Tratament pentru enurezis la copii
Verificat și aprobat de medicul José Gerardo Rosciano Paganelli
Enurezisul la copii este o formă de incontinență urinară ce afectează, în general, micuții cu vârsta cuprinsă între 4 și 6 ani. Acesta se caracterizează prin eliminări repetate de urină în timpul zilei sau noaptea, în timpul somnului. Ești în căutarea unui tratament pentru enurezis la copii?
Pentru a fi considerat o afecțiune, enurezisul trebuie să se manifeste de cel puțin două ori pe săptămână, timp de cel puțin trei luni consecutive. Dacă nu este vorba despre o boală în sine, avem de-a face pur și simplu cu o problemă ce ține de comportament.
Vestea bună este că există un tratament pentru enurezis la copii. Îți poți învăța copilul anumite lucruri, pentru a-și crea singur obiceiuri sănătoase de urinare. În cele ce urmează, vom discuta despre simptomele enurezisului la copii și îți vom explica anumite metode pentru a-l ține sub control.
Simptome ale enurezisului la copii
Principalul simptom produs de enurezisul la copii este pierderea involuntară de urină. Aceasta poate apărea de mai multe ori în timpul nopții și, mai rar, în timpul zilei.
Copiii care suferă de această afecțiune se trezesc. de obicei, mai greu și se confruntă adesea cu constipația.
Criterii de diagnostic
Pentru a stabili diagnosticul de enurezis la copii, medicul pediatru trebuie să țină cont de vârsta micuțului, frecvența urinării și istoricul medical. Acesta trebuie să evalueze și atitudinea părinților cu privire la această problemă și, de asemenea, să efectueze diverse analize pentru a exclude posibilitatea existenței unor alte boli.
Diagnosticul va fi pozitiv dacă:
- Copilul are vârsta cuprinsă între 4 și 6 ani.
- Pierderea involuntară de urină apare de mai multe ori pe săptămână, timp de minim 3 luni consecutive.
- Incontinența urinară apare mai des noaptea (urinat în pat în timpul somnului).
- Pierderea de urină are loc, de obicei, în intervalul de 30 de minute – 3 ore după ce copilul merge la culcare.
Vezi și:
Tratament pentru enurezis la copii
Mulți dintre părinți nu merg la medicul pediatru atunci când copilul lor suferă de enurezis și, prin urmare, ignoră tratamentul necesar pentru această afecțiune. Deși este adevărat că această problemă scade în intensitate pe măsură ce copilul crește, uneori se poate ajunge la complicații în lipsa unui tratament adecvat.
Este important ca cel mic să fie diagnosticat la timp, deoarece enurezisul poate fi uneori un simptom al unei afecțiuni mai grave. De asemenea, un tratament pentru enurezis la copii administrat la timp previne afectarea vieții sociale a micuțului.
Așadar, cum se tratează enurezisul la copii?
Tratamente non-farmaceutice
O parte importantă a unui tratament pentru enurezis la copii este reprezentată de corectarea comportamentului copilului. Așadar, înainte ca medicul să prescrie anumite medicamente, acesta trebuie să-ți ofere informații despre afecțiune și modalitățile de prevenire.
Acestea pot include:
- Informații prezentate copilului și părinților despre funcționarea sistemului urinar și principiile de bază ale enurezisului.
- Explicarea faptului că nimeni nu este de vină pentru apariția acestei boli, aceasta neputând fi controlată.
- Insistența asupra faptului că familia nu trebuie să certe sau pună în situații jenante copilul. Din contră, familia trebuie să-i ofere sprijin celui mic.
- Familia trebuie să aibă o atitudine pozitivă în timpul tratamentului pentru enurezis la copii. Însă o atitudine mult prea activă poate fi dăunătoare. Părinții nu trebuie să-i trezească pe cei mici în timpul nopții pentru a urina.
- Copilul trebuie să consume multe lichide pe parcursul zilei și mai puține după ora 19.
- Cel mic trebuie să noteze nopțile fără „incidente”, pentru a-și putea urmări progresul.
- Acesta trebuie ajutat să adopte obiceiuri sănătoase de urinare pentru a facilita controlul vezicii.
- Copiii trebuie învățați să adopte măsuri adecvate de igienă prin schimbarea hainelor ude.
- Este contraindicată utilizarea scutecelor, cu excepția situațiilor speciale.
Tratamente medicamentoase
Tratamentul medicamentos uzual în caz de enurezis la copii include de obicei desmopresin. Această substanță scade volumul de urină pe timpul nopții. Eficacitatea acesteia este între 40 și 80%.
Uneori poate fi sugerată și utilizarea de oxibutinin, ce acționează prin creșterea capacității vezicii urinare. Medicul poate recomanda chiar și imipramin, ce are efect antidiuretic. Această ultimă substanță este folosită rar din cauza efectelor adverse pe care le poate produce.
Îți recomandăm și:
Recomandări pentru părinții ce folosesc un tratament pentru enurezis la copii
Enurezisul infantil este o afecțiune benignă ce dispare pe măsură ce copilul crește. Însă mulți părinți au dificultăți în gestionarea acestei probleme. De aceea, îți oferim următoarele sfaturi:
- Nu-i da copilului niciun fel de lichide înainte de a merge la culcare.
- Nu certa sau pedepsi micuțul atunci când urinează în pat.
- Crește stima de sine a copilului tău, motivându-l să depășească problema.
- Învață copilul să urineze înainte de a merge la culcare.
- Explică-i copilul de ce urinatul în pat este un obicei dăunător.
- Ai grijă ca cel mic să meargă la toaletă de mai multe ori pe zi.
Enurezisul infantil este o afecțiune comună în rândul copiilor cu vârsta între 4 și 6 ani. Deși această boală nu reprezintă, în general, un pericol pentru sănătate, este necesar să îi acorzi atenția cuvenită, pentru ca stima de sine a celui mic să nu aibă de suferit. O parte esențială a tratamentului este dobândirea obiceiurilor sănătoase de urinare și adoptarea unui comportament adecvat.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Meave Cueva, L. G. (2019). Evaluación de las evidencias con el instrumento de USPSTF de la guía de práctica clínica:” Diagnóstico y tratamiento de la enuresis infantil en el primer nivel de atención”. http://189.203.43.34:8180/bitstream/20.500.12103/949/1/Tesis2010_64.pdf
- Díaz, N. E., Aguiar, C. M. R., Sanabria, R. M. Q., & Fernández, D. J. (2013). Enuresis de causa no orgánica en edades pediátricas. Medimay, 19(2), 200-208. http://medimay.sld.cu/index.php/rcmh/article/view/580/1008
- San José González, M. Á., & Méndez Fernández, P. (2009). Incontinencia y trastornos miccionales:¿ qué podemos hacer?. Pediatría Atención Primaria, 11(44), e1-e29. http://scielo.isciii.es/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S1139-76322009000500012
- Lago, C. M., Centeno, M. L., Cerchar, M. M., Toro, M. S., & Mérida, M. G. (2012). Enuresis. Diagnóstico diferencial y tratamiento específico. Revista española de pediatría: clínica e investigación, 68(4), 240-255. http://www.seinap.es/wp-content/uploads/Revista-de-Pediatria/2012/REP%2068-4.pdf#page=7
- do Forno, A. R., & Iraola, G. A. (2001, January). Resultados de una estrategia terapéutica frente a la enuresis nocturna monosintomática. In Anales de Pediatría (Vol. 54, No. 1, pp. 38-43). Elsevier Doyma. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S169540330178647X
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.