Tehnicile Montessori – cum să controlezi furia copiilor
Scris și verificat de psihologul Bernardo Peña
Pe cât de lăudate, pe atât criticate, tehnicile Montessori constituie un subiect foarte interesant. Aceste metode pot fi utilizate în școli și acasă pentru a susține controlezi furia copiilor educația copiilor, dar acestea te pot ajuta și să controlezi furia copiilor.
În articolul de azi te invităm să descoperi mai multe despre accesele de furie la care sunt predispuși copiii, ce sunt deseori greu de înțeles și controlat de adulți. Unul dintre cele mai utile concepte pe care Maria Montessori le-a inventat este cel de „perioade sensibile”.
Practic, de la naștere până la vârsta de șase ani, copiii au la dispoziție așa-zise „ferestre de oportunitate”. Acestea sunt momente în care micuții prezintă o abilitate înnăscută de a-și însuși anumite abilități și aptitudini.
Acesta este momentul ideal să ne învățăm copiii ce trebuie să facă pentru a face față și a înțelege lumea emoțională complexă care deseori îi poate copleși. Citește în continuare pentru a descoperi modul în care tehnicile Montessori te ajută să controlezi furia copiilor.
Citește și:
Tehnicile Montessori te ajută să controlezi furia copiilor
Foarte multe creșe pun în aplicare tehnicile Montessori. Aceste centre pun autonomia copiilor pe locul întâi. Tehnicile Montessori se bazează pe ideea că fiecare copil trebuie lăsat să-și manifeste curiozitatea și să interacționeze cu lumea înconjurătoare, astfel încât să-și însușească informații noi.
Mulți părinți se întreabă însă dacă tehnicile Montessori îi pot ajuta acasă. În fond, casa este mediul la care orice copil are acces și unde acesta va primi o educație de bază. În cele ce urmează îți prezentăm câteva sfaturi utile care te vor ajuta să faci față acceselor de furie ale copilului tău.
Tehnicile Montessori și educația socio-emoțională
Maria Montessori nu a vorbit numai despre inteligența emoțională. Conform spuselor sale, emoțiile și socializarea merg mână în mână. Atunci când vrei să controlezi furia copiilor, trebuie să te gândești că micuțul este de fapt frustrat de inabilitatea mediului său social de a se ajusta în funcție de experiențe sale. Iată câteva exemple specifice:
- Copilul nu poate primi ceea ce vrea, se simte ofensat și enervat din cauza cuiva sau nu are răbdare să primească o recompensă. Drept rezultat, acesta va începe să plângă, să țipe și să lovească.
- Emoțiile ies la suprafață în contextul socio-emoțional reprezentat de interacțiunile dintre copilul respectiv cu adulți sau alți copii. Copilul devine incapabil să facă diferența între tipurile de persoane cu care interacționează.
Deși anumite persoane au criticat tehnicile Montessori deoarece presupun acordarea unei libertăți excesive copiilor, trebuie să ținem seama de un aspect fundamental:
- Adultul este ghidul, el face învățarea posibilă și, nu în ultimul rând, el este modelul pe care micuțul încearcă să-l imite.
- „Perioadele sensibile”, ce durează de la naștere până la împlinirea vârstei de șase ani, reprezintă experiențe fundamentale pe care copiii trebuie să le aibă. În aceste momente, părinții trebuie să fie alături de micuți pentru a le oferi răspunsuri și a-i ajuta să-și controleze emoțiile.
Aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare ca să ne ajutăm copiii să-și canalizeze lumea emoțională
- Conform tehnicilor Montessori, nu trebuie să trecem cu vederea cuvintele și comportamentul fiilor sau fiicelor noastre. De asemenea, trebuie să evităm comparațiile cu alți copii. În caz contrar, accesele de furie vor deveni mai frecvente și mai intense.
- Asigură-te că fiul sau fiica ta are încredere în sine. De pildă, micuțul trebuie să se simtă confortabil să discute cu tine. Este esențial ca el sau ea să aibă curajul să încerce să descopere lumea, să vorbească și să se joace cu alți copii și să creeze lucruri noi. Orice copil trebuie să aibă încredere în oamenii din viața sa.
- Permite-i copilului tău să facă greșeli. Oferă-i sfaturi, dar lasă-l să-și rezolve problemele pe cont propriu. Copiii trebuie lăsați să se descurce singuri, astfel încât să-și dezvolte încrederea și stima de sine.
- Când un copil are un acces de furie, înseamnă că simte ceva ce este incapabil să exprime. De asemenea, este posibil să existe un anumit aspect al mediului său pe care noi trebuie să încercăm să-l înțelegem.
- Ca părinți, avem responsabilitatea să ne ghidăm fiii și fiicele cu răbdare. Nu trebuie să trecem cu vederea peste accesele de furie, mai ales dacă acestea sunt aparent minore. Este esențial să le identificăm originea și să adoptăm strategii care te ajută să controlezi furia copiilor.
Te-ar putea interesa și:
Sticluțele relaxante
În ultimii ani, așa-zisele „sticluțe relaxante” (calm bottles) au devenind din ce în ce mai populare. Aceste obiecte sunt niște sticle sau borcane pline cu sclipici, care pot ameliora stresul și anxietatea pe care copiii le experimentează. Iată cum le poți utiliza:
- O sticluță relaxantă este un stimul vizual asupra căruia copiii își pot concentra atenția pentru câteva minute. Micuții tind să fie atrași de sclipiciul din interiorul sticluțelor.
- Copiii trebuie să utilizeze sticluțele relaxante doar sub supravegherea unui adult.
- Un copil poate, de pildă, să privească o sticluță relaxantă atunci când se bagă în pat noaptea. În timp ce privește sclipiciul din interiorul acesteia, îl poți întreba ce a făcut în ziua respectivă. Încearcă să afli dacă îl îngrijorează sau îl sperie ceva, ce îi place sau îi displace, etc.
- Pune aceste întrebări indirect, fără a căuta să judeci copilul. Încearcă să faci un joc din ele, astfel încât micuțul să-și poate exprima liber emoțiile.
Sticluțele relaxante reprezintă o unealtă simplă și folositoare, pe care o putem confecționa la noi acasă. Nu-i așa că tehnicile Montessori sunt foarte interesante?
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Freire, P. (1971). La educación como práctica de la libertad. In Tierra Nueva. https://doi.org/10.1016/0017-9310(72)90070-1
- Bisquerra, R. (2003). Educación emocional y competencias básicas para la vida. Revista de Investigación Educativa. https://doi.org/10.1080/02109395.2014.922263
- Pérez Porto, J. (2008). Definición de educación – Qué es, Significado y Concepto. https://doi.org/10.1104/pp.109.147702
- UNED. (2001). Historia de la Educación. Barcelona: Ariel. https://doi.org/10.1136/hrt.2005.067934
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.