Sindromul copilului de bani gata este cauzat de părinți
Scris și verificat de psihologul Bernardo Peña
Sindromul copilului de bani gata este cunoscut și ca „afluență”. În ciuda denumirii, acesta nu se referă numai la o situație întâlnită în rândul oamenilor înstăriți.
Acest sindrom apare atunci când părinții le oferă copiilor lor orice își doresc fără a-i responsabiliza în niciun fel. Această situație se întâlnește mai des în familiile cu venituri ridicate. Însă tiparul se poate repeta și în familiile din clasa mijlocie. Părinții (de multe ori fără să își dea seama) încearcă să suplinească nevoile fizice și emoționale ale copiilor cu lucruri materiale.
De unde provine denumirea de „sindromul copilului de bani gata”?
Deși asociațiile de psihiatrie nu consideră sindromul copilului de bani gata un diagnostic medical, denumirea a început să fie folosită încă din anii ’90. Aceasta a apărut pentru prima dată în cartea The Golden Ghetto: The Psychology of Affluence (Ghetoul de aur: psihologia afluenței), după care s-a utilizat termenul de „afluență”.
În cartea menționată, autorul vorbește despre faptul că, în general, copiii „cocoloșiți” din familiile înstărite devin iresponsabili și lipsiți de empatie. Motivul îl reprezintă faptul că părinții își protejează excesiv copiii și compensează lipsa timpului petrecut alături de ei cu bani și cadouri.
Cum îți dai seama dacă îi creezi micuțului tău mentalitatea de „copil de bani gata”?
Sindromul copilului de bani gata nu se rezumă la persoanele înstărite. Din contră, se remarcă din ce în ce mai multe cazuri în rândul copiilor și al adolescenților proveniți din familii din clasa mijlocie.
Unii părinți au prea multe responsabilități și sunt foarte ocupați. Astfel, aceștia nu își dedică timpul creșterii copiilor și ajung să le ofere celor mici cadouri pentru a compensa absența din viața lor.
Unul dintre primele semne ale sindromului copilului de bani gata este exprimarea frecventă a senzației de plictiseală. Copilul se plânge că se plictisește chiar dacă are camera plină de jucării și dispozitive de ultimă generație.
Când vor să își calmeze copiii sau să prevină accesele de furie ale acestora, unii părinți le oferă lucruri materiale. Din păcate, acest comportament încurajează dezvoltarea sindromului. Totodată, tendința de a-i oferi copilului un premiu pentru tot ce face sau pentru că se comportă frumos poate avea un efect negativ.
O altă modalitate prin care poți contribui la dezvoltarea sindromului copilului de bani gata este cumpărarea și oferirea unor cadouri scumpe în absența unei ocazii speciale. La fel de nociv este și să sacrifici nevoile familiei pentru a-i cumpăra ceva deosebit copilului tău.
Comportamentele și atitudinea descrise mai sus afectează sănătatea fizică și psihică a celor mici.
Ce efecte are sindromul copilului de bani gata asupra celor afectați?
- Majoritatea copiilor afectați dezvoltă o stimă de sine scăzută și o lipsă a motivației.
- Copiii sunt incapabili să suporte frustrările, deoarece cred că totul li se cuvine.
- Aceștia nu își înfruntă propriile probleme, crezând că mama și tata le vor rezolva mereu.
- Insensibilitatea dobândită îi transformă în persoane iresponsabile și nedisciplinate.
- Eșecurile școlare le provoacă un nivel ridicat de stres și anxietate.
- Cei care suferă de sindromul copilului de bani gata întâmpină dificultăți în legarea unor relații armonioase cu colegii de clasă.
- Se enervează pentru lucruri mărunte, fapt care îi face nefericiți.
- De cele mai multe ori, acești copii și tineri adoptă obiceiuri dăunătoare, cum ar fi consumul de alcool sau droguri.
Putem preveni sindromul copilului de bani gata?
Este foarte important ca micuții să înțeleagă eforturile majore pe care le depun părinții lor pentru bunăstarea familiei. Copiii trebuie să știe că ești nevoit să muncești, uneori foarte mult, pentru a le oferi tot ce le trebuie. În plus, trebuie să îi înveți că, pentru a cumpăra toate lucrurile pe care și le doresc, trebuie să economisească bani.
Totodată, este esențial să îi înveți pe cei mici că trebuie să fie responsabili și să nu aștepte un premiu pentru fiecare îndatorire îndeplinită cu succes. Învață-i să pună masa, să ducă gunoiul și să își facă ordine în cameră. Aceste activități le întăresc valorile.
În plus, ca părinte, trebuie să asiguri contactul copilului cu realitatea. Acesta trebuie să învețe să prețuiască tot ce are și să îi respecte pe cei din jur.
Părinții nu trebuie să își protejeze copiii în mod exagerat. Aceștia trebuie doar să le ofere instrumentele de care au nevoie pentru a-și înfrunta propriile probleme.
Și severitatea este o dovadă de dragoste. Fiind strict, îți ajuți copilul să își creeze un sistem etic și un univers emoțional sănătos. Continui să îl iubești și atunci când îi impui anumite limite. El sau ea trebuie să asimileze o lecție importantă și anume că trebuie să muncești pentru a obține ceea ce îți dorești.
Frustrările fac parte, la rândul lor, din procesul de învățare. Prin urmare, trebuie să îi obișnuim pe cei mici să le facă față. În acest fel, contribuim la o dezvoltare emoțională și psihologică armonioasă a copiilor, care le va asigura bunăstarea ca adulți.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Capron, E. W. (2004). Types of pampering and the narcissistic personality trait. Journal of Individual Psychology, 60(1). Available at: https://psycnet.apa.org/record/2004-12532-006. Accessed 21/04/2020.
- García Rocha, M. P. (2015). El reconocimiento efectivo del derecho del menor a decidir sobre su salud. https://digitum.um.es/digitum/bitstream/10201/47388/1/El%20reconocimiento%20efectivo%20del%20derecho%20del%20menor%20a%20decidir%20sobre%20su%20salud..pdf
- Juul, J. (2012). Su hijo, una persona competente: hacia los nuevos valores básicos de la familia. Herder Editorial. Available at: https://bit.ly/3eIfBA2. Accessed 21/04/2020.
- Kets de Vries, M. F. R. (2016). Feeling Sorry for the Super-Rich? In Riding the Leadership Rollercoaster (pp. 25–29). Springer International Publishing. Available at: https://doi.org/10.1007/978-3-319-45162-6_5. Accessed 21/04/2020.
- O’Neill, J. H. (1997). The golden ghetto: The psychology of affluence. Affluenza Project.
- Sayer, L. C., Bianchi, S. M., & Robinson, J. P. (2004). Are Parents Investing Less in Children? Trends in Mothers’ and Fathers’ Time with Children. American Journal of Sociology, 110(1), 1–43. Available at: https://doi.org/10.1086/386270. Accessed 21/04/2020.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.