Copilul meu este un psihopat? 4 semnale de alarmă
Fiul sau fiica ta nu reușește să empatizeze cu alți copii? El sau ea obișnuiește să-i manipuleze pe oamenii din jurul său? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este da, poate ar fi cazul să-ți pui încă una: Oare copilul meu este un psihopat?
Psihopatia la copii este o boală caracterizată prin lipsa de empatie și absența sentimentului de vinovăție sau rușine după rănirea sau manipularea unei alte persoane.
Această boală este cunoscută și sub denumirea de „tulburare de personalitate antisocială”. Trăsătura sa caracteristică este existența unei probleme în ceea ce privește modul în care copilul afectat relaționează cu ceilalți.
Psihopatia la copii poate avea o componentă genetică, dar s-a demonstrat că și leziunile de la nivelul lobului frontal al creierului pot duce la apariția acestui comportament. De asemenea, psihopatia se poate declanșa în urma experiențelor traumatice.
4 simptome ale psihopatiei la copii
Este important să reținem că, deși psihopatia la copii reprezintă o sursă de griji și frică pentru părinți, nu trebuie să trăim cu impresia că fiul sau fiica noastră va deveni un ucigaș în serie.
Totodată, chiar dacă un copil prezintă anumite simptome ale psihopatiei, doar un specialist poate pune un diagnostic corect. În unele cazuri, trăsăturile problematice dispar în timp, iar copilul nu suferă de fapt de psihopatie.
1. Nu respectă regulile
Poți să-ți spui Copilul meu este un psihopat dacă acesta obișnuiește să încalce toate regulile și, în ciuda eforturilor tale de a-l ajuta să-și redreseze comportamentul, el refuză să progreseze.
Maltratarea copiilor de aceeași vârstă, manipularea părinților, aruncarea mâncării pe jos și spargerea sistematică a obiectelor din jur pot semnala existența unei probleme grave.
Aceste simptome ar putea indica faptul că fiul sau fiica ta este un psihopat dacă, deși încerci să-i oferi ajutor, nu există nicio posibilitate ca el sau ea să-și schimbe comportamentul.
2. Abuzează animalele
Înainte de a spune Copilul meu este un psihopat, analizează modul în care micuțul se comportă în preajma animalelor, în special a celor incapabile să se apere.
Fiul sau fiica ta a ucis sau mutilat vreun animal? El sau ea l-a rănit în mod voit și conștient? Dacă răspunsul la aceste întrebări este da și comportamentul se repetă, cere ajutorul unui specialist.
Uneori copiii se joacă cu animale și le rănesc fără intenție. Asta nu înseamnă că micuții sunt psihopați, atât timp cât ei empatizează cu „victima” lor sau se simt prost după ce le este explicat că animalele nu sunt jucării, ci ființe vii.
3. Nu are remușcări
În mod normal, când unui copil i se spune că a greșit, acesta este măcinat de regrete.
Evident, copiii noștri nu se nasc știind totul și, deseori, comit erori. Ca părinți, unul dintre rolurile noastre este să le atragem atenția asupra acestor aspecte.
Dar ce putem face dacă micuțul nostru nu se căiește atunci când greșește? Ce înseamnă faptul că acesta nu este capabil să empatizeze cu oamenii din jurul său?
În acest caz, este posibil ca fiul sau fiica ta să manifeste o trăsătură a psihopatiei, care trebuie evaluată de către un specialist.
4. Izbucnirile violente
Din cauza inabilității de a ține sub control emoțiile, izbucnirile violente pot fi prezente atât la adulți, cât și la copii.
Dar această trăsătură trebuie să ne îngrijoreze atunci când survine la copii. De pildă, micuțul rănește un animal în timpul acestor izbucniri? Este violent față de alți oameni? După ce s-a calmat, își regretă comportamentul?
Când violența intră în ecuație, doar un psiholog ne poate ajuta să descoperim care este cauza problemei. Este esențial să consultăm un specialist în sănătate mintală la timp.
Copilul meu este un psihopat, iar asta înseamnă că trebuie să mă implic mai mult
Din când în când, părinții nu au suficient timp pentru a analiza situația în care se regăsesc. Astfel, ei nu ajung să ia în considerare posibilitatea ca fiul sau fiica lor să fie un psihopat.
În plus, nu trebuie să uităm că tendința multor părinți este să treacă cu vederea peste această posibilitate. Chiar dacă micuțul lor prezintă toate simptomele psihopatiei, ei nu vor să accepte un asemenea diagnostic. Cu alte cuvinte, părinții vor să-și închipuie că au copii perfecți.
Însă adoptarea unor măsuri prompte îi pot fi de mare ajutor copilului. Poate este vorba doar despre o alarmă falsă, dar un tratament administrat la timp poate ameliora considerabil problema.
Un lucru trebuie să fie clar: dacă micuțul tău este diagnosticat cu psihopatie, posibilitatea ca el să se „vindece” este relativă. În prezent, nu există niciun „leac” pentru psihopatie, dar există tratamente pentru a ameliora simptomele acesteia.
Așadar, îți pui frecvent întrebarea: Oare copilul meu este un psihopat? Nu ignora problema, ci cere ajutorul unui specialist.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Aguilera Lazaro, E. C., Ostrosky, F., & Camarena, B. (2012). Interacción de Temperamento y MAO-A en pruebas de Inhibición en Preescolares. Acta de investigación psicológica, 2(1), 543-554. http://www.scielo.org.mx/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S2007-48322012000100005
- Garrido, F. J. S. (2009). Fisonomía de la psicopatía. Concepto, origen, causas y tratamiento legal. Revista de derecho penal y criminología, (2), 79-125. http://e-spacio.uned.es/fez/eserv/bibliuned:DerechoPenalyCriminologia-2009-2-10003/PDF
- Guitart, E. R., & Robles, J. L. A. (2019). Psicopatía en la infancia y adolescencia. Olhar criminológico (OC), 129. http://abcriminologia.com.br/revistaoc/arquivos/revista-oc-iii.pdf#page=129
- Halty, L., & Prieto-Ursúa, M. (2015). Psicopatía infanto-juvenil: Evaluación y tratamiento. Papeles del Psicólogo, 36(2), 117-124. https://www.redalyc.org/pdf/778/77839628005.pdf
- Romero, E., Luengo, M. Á., Gómez-Fraguela, J. A., Sobrela, J., & Villar, P. (2005). Evaluación de la psicopatía infantojuvenil: estudio en una muestra de niños institucionalizados. Anuario de psicología jurídica, 15, 23-40. https://www.redalyc.org/pdf/3150/315031849003.pdf
- Lara-Tapia, H. (2005). Enfoques actuales en la Psicobiología contemporánea de la conducta violenta y delictiva. Revista Neurología, Neurocirugía y Psiquiatría, 38(1), 28-36. https://www.medigraphic.com/pdfs/revneuneupsi/nnp-2005/nnp051f.pdf
- Vinet, E. V. (2010). Psicopatía infanto-juvenil: avances en conceptualización, evaluación e intervención. Terapia psicológica, 28(1), 109-118. https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?pid=S0718-48082010000100010&script=sci_arttext
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.