Urinatul în pat la copii – cauze și tratament
Urinatul în pat (numit de către medici și psihologi enurezis nocturn primar sau incontinență urinară) se referă la incapacitatea micuților de a-și controla vezica urinară. Ca rezultat, aceștia urinează în somn.
Există și cazuri de urinat involuntar în timpul zilei. Dacă ești părinte, informațiile pe care urmează să ți le prezentăm îți vor fi foarte utile. Care sunt cauzele ce determină urinatul în pat și cum poate fi remediată această problemă?
Citește în continuare și vei afla!
Ce este urinatul în pat?
Urinatul în pat reprezintă eliminarea involuntară de urină în cazul copiilor cu vârsta peste patru ani.
De obicei această problemă apare în timpul somnului, însă unii copii pot urina involuntar și atunci când nu dorm. În acest articol îți vom vorbi însă doar despre micuții care urinează involuntar atunci când dorm.
Controlul mișcărilor intestinale și al vezicii urinare sunt abilități pe care copilul le dobândește pe măsură ce crește. Aceste mecanisme ajung la maturitate atunci când copilul împlinește 15-18 luni.
Mai mulți factori pot influența controlul asupra defecației și urinării, precum lăsarea copilului să meargă la toaletă singur sau eliminarea scutecelor din rutina zilnică a acestuia.
Îți recomandam și:
Faza de învățare
La 15-18 luni, copilul ar trebui să fie deja capabil să urineze singur, sau cel puțin ar trebui să fie în faza de învățare. Există o mare varietate de trucuri folosite de părinți pentru a-și învăța copiii să folosească olița.
Unul dintre acestea ar fi înlocuirea scutecelor cu o pereche de chiloței, astfel încât micuții să vadă cât de neplăcut este să fii ud. Medicii pediatri, diverse cărți, dar și bunicii, pot oferi sfaturi foarte utile în această fază.
Dacă micuțul se maturizează corespunzător și reușește să deprindă lecțiile date de părinții săi, acesta va deveni „un băiat sau o fetiță mare” și va începe să folosească toaleta asemenea unui adult. Asta înseamnă ca își va anunța părinții de fiecare dată când are nevoie să urineze.
Studiile arată că, în jurul vârstei de patru-cinci ani, majoritatea copiilor își pot controla vezica urinară și nu mai au nevoie de ajutorul unui adult pentru a folosi toaleta.
Regresia
Există posibilitatea ca un copil să nu învețe să-și controleze vezica urinară și să nu poată să folosească olița nici după numeroase încercări.
Această problemă poate apărea în special pe timp de noapte, copilul nerealizând că trebuie să urineze și regresând la faza în care era bebeluș și era protejat de scutece.
Printre consecințele posibile ale acestei probleme se numără cearceafuri și pături ude de urină, plâns, coșmaruri și multe griji pentru părinți.
De obicei, urinatul în pat se instalează în jurul vârstei de cinci ani, putând apărea în fiecare seară sau cu pauze. În cazurile cele mai grave, problema poate continua până în perioada adolescenței.
Posibile cauze
Urinatul în pat la copii poate fi cauzat de următorii factori:
- O vezică urinară mică (în special dacă micuțul are tendința să urineze foarte des în timpul zilei)
- Copilul nu a învățat să meargă la oliță în mod corespunzător
- Stres, nervozitate, anxietate, schimbări în cămin, separare de părinți, probleme la școală sau certuri cu frații
- Învățarea copilului să meargă la oliță prea devreme sau prea târziu
Remedii
Urinatul în pat poate fi remediat atât prin mijloace psihologice, cât și medicamentoase. Problema poate fi tratată atât timp cât cauzele ei sunt cunoscute.
Mai întâi însă este esențial ca părinții să-și păstreze cumpătul, să nu devină mânioși și să nu-și pedepsească copilul sau să țipe la acesta.
Nu uita, urinatul în pat are un impact psihologic negativ asupra copilului, putând cauza depresie, rușine, timiditate, o stimă de sine scăzută și altele. Dacă părinții ceartă copilul, situația nu se va îmbunătăți, ci se va agrava.
Pentru a învinge urinatul în pat este nevoie de multă răbdare și de o disponibilitate de a înțelege circumstanțele copilului și de a-i oferi acestuia ajutor.
Te-ar putea interesa și:
Sfaturi pentru a-ți ajuta copilul să învingă urinatul în pat
Acordă-i copilului puțin timp
Dacă micuțul tău are vârsta de cinci ani și a urinat în pat o singură dată, nu fugi imediat la medic. Apelează la ajutorul unui profesionist numai dacă problema se repetă frecvent. Urinatul în pat în situații excepționale este firesc până la vârsta de opt ani.
Nu învinui, certa sau batjocori copilul
Urinatul în pat este ceva involuntar, nu o năzbâtie intenționată săvârșită de copil. Într-o asemenea situație, pedepsirea copilului nu poate fi decât ceva nociv și contraproductiv. Dacă este certat, copilul va deveni mai stresat, îngrijorat și nervos, iar stima sa de sine va scădea.
Nu apela din nou la scutece
Există mai multe motive pentru care nu ar trebui să apelezi din nou la scutece.
- În primul rând, este esențial ca micuțul să se maturizeze pe măsură ce crește, nu să regreseze.
- În al doilea rând, dacă continuă să poarte scutece, se va obișnui să urineze frecvent pe timp de noapte și problema se va agrava.
- În al treilea rând, copilul se va simți stânjenit și poate deveni deprimat.
Nu face greșeala de a-ți înseta copilul
Evitarea consumului de apă nu va oferi rezultatele dorite. Obiectivul tău ar trebui să fie să-ți ajuți copilul să învețe cum să-și controleze vezica urinară pe timp de noapte, nu să te asiguri că acesta nu are niciodată nevoie la toaletă pentru că este deshidratat.
Nu trezi copilul în timpul nopții
Făcându-l pe micuț să meargă la toaletă când vrei tu, îi vei deregla acestuia programul de somn, ceea ce este nociv pentru sănătatea sa.
Este mult mai bine să-i dai ocazia să realizeze singur când are nevoie să urineze. Astfel va învăța să se trezească din proprie inițiativă pentru a merge la toaletă.
Nu în ultimul rând, ține seama și de starea emoțională a copilului. Cel mai probabil se află la o vârstă la care poate să-și amintească ce i se întâmplă de pe o zi pe alta fără nicio problemă.
Învață-l să aibă încredere în tine și ajută-l să-și exprime sentimentele în mod deschis.Întreabă-l, de pildă, de ce crede că urinează în pat. Permite-i să fie un participant activ în procesul de vindecare.
Împreună, nu aveți cum să eșuați!
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Harari, M. (1999). Nocturnal enuresis. Australian Family Physician. https://doi.org/10.1111/j.1440-1754.2012.02506.x
- McLain, L. G. (1979). Childhood enuresis. Current Problems in Pediatrics. https://doi.org/10.1016/S0045-9380(79)80012-2
- Rodríguez Fernández, L.M., Gracia Manzano, S. Diagnóstico y tratamiento de la enuresis nocturna. Asociación Española de Pediatría. https://www.aeped.es/sites/default/files/documentos/10_3.pdf
- Ramírez-Backhaus, M., Arlandis Guzmán, S., García Fadrique, G., Martínez Agulló, E., Martínez García, R. y Jiménez-Cruz, J. F. (2010). La enuresis nocturna. Un trastorno frecuente con una prevalencia difícil de estimar. Actas Urológicas Españolas, 34(5), 460-466. https://doi.org/10.1016/j.acuro.2010.03.001
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.