Cum funcționează mintea unui abuzator?

În fața episoadelor de violență, apar multe întrebări: „ce s-a întâmplat cu el?”, „ce a motivat un astfel de om să-l lovească pe celălalt?”. Rareori există răspunsuri. Pentru a încerca să înțelegeți, trebuie să aflați cum funcționează mintea unui abuzator.

În general, avem tendința de a vedea abuzul ca pe ceva sporadic și nu ca pe ceva continuu, ca împrejurare specifică și nu ca „un mod de a proceda și de a fi”. Pare ceva „al altcuiva” și nu ceva din care facem parte din cauza prejudecăților și ideilor noastre.

Cum funcționează mintea unui abuzator?

Enrique Echeburúa (2010) subliniază că nu există un profil specific al abuzatorului, dar există câteva trăsături comune. Printre acestea, se numără următoarele:

• Distorsiuni cognitive
• Lipsă de empatie
• Deficiențe în abilitățile sociale, de comunicare și de rezolvare a problemelor

În ceea ce privește distorsiunile cognitive, acestea se caracterizează prin credințe patriarhale, care justifică dominația bărbaților asupra femeilor, de exemplu. În mintea unui abuzator, puterea este un concept cheie.

El caută să exercite controlul asupra altor persoane, crede că are dreptul să facă acest lucru și se simte superior. Prin urmare, nu se oprește să gândească cu empatie și nu ține cont de drepturile celorlalți. Nu recunoaște și nu admite puncte de vedere diferite de ale sale și caută să se impună.

Chiar dacă sunt incapabili să-și asume responsabilitatea, abuzatorii folosesc diverse strategii pentru a „rezolva” conflictele; ei minimizează faptele, se victimizează, neagă violența, etc. Victimizarea este foarte comună.

Citiți mai mult: Efectele abuzului emoțional asupra sănătății

Acţionează subtil…

În general, este greu să recunoaștem abuzatorii, întrucât tind să funcționeze foarte bine la nivel social și sunt fermecători și implicați. Abuzul nu este nediscriminatoriu, adică nu este îndreptat către toți oamenii. Dimpotrivă, este adesea îndreptat către cineva anume.

Numeroase investigații se concentrează pe abuzul provocat de lipsa de management emoțional. Cu alte cuvinte, există o dereglare emoțională care facilitează „trecerea la actul” violenței. Lipsa controlului impulsurilor și furia sunt cheia pentru înțelegerea motivului abuzului.

Contextul cultural și social și educația au o influență imensă asupra calității relațiilor. Dacă în educația pe care o primim pe parcursul creșterii — și în interacțiunile din viață — auzim că bărbații au mai multe drepturi decât femeile sau că sunt mai puternici, ajungem să ne comportăm abuziv.

În concluzie …

Unele dintre caracteristicile minții și personalității unui abuzator sunt următoarele:

• Egocentrism și narcisism. Asta arată, dar în același timp sunt oameni nesiguri.
• Intoleranță, rigiditate
• Minimizarea faptelor și a răspunderii
• Gândirea în termeni de totul sau nimic, negru sau alb

Câteva precizări pentru a înțelege fenomenul abuzului

În primul rând, este important să demontăm câteva mituri larg răspândite. În multe cazuri, a existat tendința de a echivala violența de gen cu patologii sau boli mintale. Echeburúa (2010) subliniază că doar o mică parte dintre cei care exercită agresivitate au o tulburare mintală.

Uneori, violența este justificată cu un diagnostic, cu un dublu efect dăunător: persoana care are o tulburare este stigmatizată, iar acțiunile unui subiect violent sunt justificate.

Pe lângă cele de mai sus, trebuie să admitem că, deși contextul ne influențează, nu toți oamenii care au crescut într-un mediu ostil vor exercita violență. Trebuie să analizăm fundalul și contextul, dar nu este neapărat un „destin”.

Abuzul este un fenomen complex și multidimensional, care necesită abordări amănunțite, nu simpliste.

Cheia este prevenirea și schimbul de idei

Este foarte important să continuăm creșterea gradului de conștientizare cu privire la abuz și identificarea lui timpurie, de exemplu, la adolescenți. În acest fel, îi vom putea ajuta atât pe cei care suferă, cât și pe cei care abuzează, anticipând consecințele psihologice, emoționale și fizice.

Este necesar să „de-romantizăm” gelozia, controlul, interogarea cu privire la hainele purtate sau la ora de întoarcere acasă, etc. Credințele despre ceea ce este „dragostea romantică” confundă controlul cu interesul și naturalizează situațiile ușor violente. De-a lungul timpului, aceasta escaladează.

Trebuie făcute vizibile diferitele forme de abuz, deoarece violența fizică este adesea etichetată drept singura formă existentă. Abuzul psihologic este însă foarte frecvent și are consecințe considerabile.

Citiți și: Ziua împotriva abuzului asupra copiilor: protejarea copiilor

Un front triplu

În conformitate cu multidimensionalitatea problemei, este necesar să ne concentrăm pe lucrul cu toți factorii care sunt implicați în situația de violență: subiectul, victima și întregul mediu.

În ceea ce privește subiectul agresor, există diferite programe terapeutice pentru inițierea tratamentului. Unele dintre obiectivele principale au de-a face cu recunoașterea responsabilității. Desigur, motivația de schimbare și angajamentul față de tratament sunt esențiale.

Pe de altă parte, în ceea ce privește comunitatea, așa cum subliniază Miguel Lorente Acosta cu privire la violența bazată pe gen și relația acesteia cu masculinitatea, “dacă ne întoarcem în trecut și urmărim etapele care au dus la violența de gen, putem înțelege masculinitatea care implică violența”.[/ atomik-quote]

În acest sens, dacă agresorul trăiește într-o comunitate care acceptă și promovează violența ca resursă validă pentru rezolvarea problemelor, trebuie să intervenim la acel nivel.

În ceea ce privește persoana abuzată, este necesar să se asigure izolarea și sprijinul pentru a obține resurse care să îi permită să „iasă” din situația de abuz, precum și să se ocupe de consecințe. Cu alte cuvinte, singura cale posibilă de ieșire dintr-o situație violentă este ajutorul colectiv.