Cauzele și tratamentul lacerațiilor

Verificat și aprobat de biotehnologul Alejandro Duarte

Scris de Equipo Editorial

Ultima actualizare: 22 decembrie, 2022

În domeniul medical, lacerațiile sunt leziuni traumatice care sfâșie țesuturile moi ale pielii pe zone întinse și expun osul. Acestea afectează în principal extremitățile. Consecințele pe care le cauzează nu au nicio soluție în majoritatea cazurilor. Dacă aceste tipuri de leziuni traumatice apar la nivelul capului sau al trunchiului, sunt adesea fatale. Descoperă care sunt cauzele și tratamentul lacerațiilor!

Clasificarea lacerațiilor

Clasificarea leziunilor țesuturilor moi te poate ajuta să înțelegi adevărata lor amploare și implicațiile. Profesioniștii din domeniul medical folosesc Clasificarea Tscherne a leziunilor țesuturilor moi, descrisă într-un studiu publicat în revista Columbia Médica în 2014. În plus, iau ca exemplu fracturile de tibie și leziunile asociate cu țesuturile moi.

Conform Clasificării Tscherne, leziunile țesuturilor moi sunt grupate în funcție de următoarele grade:

Gradul 0

Leziunile de gradul 0 apar în fracturile cu energie redusă, cum ar fi fracturile coloanei vertebrale sau ale tibiei la schiori. Nu există semne clinice evidente ale leziunii.

Descoperă și:

Ce este capsulita și cum se tratează?

Gradul I

Leziunile apar atunci când există fracturi cu energie moderată. Un exemplu de leziune de gradul I este o fractură cu luxația gleznei. Energia eliberată produce o contuzie ușoară până la moderată a țesuturilor moi. Leziunile țesuturilor moi pot apărea și din cauza presiunii pe care o exercită fragmentul de fractură asupra lor.

Gradul II

Leziunile de gradul al II-lea implică o energie mare. Un exemplu al acestui tip de leziuni ale țesuturilor moi sunt fracturile segmentate închise de tibie apărute din cauza accidentelor de circulație. În aceste cazuri, părțile moi absorb multă energie în timpul impactului și, în consecință, apare o contuzie profundă. Această categorie include, de asemenea, sindroamele de compartimentare iminente.

Gradul III

Există și leziuni de gradul al III-lea. Acestea sunt asociate cu leziuni severe ale pielii și ale mușchilor, cum ar fi:

• Leziunile vasculare
• Sindroamele compartimentare acute. Aceasta este o afecțiune gravă care implică o presiune crescută într-un compartiment muscular. Poate duce la leziuni ale nervilor și ale mușchilor, precum și la probleme ale fluxului sanguin.
• Leziunile prin zdrobire
• Lacerațiile

După cum poți vedea, lacerațiile aparțin celui mai grav tip de leziuni ale țesuturilor moi.

Citește mai mult:

Simptomele metastazelor osoase și tipuri de tratament

Progrese în clasificarea Tscherne a leziunilor țesuturilor moi

Clasificarea Tscherne a fost extinsă recent. În zilele noastre, se folosește o scară cu cinci puncte care cuantifică în mod independent severitatea leziunilor pielii, mușchilor, tendoanelor și sistemului neurovascular.

Această clasificare este mai precisă decât cea precedentă și descrie mai bine lacerațiile. Cu toate acestea, majoritatea autorilor folosesc în continuare scara Tscherne clasică.

Deși clasificarea leziunilor țesuturilor moi poate fi utilă, severitatea acestora crește progresiv. Însă este adesea dificil să se clasifice în mod fiabil o anumită leziune.

Tratamentul lacerațiilor

Recunoașterea și gestionarea leziunilor țesuturilor moi sunt două dintre cele mai importante aspecte ale tratamentului. Desigur, asistența unui profesionist din domeniul sănătății este esențială și urgentă în aceste cazuri.

Leziunile de gradul al II-lea și al III-lea, conform clasificării explicate în secțiunea anterioară, se vindecă mai bine cu un fixator extern temporar și cu o intervenție chirurgicală întârziată.

Lacerațiile necesită aproape întotdeauna intervenții chirurgicale majore. În plus, un studiu publicat în Journal of Emergencies, Trauma and Shock evidențiază importanța unei abordări multidisciplinare. Unele opțiuni de tratament includ:

• Reimplantare. Constă în asamblarea părților corpului care au fost amputate. De exemplu, degetele unei mâini.
• Revascularizare. Restabilirea aportului de sânge în zonele care nu mai sunt alimentate.

Când nu este posibil, medicul realizează grefe de piele sau lambouri. Uneori, conservarea membrelor nu este posibilă. Astfel, medicul trebuie să efectueze o amputare.

Tratamentul lacerațiilor: recuperare

Procedura aleasă va depinde de circumstanțele fiecărui caz și de evaluarea făcută de echipa medicală. Ca ultim pas, după operație, pacientul trebuie să recurgă la ședințe de fizioterapie postoperatorie. După cum detaliază sursele citate, posibilele consecințe vor depinde de gravitatea leziunii și, de asemenea, de tipul de tratament aplicat.