat doar în laboratoare.

Există o speranță pentru persoanele afectate de sindromul Laron. Dacă un copil este diagnosticat la timp, el poate primi o formă sintetică a hormonului IGF-1. Problema este costul procedurii: în jur de 20.000 de dolari pe an.

Puțini oameni își permit această sumă. Să sperăm că pe viitor se vor descoperi noi soluții pentru locuitorii acestui sătuc, dar și un leac pentru numeroșii bolnavi de cancer.