Simptome și tratament pentru sancrul moale
Verificat și aprobat de medicul Leonardo Biolatto
Sancrul moale sau sancroidul este o infecție bacteriană cauzată de bacteria Haemophilus ducreyi. Această infecție este răspândită în multe părți ale lumii, inclusiv în Africa și Asia de Sud-Est. Cu toate acestea, în țările dezvoltate există foarte puține persoane cu diagnostic de sancroid. Este important să cunoști principalele simptome și tratament pentru sancrul moale.
Deoarece sancroidul este neobișnuit în Statele Unite, majoritatea persoanelor care primesc acest diagnostic contractează boala în timp ce sunt departe de locul de reședință. Cu alte cuvinte, se îmbolnăvesc în zonele în care infecția este mai răspândită.
Sancroidul este o boală care implică răni și ulcere la nivelul organelor genitale. Se poate răspândi în două moduri:
- Transmiterea sexuală prin contactul pielii cu o plagă deschisă.
- Transmiterea non-sexuală prin autoinoculare atunci când o persoană intră în contact cu lichidul de tip puroi dintr-un ulcer sancroid.
Potrivit experților în sănătate, sancrul moale se poate răspândi ori de câte ori sunt prezente răni sau ulcere. Asta înseamnă că, atât timp cât o persoană are ulcere pe corp, poate transmite boala celor din jur.
Citește și:
Semnele și simptomele sancroidului
Perioada de incubație a bacteriei Haemophilus ducreyi este cuprinsă între trei și șapte zile. După aceea, încep să apară papule mici și dureroase care se transformă rapid în ulcere superficiale.
Aceste ulcere sunt moi și de culoare galbenă sau gri. Au margini neregulate și subminate, ceea ce înseamnă că există țesut deasupra lor. Sunt înconjurate de o margine eritematoasă. Mărimea acestor ulcere tinde să varieze. Se contopesc frecvent între ele pentru a forma o singură leziune. În unele cazuri, se poate dezvolta o fistulă.
Uneori, leziunile sancroide mai profunde pot duce la distrugerea țesutului. În același timp, infecția determină umflarea ganglionilor limfatici și creșterea dimensiunii acestora. În plus, leziunile unite pot duce la apariția abceselor.
Este important să reții faptul că sancroidul se poate răspândi și în alte părți ale corpului și poate produce leziuni noi. Alte simptome ale acestei infecții includ:
- Fimoza: îngustarea deschiderii prepuțului, ceea ce împiedică capul penisului să iasă din prepuț, fie parțial, fie complet.
- Stenoza uretrală: apare atunci când tubul care transportă urina către exteriorul corpului – uretra – se îngustează.
- Fistulele uretrale
Tratament pentru sancrul moale
Tratamentul sancrului moale trebuie să aibă loc cât mai curând posibil. În caz de suspiciune (pe baza simptomelor observabile), tratamentul trebuie administrat corespunzător și fără întârziere.
Deoarece această infecție este bacteriană, tratamentul sancroidului constă în administrarea de antibiotice. Antibioticul pe care medicii îl prescriu cel mai des este azitromicina (1 gram pe cale orală), ceftriaxona (250 mg pe cale intramusculară) sau ciprofloxacina pe parcursul a trei zile.
Tratarea partenerilor sexuali este, de asemenea, o măsură de bază, chiar dacă aceștia nu experimentează niciunul dintre simptomele tipice bolii. De asemenea, este crucial care persoanele infectate să se abțină de la sex neprotejat în timpul tratamentului.
Dacă pacienții urmează tratamentul recomandat, simptomele trebuie să se amelioreze în termen de trei zile. Desigur, tratamentul trebuie să aibă loc întotdeauna sub supravegherea unui medic și niciodată prin auto-medicație. Uneori, poate dura două săptămâni până la vindecare, ca în cazul pacienților cu HIV.
Citește mai mult:
Metode de prevenire a sancroidului
Este de la sine înțeles că evitarea relațiilor sexuale neprotejate cu o persoană cu sancroid este cea mai bună modalitate de a preveni îmbolnăvirea. Mai mult, limitarea numărului de parteneri sexuali reduce riscul de infectare. Utilizarea prezervativelor reduce considerabil riscul de a contracta bacteriile care cauzează sancroidul.
Dacă bănuiești că este posibil să ai sancroid, ar trebui să eviți contactul sexual până când ajungi la medic. El sau ea îți va pune un diagnostic adecvat pentru a confirma sau infirma infecția.
De asemenea, ar trebui să-ți contactezi imediat partenerii sexuali pentru a-i informa că ai această infecție. În acest fel, ei pot consulta, de asemenea, un medic și pot primi tratamentul necesar.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Vázquez, K. M., Olivera, R. M. P., & Henningsen, T. U. (2014). Chancroide (enfermedad de Ducrey). Dermatologia Revista Mexicana.
- Aznar, J., Blanco, M. A., Lepe, J. A., Otero-Guerra, L., & Vázquez, F. (2017). 24. Diagnóstico microbiológico de las infecciones de transmisión sexual y otras infecciones genitales. Procedimientos en microbiología clínica.
- IMSS. (2009). Enfermedades de Transmisión Sexual en el Adolescente y Adulto que producen Úlceras Genitales: Herpes, Sífilis, Chancroide, Linfogranuloma venéreo y Granuloma inguinal. Guía de Práctica Clínica.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.