Kintsugi: filozofia de viață ce revalidează rănile sufletului

Mulți oameni cred că rănile emoționale sunt depășite prin îngroparea durerii și dobândirea unei atitudini pozitive față de viață. Totuși, și așa cum kintsugi reflectă foarte bine, vindecarea emoțională este posibilă doar atunci când acceptăm și simțim rupturile interne, dând spațiu tristeții, angoasei și furiei.

Kintsugi este o tehnică japoneză veche de secole care constă în repararea pieselor ceramice sparte. Totuși, reprezintă și o filozofie a vieții care apără ideea că nu are rost să ignorăm sau să ascundem rănile. Dimpotrivă, frumusețea cicatricilor este revalorizată. Rupturile fac parte din obiect, îl fac unic și îi definesc identitatea.

Ce este „kintsugi”?

Kintsugi este o tehnică japoneză care constă în a lua bucățile și a le uni cu fisurile folosind praf de aur, astfel încât cicatricile aurii să iasă în evidență. Deși ceramica își recuperează forma inițială, aceste semne îi transformă esența într-o versiune mai profundă și unică.

Din punct de vedere psihologic, kintsugi a fost folosit ca metaforă pentru a face față situațiilor dificile și rănilor emoționale care rezultă din acestea.

Ideal este să învățăm să punem cap la cap bucățile unei inimi frânte, acceptând durerea și rănile cauzate de pierderi și obstacole. Aceste experiențe ne fac să creștem ca oameni și să devenim indivizi unici.

Citiți mai mult: Cum se vindecă rănile emoționale cauzate de absența părinților?

Să oferim spațiu durerii pentru a ne vindeca

În sfera emoțională durerea este procesul care răspunde de vindecarea rănilor cauzate de pierderea unui loc de muncă, a unei persoane, a unui proiect, etc. Dacă vrem să depășim situația, este vital să facem loc tristeții, angoasei și mâniei. Adică trebuie să lăsăm toate acele emoții să se scurgă, simțindu-le în loc să le acoperim.

Am fost învățați că trebuie să evităm durerea cu orice preț și că starea ideală a fiecărei ființe umane este fericirea. Această afirmație nu a făcut decât să frângă vindecarea emoțională în orice proces de doliu.

În loc să înfruntăm durerea așa cum ar trebui, prin acceptare și simțire, o evităm, o reprimăm și fugim de ea de parcă ar fi posibil să renunțăm pur și simplu.

Durerea este incomodă și pentru noi și pentru ceilalți. De aceea, insistăm pe soluții rapide, încurajând persoana afectată să iasă din starea negativă: „e timpul să întoarcem pagina, să ne distrăm pentru că viața este una singură”, „hai, nu e mare lucru, înveselește-te, totul va fi bine”.

Pe termen lung, aceste intervenții sunt întreruperi care ne împiedică să obținem o adevărată vindecare. Vindecarea se realizează prin îmbrățișarea durerii și a rănilor emoționale.

Vindecarea rănilor emoționale prin „kintsugi”

Céline Santini, în cartea sa Kintsugi, arta rezistenței, ne învață calea pe care trebuie să o urmăm pentru a vindeca rănile emoționale, conform acestei tehnici japoneze.

1. Pauza

Această fază corespunde unor evenimente adverse, care ne frâng inimile și sufletele. Referindu-ne la metafora kintsugi, în loc să aruncăm piesa spartă, ideal este să dăm obiectului o a doua șansă, unindu-i părțile.

Acest lucru implică faptul că trebuie să acceptăm situații adverse, să ne lăsăm purtați de durere și să adunăm bucățile de suflet pentru a-l vindeca și a-i oferi o altă șansă.

Pentru aceasta, este necesar să decidem cum vom remedia situația și să vizualizăm unde putem ajunge după acest proces. În fața acestei idei, Santini evidențiază că, atunci când decidem să reparăm ceva stricat, îi recunoaștem valoarea și o sporim.

A alege să ne reparăm nu este altceva decât un act de iubire de sine.

2. Asamblarea

Următoarea fază este actul în sine, dar cu răbdare și fără grabă. Cu alte cuvinte, la fel cum materialul pentru kintsugi este asamblat cu grijă și atent, trebuie să ne pregătim înainte de a începe procesul de întărire.

Trebuie să ridicăm încet bucățile rupte, de parcă am fi pe cale să întreprindem ceva sacru: propria noastră transformare. Trebuie să știm care sunt piesele și cum le vom asambla.

Potrivit lui Santini, este vorba de a face lucrurile altfel, de a ne face timp să ne observăm pe noi înșine din exterior, analizând acele comportamente pe care le reproducem inconștient și care ne aduc suferință.

Prin urmare, atunci când ne ridicăm piesele, trebuie să ne facem timp pentru a găsi alternative care să ne calmeze și să ne facă să ne simțim mai bine cu noi înșine (dans, pictură, sport, etc.).

3. Așteptarea

În kintsugi, etapa de uscare este cheia recompunerii obiectului. Acesta este ceea ce îi garantează durabilitatea.

Deci, pentru ca recompunerea sufletului să fie eficientă, este nevoie de timp. Odată ce asamblam piesele, trebuie să lucrăm pentru ca acestea să nu se miște de la locul lor. Aceasta implică lăsarea lucrurilor să se limpezească. Lăsați psihicul să lucreze în ritmul său în timp ce se vindecă singur. Prin urmare, în această fază, este important să aveți răbdare și să evitați accelerarea procesului.

4. Reparația

Odată ce piesele sunt așezate, ceea ce urmează este polișarea rezultatului. Trebuie să eliminăm neregulile și defectele care sunt încă vizibile, adică să ne concentrăm asupra modului de a le îmbunătăți.

Aplicat reconstrucției personale, înseamnă a învăța din greșelile trecutului și a modifica acele aspecte care nu ne permit să trăim pe deplin.

5. Dezvăluirea

În tehnica kintsugi, această etapă corespunde aplicării de praf de aur pe cicatricile obiectului, oferindu-i o strălucire unică.

În procesul de reconstrucție personală, înseamnă să ne permitem să fim din nou fericiți, să strălucim din nou. Odată ajunși în acest punct, ne dăm seama cât de ușor a fost să nu ne mai bucurăm de lucrurile mărunte din viață și cât de greu a fost să ne readucem pe picioare.

De aceea, începem să fim mai atenți și să ne protejăm mai mult de tot ce ne poate scufunda. În plus, arătăm ceea ce am învățat.

Citiți mai mult: Să avem din nou încredere în iubire când am fost răniți

6. Sublimul

În această etapă, reparația este deja făcută. Acum putem să ne bucurăm de o muncă bine făcută.

Este vorba despre admirarea și contemplarea transformării noastre, simțirea rezultatului, asumarea cicatricilor vizibile cu mândrie și expunerea creației.

Santini subliniază importanța împărtășirii acestei experiențe cu ceilalți, deoarece fiecare trebuie să facă față adversității în orice moment al vieții. Vom fi de mare ajutor altora dacă suntem mândri de progresul nostru, de frumusețea imperfecțiunilor noastre și de călătoria noastră către vindecare.

Speranța în reparație

Santini subliniază că metafora kintsugi transmite un mesaj de speranță, deoarece ne amintește că lucrurile pot fi reparate. În plus, ne învață că recompunerea ajunge să fie o versiune mai bună decât ceea ce era obiectul înainte.

De ce să nu aplicăm această filozofie a vieții pentru a începe să ne vindecăm rănile interne?