Cauzele acidozei tubulare renale proximale

Acidoza tubulară renală proximală este cauzată de pierderea unei cantități prea mari de bicarbonat. De asemenea, în cadrul acestei afecțiuni, rinichii nu elimină în mod corect acizii din corp. Descoperă în cele ce urmează cauzele acidozei tubulare renale proximale!

Caracteristica de bază a acestei afecțiuni este capacitatea redusă a tuburilor proximale de a reabsorbi bicarbonatul filtrat glomerular.

Prevalența bolii nu este cunoscută. Cu toate acestea, acidoza tubulară renală proximală indusă de medicamente (pRTA) este relativ frecventă, deși acidoza tubulară renală proximală de natură ereditară este foarte rară.

Simptomele acidozei tubulare renale proximale

Simptomele acidozei tubulare renale proximale depind de sindromul sau afecțiunea de bază. Această boală provoacă respirație rapidă, letargie sau confuzie. În plus, poate duce la șoc și chiar la deces.

Acidoza tubulară renală proximală se manifestă inițial prin apariția urinei foarte alcaline din cauza cantității mari de bicarbonat neabsorbit. De asemenea, boala provoacă întârzieri de creștere și o reducere a densității minerale osoase.

În unele cazuri, se poate manifesta hipokalemia și, uneori, pot apărea unele simptome de paralizie periodică. Cu toate acestea, rahitismul și osteomalacia apar ca urmare a deficienței de vitamina D și imposibilității de reabsorbție a fosfaților.

Citește mai mult:

Ce spune culoarea urinei despre sănătatea ta

Cauzele acidozei tubulare renale proximale

Bolile de rinichi, cum ar fi acidoza tubulară renală distală și acidoza tubulară renală proximală pot provoca acidoză hipercoremică.

Acidoza tubulară renală proximală se poate manifesta și în cazurile de intoxicații cu aspirină sau etilen glicol sau toxicitate provocată de metanol. În plus, deshidratarea severă poate duce la apariția acestei afecțiuni.

Oamenii pot dobândi sau moșteni acidoza tubulară renală proximală fie recesiv (în majoritatea cazurilor), fie dominant. Acidoza renală dobândită este cauzată de o mutație a genei SLC4A4.

Acidoza dominantă apare ca urmare a mutațiilor unei gene care nu a fost încă identificată. Deoarece tubul proximal reabsoarbe aproximativ 80% din cantitatea de bicarbonat filtrată, apariția unei anomalii la nivelul acestuia duce la pierderea bicarbonatului.

Există și anumite medicamente care pot fi responsabile de dezvoltarea acidozei tubulare renale dobândite.

Diagnosticul acidozei tubulare renale proximale

Spre deosebire de pacienții cu acidoză tubulară renală distală, pacienții cu acidoză tubulară renală proximală își păstrează capacitatea de a scădea pH-ul urinei sub 5,5.

Pentru a diagnostica boala, medicul specialist trebuie să dovedească lipsa reabsorbției bicarbonatului. Testul de titrare a bicarbonatului confirmă diagnosticul de acidoză tubulară renală proximală.

În cadrul testului de evaluare, apare o creștere exagerată a excreției de bicarbonat urinar și a pH-ului urinei, deoarece bicarbonatul plasmatic se ridică peste pragul renal.

De asemenea, medicul specialist va exclude prezența altor tubulopatii proximale moștenite, cum ar fi sindromul oculocerebrorenal, boala Dent și boala de depozitare a glicogenului din cauza deficitului de GLUT2.

În ceea ce privește testele de sânge, medicul poate solicita un test de gaz sanguin arterial și un test de spectru electrolitic pentru a confirma acidoza hipercloremică renală.

În plus, poate fi necesară efectuarea unui test complet de spectru metabolic, ce constă într-un grup de teste de sânge care măsoară nivelurile de sodiu și potasiu, precum și nivelurile altor substanțe chimice. Se vor măsura și nivelul de pH al urinei, cantitatea de urină, cetonele din sânge și nivelul acidului lactic.

Acest set de teste poate ajuta și la determinarea cauzei acidozei, care poate fi și de natură respiratorie sau metabolică.

Îți recomandăm:

Încearcă o dietă detoxifiantă pentru rinichi

Tratamentul acidozei tubulare renale proximale

Acum că am descoperit cauzele acidozei tubulare renale proximale, să vedem și care sunt opțiunile disponibile de tratament.

Tratamentul depinde de cauza care a dus la apariția bolii. Acidoza tubulară renală ereditară necesită terapie de înlocuire cu bicarbonat pe tot parcursul vieții. Pentru a administra acest tratament, medicii au nevoie de cantități mari de bicarbonat pentru a stabiliza nivelul de bicarbonat seric.

Uneori, medicii prescriu diuretice tiazidice, precum hidroclorotiazida (25-50 mg pe zi), pentru a îmbunătăți reabsorbția bicarbonatului și, astfel, a reduce cantitatea necesară de bicarbonat.

De asemenea, este important ca potasiul din plasmă să fie periodic monitorizat, deoarece în unele cazuri poate fi necesară administrarea unui amestec de săruri de sodiu și bicarbonat de potasiu.

În mod normal, acidoza tubulară renală proximală indusă de medicamente este reversibilă prin încetarea administrării medicamentului. Cu ajutorul unui tratament adecvat, prognosticul acestei afecțiuni este unul bun.