Faceți cunoștință cu 13 cei mai importanți filosofi ai Spaniei

Din antichitate și până în zilele noastre, au existat diverși filozofi spanioli care, grație reflecțiilor lor asupra lumii, existenței și omului, au lăsat o amprentă neprețuită asupra istoriei gândirii. De aceea, în acest articol, vom onora cei mai importanți filosofi ai Spaniei, expunând o listă a contribuțiilor acestora.

Deși există un număr mare de filozofi spanioli care au avut o influență importantă asupra gândirii, i-am ales pe cei ale căror reflecții se remarcă prin profunzime și complexitate.

13 cei mai importanți filosofi ai Spaniei

1. Seneca (4 î.Hr. – 65 d.Hr.)

Lucio Anneo Seneca, născut în Córdoba (Hispania), a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai stoicismului și unul dintre cei mai cunoscuți gânditori antici. Filosofia sa propunea controlul pasiunilor prin rațiune și virtute.

El a susținut că adevărata fericire se obține în simplitate, lăsând deoparte bunurile materiale. Versiunea sa de stoicism a devenit cunoscută sub numele de senequismo și a fost caracterizată prin apelul la respectarea libertății umane și eliminarea viciilor și răzbunării.

2. Averroës (1126 – 1198)

Ibn Rushd, cunoscut sub numele de Averroes, a fost un filozof andaluz de origine arabă. Pe lângă producerea unei enciclopedii medicale, el a scris comentarii la lucrările lui Aristotel. Prin urmare, a fost cunoscut drept „Comentatorul”.

În lucrarea sa Refutation of the refutation, apără relația dintre filozofie și credință, afirmând că nu sunt opuse sau separate. Dimpotrivă, sunt căi care ne permit să ajungem la singurul adevăr.

3. Ramón Llull (1232 – 1316)

A fost un filosof, poet, teolog și misionar născut în Mallorca, care a scris peste 250 de lucrări în catalană, latină și arabă. Este cunoscut pentru încercarea sa de a converti musulmanii la creștinism printr-o serie de pași logici și argumentați. De fapt, a încercat să construiască un fel de mașină (botezată de autor Ars generalis ultima sau Ars magna) care, folosind logica, să ne poată conduce la adevărul spiritual.

Este considerat unul dintre primii scriitori care au folosit o limbă neolatină (catalană) pentru a exprima cunoștințe filozofice, științifice și tehnice.

4. Juan Luis Vives (teolog) (1493 – 1540)

Un alt dintre cei mai importanți filosofi ai Spaniei a fost umanistul, filozoful și pedagogul valencian Juan Luis Vives, care s-a evidențiat prin critica sa față de autoritate, reforma educației europene și preocuparea pentru cei nevoiași.

A susținut observația, experiența și gândirea critică ca metodă de cunoaștere, ca să nu mai vorbim de reflecțiile sale asupra sufletului, emoțiilor și învățării, care i-au adus titlul de „părinte al psihologiei moderne”.

Descoperiți: Filosofia scolastică: sens și importanță istorică

5. Baltasar Gracian (1601 – 1658)

A fost un iezuit și un scriitor spaniol al Epocii de Aur, care a cultivat proza didactică și filozofică. Printre operele sale se remarcă El criticón, unul dintre cele mai importante romane din literatura spaniolă, comparabil cu Quijote sau La Celestina.

Gândirea sa pesimistă, corespunzătoare perioadei barocului, exprimă conștientizarea declinului spaniol și își asumă lumea ca un spațiu înșelător și ostil, în care adevărul și virtutea sunt umbrite de aparență.

A influențat autori de mai târziu, precum Schopenhauer și Nietzsche. Este considerat precursorul existențialismului și al postmodernității.

6. Julian Sanz del Rio (1814 – 1869)

A fost un filosof, jurist și educator născut în provincia Soria. A introdus Krausismul în Spania, un curent filozofic panteist care consideră că Dumnezeu conține universul însuși (nu este universul și nici nu este în afara lui).

A propus liberalismul ca fiind cea mai bună modalitate de a regenera Spania. La nivel pedagogic, a apărat educația laică și a propus plasarea elevului în contact direct cu natura și cu orice obiect de cunoaștere (experimentare).

7. Francisco Giner de los Rios (1839 – 1915)

Elev al lui Julián Sanz del Río, acest educator, filozof și eseist născut la Ronda (Málaga) a mers pe urmele profesorului său, răspândind ideile krausiste în Spania. De asemenea, a fondat Institución libre de enseñanza (ILE), o fundație privată care urmărea regenerarea pedagogică.

A susținut că educația nu trebuie impusă de un grup mare, ci că indivizii ar trebui să o dobândească singuri. A promovat o metodă de predare intuitivă, care presupunea o mare apropiere între profesor și elev, eliminarea evaluărilor și realizarea de excursii și vizite.

8. Miguel de Unamuno (1864 – 1936)

Născut la Bilbao, a fost un scriitor și filozof care a cultivat o mare varietate de genuri literare (roman, eseu, teatru și poezie). La început, gândirea lui a fost încadrată în raționalism și pozitivism. Situația politică din Spania l-a făcut să se intereseze de istorie.

Potrivit acestuia, istoria nu poate fi analizată decât din povești individuale și anonime, nu prin evenimente importante sau prin evenimentele unor mari oameni (ceea ce numește intraistorie).

Mai târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Unamuno a abandonat pozitivismul și a dezvoltat un existențialism creștin. El a susținut că viața este tragică pentru că omul știe că trebuie să moară, motiv pentru care îl reduce la condiția de supraviețuitor.

9. Jose Ortega y Gasset (1883 – 1955)

Continuăm lista cu cei mai importanți filozofi ai Spaniei cu José Ortega y Gasset, care a fost unul dintre cei mai mari exponenți ai perspectivismului și rațiunii vitale și istorice. Potrivit perspectivismului, ființa umană percepe realitatea din punct de vedere concret și subiectiv.

Aceasta înseamnă că există multe perspective și că nu există nicio modalitate de a vedea lumea care să poată fi considerată cea adevărată. Raţiunea vitală este un model propus de autor ca depăşire a raţiunii pure care predomina în epoca modernă.

10. Maria Zambrano (1904 – 1991)

Născută la Malaga, María Zambrano Alarcón a fost un filozof și eseist care s-a concentrat pe rațiune poetică. Pentru aceasta, filosofia începe cu divinul, cu explicarea lucrurilor cotidiene prin mituri.

Potrivit lui Zambrano, există două atitudini: cea filozofică, care se creează în om atunci când cere ceva din ignoranță și cea poetică, care este răspunsul ce oferă sensul.

11. Jose Ferrater Mora (1912 – 1991)

Născut în Barcelona, José Ferrater Mora este unul dintre cei mai importanți filosofi contemporani. El a fost creatorul integraționismului, o metodă care urmărește să integreze sisteme de gândire opuse (cum ar fi natură-rațiune, suflet-corp, ființă-datorie).

S-a concentrat pe probleme ontologice și a creat lucrarea Dicționar de filosofie, cu 4.000 de pagini pe două coloane.

12. Gustavo Bueno (1924 – 2016)

Originar din Santo Domingo de la Calzada, Gustavo Bueno a fost autorul mai multor cărți. Marea sa contribuție filosofică a fost prezentarea unui nou curent de gândire numit materialism filozofic.

Acest curent susține că numai materialul există, negând spiritismul și substanțele spirituale. Existența ființei umane este legată doar de lumea materială.

Descoperiți: Francis Bacon: contribuții în filozofie și știința modernă

13. Fernando Savater (1947)

Este unul dintre cei mai importanți filozofi ai Spaniei de astăzi. Gândirea sa filozofică se concentrează pe etică, ceea ce l-a determinat să reflecteze asupra politicii și problemelor controversate.

Stilul său este informativ, întrucât intenția sa este de a hrăni cititorul cu cunoștințe filozofice, fără a-l scufunda în confuzie și incertitudine. Etica por Amador este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.

Lista continuă

Lista celor mai importanți filozofi din Spania nu se termină aici. Maimonides (1138-1204), Francisco de Vitoria (1483-1546), George Santayana (1863-1952), Eugenio d’Ors (1881-1954) și Julián Marías (1914-2005) fac parte din acest grup de gânditori care şi-au pus amprenta asupra istoriei.